Prietenul meu uriasul

Nu e un articol acesta. E o scrisoare de suflet cu mai multi destinatari: prietenul meu uriasul si voi. Sper doar sa va pot face sa vedeti unii oameni prin ochii mei. Intentia este de a va convinge sa lasati sa traiasca fiind ele insele unele suflete la fel de umane si de fragile ca ale voastre, ale noastre, ale tuturor. Desigur ca nu voi putea scrie asa cum ar trebui. L-as expune, i-as face rau. O sa intelegeti de ce. E unul din cazurile in care cenzura e un mod de protectie, un filtru. Trebuie sa protejez uriasul.  Uneori totul trebuie spus voalat, pe jumatate. Asa cum este, de altfel, toata viata sa. Sper ca unii necunoscuti dintre voi sa acorde un credit la decenta acelor persoane la fel de necunoscute noua dar cunoscute voua. Pe cunoscutii nostri nu avem cum sa ii facem sa isi schimbe ideile. Eu nu am cum sa ii fac sa nu imi raneasca prietenul, uriasul. El a renuntat la asta inainte chiar de a incepe sa o faca, se apara si ataca prin mutenie.
Va trebui sa il protejez online tot asa cum o fac si offline. Si toate astea pentru ca oamenii, ceilalti oameni nu ar mai sta sa se ocupe cu altceva decat cu ce face el in sufletul lui si cu fundul altuia. Este gay. E un barbat caruia ii plac barbatii. Si este o fiinta superba, prototipul barbatului pe care vazandu-l, te gandesti la zeul razboiului, de care orice femeie se apropie cu sfiala. E genul barbatului pe care toti ceilalti barbati sunt gelosi. Si e foarte inalt.
Prietenul meu, uriasul, ar putea sa ma omoare cu un singur pumn bine plasat. Candva mi-a tras o palma in spate, in gluma, inconstient de diferenta fizica dintre noi. M-am inecat cu placinta cu branza. De atunci, eu nu mai mananc placinta cu branza iar el a devenit omul pe a carui figura vad numai gentilete. Secretul lui, marele lui secret, "buba", cum o numeste uneori, i-am desoperit-o de foarte mult timp, de pe vremea cand incepusem amandoi sa nu mai fim copii. Il vedeam ca prototipul fizic de baiat. Nu se interesa insa de nici o fata. Nu se dadea mare, nu radea niciodata in hohote, nu-si expunea masculinitatea. Drept este ca masculinitatea lui urla de la Km departare, de una singura. A fost singurul care si-a luat diploma si motor si nu a simtit nevoia sa anunte pe nimeni. Un mister, o ezitare si un aer de rebel care nu-i facea decat rau pentru ca din cauza asta placea si mai mult. Si cat de incantata eram ca dintre toti, fete si baieti, vorbea doar cu mine. Prima mea reactie in legatura cu el era faptul de a ma simti flatata. Eram un grup de peste 25 de oameni si el venea spre noi, salutand. Dar singurul om care ii capta interesul eram eu. Mi-e o jena de zile mari cand imi amintesc cum chicoteam ca proasta. Nu eram indragostita de el pentru ca eram indragostita de altul. Dar sigur imi placea. Singurul lucru care ma retinea din a deveni mai ridicola decat eram deja, era faptul ca ma privea intotdeauna incredibil de serios, zambea intotdeauna trist si era mult prea frumos fata de ce puteam duce. Am devenit confidenti unul altuia, ii spuneam toate rahaturile mele, de la dragoste pana la cum ma bagase tata in program de meditatii zilnice ca sa ma impiedice sa raman corijenta. In mod constant ma intrebam daca ma place. Nu stiam cum sa imi explic interesul lui exclusiv pentru mine. Ma intriga dar nu aveam curajul sa intreb.
Adevarul mi l-a zis simplu, direct si intr-un moment nebanuit. Eram, ca sa zic asa, apropiata lui. Asa ca jucam deseori rolul mesagerului interesului diverselor tipe indragostite de el. Si ma privea serios si zambea trist si nu raspundea niciodata. Pana cand, probabil, nemaisuportand, a declarat simplu: "imi plac barbatii". Nu a zis "baietii", asa cum ne exprimam noi pe atunci. El a spus "barbatii". Formula asta m-a facut sa imi dau seama ca vorbeste serios si sa pricep gravitatea situatiei. Nu pot sa zic ca am ramas stana de piatra. Printre multele presupuneri pe care le faceam cu privire la el, aceea de a fi gay mi se parea cea mai plauzibila.
Doar ca aveam o idee preconceputa despre gay. Eu credeam ca trebuie sa fie efeminat. El era prea barbat pentru a fi gay.
I-am promis cu de la mine initiativa ca nu voi spune nimanui si el mi-a spus ca stia lucrul acesta.
Si de atunci, relatia dintre noi a devenit altceva. Era cu mult mai comunicativ dacat inainte, imi zambea vesel si din vremea aceea a inceput ofensiva si si-a impamantenit obiceiul de a ma lua la  misto in toate stilurile, culorile, temperaturile si formele posibile si imposibile. Nu m-a deranjat niciodata pentru ca in tot ceea ce spune, prietenul meu uriasul are o gentilete constient pastrata, silentioasa. Stiu ca uneori exagereaza dar mai stiu ca eu reprezint tot acel grup de oameni de care ar avea nevoie ca individ dar pe care nu il poate avea pentru ca nu e un individ ca oricare altul. Nu poate fi el insusi fara a fi batjocorit sau privit altfel.
Am ras impreuna de nenumarate ori, in seri in care eu ma vaitam de un anume barbat, de ridicolul situatiei, de lipsa vreunei iesiri. El intotdeauna ma incuraja ca exista solutii, exista happy end. El, tocmai el, omul pentru care nu exista vreo "iesire", nu exista vreo "solutie" sau terapie magica pentru o boala inexistenta. Eu descriu barbatii cu ochi de femeie si el ii descrie cu ochi de barbat. Si nu e nici o anomalie in asta. Nu se vaita insa niciodata de ei. Cred ca o face din pudoare. Vorbeste de dragoste, de iubire dar nu vorbeste despre amantii lui din prisma sexului. Nu cu mine. Si nici eu cu el.
Prietenul meu, uriasul este un om in toata puterea cuvantului. Este gay si este un barbat adevarat.
Nu are vreo legatura cu acele expresii grotesti ale sexualitatii. Nu face un circ din preferintele sale, este discret cu barbatii tot asa cum este si cu femeile. Ramane calm, zambeste si e foarte politicos atunci cand cate o femeie, nevinovata fiind si nestiutoare, incearca sa il impresioneze, se apleaca spre a-si arata sanii, se da la el in orice chip poate. E genul de om, urias om care nu ar face parada din viata lui oricare ar fi aceea.
Imi apar uriasul prieten cu toata forta de care sunt in stare. Acolo unde mutenia realitatii sale nu mai poate razbate, nu mai poate lupta, preiau eu stacheta. Eu, norocoasa fiinta careia ii e permis sa faca orice cu un penis doar pentru ca nu e al ei. Mie nu mi se interzice. Ba unii ar fi chiar incantati.
Nu il inteleg intotdeauna si da, mai apar si situatii penibile sau jenante. Acum ceva timp i l-am aratat pe iubitul meu. Ma uitam la el sa vad ce are de zis. O gagica m-as fi asteptat sa zica: "wow!" Si un barbat m-as fi asteptat sa zica: "Bravo, sa iti traiasca!". El a zis: "Misto tip. Dar cam mare". Chestia e ca a vorbit serios. Mult mai tarziu a inceput sa rada, dupa ce si-a dat seama ca ma simteam nu tocmai in largul meu.
Atunci cand printre straight fiind, incepe cate o discutie in jurul homosexualitatii el pare impasibil, eu incep sa ma agit ca o gaina asupra cuibului careia incep sa dea tarcoale vulturii. Ma simt de parca se tot arunca un cartof fierbinte de colo dincolo si ma tem sa nu se friga el.
Timp de doi ani a inchiriat o garsoniera in aceeasi casa cu mine. Baia mea si dormitorul lui aveau un perete comun. Ducandu-ma la baie in timpul noptii, l-am auzit dincolo, era cu un barbat. Da, am ramas socata, era exact "buba" de care zice mereu, partea aceea pe care eu nu o pot intelege pentru ca e alta normalitatea mea. M-a intristat ca i-am auzit dar eram decisa sa nu zic nimic. Numai ca trasesem apa si m-a auzit el. Dupa cateva luni s-a mutat. In garsoniera lui a venit un cuplu heterosexual. Ii auzeam si pe aia dar nu ma mai ofuscam asa. De data asta m-a socat tata care mi-a zis: "Draga dar ce mai scartie patul astora!"
Exista heterosexuali demni si heterosexuali caraghisi si obsceni. Exista homosexuali demni si exista homosexuali caraghiosi si obsceni. Teoretic, pe oricine as intreba ce il deranjeaza, ar spune ca obscenitatea. Dar nu este asa. Intreaga societate e mult mai dispusa sa ierte sau sa treaca cu vederea obscenitatea unui heterosexual si sa infiereze demnitatea unui homosexual. Ii e frica sa nu ramana fara urmasi? Ii e frica sa nu ajunga la disparitie? Atatea avorturi se fac, atatia copii sunt abandonati, de ce nu se ocupa societatea cu acestia? Printre noi, heterosexualii, exista un numar destul de mare de homosexuali care respira, gandesc, iubesc, fac dragoste si simt. Si nu au de gand sa ne violeze.
Prietenul meu, uriasul, este cel mai gentil om si e serios si generos. El este homosexual si eu sunt heterosexuala. El e un pacatos si eu nu. Deja stim ca nu ne certam niciodata din cauza vreunui barbat. Oricum, avem gusturi diferite. Lui ii plac tipii mai ca mine, mie imi plac tipii mai ca el. E atat de simplu. Fara vina, fara pacat.