Alexandru cel Mare, spartanii, doricii, epoca bronzului si Hercule

Moneda - Alexandru cel Mare

Este omul ...supraom, care la nici 33 de ani impliniti, a stapanit tot ceea ce era cunoscut ca fiind "lume".
Multe lucruri sunt inexacte, inventate, contestate, nesigure, cu privire la figura sa. Tendinta generala este de a contesta aproape orice extraordinar se spune despre el. Cu toate acestea, Alexandru cel Mare (356 i.Hr - 323 i.Hr) a fost un om extraordinar si pentru a deveni ceea ce inca si acum este, a facut,cu siguranta, lucruri extraordinare.
In primul rand, sa amintesc ca la varsta de 32 de ani si 11 luni (varsta la care a murit, la data de 13 iunie 323 i.Hr), Alexandru cel Mare (sau Alexandru III al Macedoniei) era: Regele Macedoniei, Comandantul Aliantei Elene impotriva Imperiului Persiei, Regele Faraonilor (adica al Egiptului), Stapanul Asiei si al Indiei de N-V. Cu alte cuvinte a cucerit cam tot ceea ce stia ca exista. A cucerit lumea.

El afirma despre sine ca se trage din Hercule si Ahile. O afirmatie care multora li se pare bombastica si incredibila.
Faptul nu poate fi confirmat. Dar nu poate fi nici infirmat. Asa ca am zis sa bat eu apa in piua astazi, pe tema aceasta.
In foarte multe texte in care este tratata figura lui Alexandru cel Mare de catre persoane de nespecialitate, aceasta afirmatie care ii apartine, este amintita cu sublinierea ca nu este adevarata. Ma intreb de ce se afirma atat de categoric ca nu este adevarat, mai ales de oameni neavizati!? Faptul ca se indoiesc de unele lucruri nu inseamna ca ele nu exista. Poate ca ar trebui sa fie mai rabdatori, mai atenti si mai minutiosi in a lua in considerare unele informatii si poate ca ar trebui chiar sa cunoasca acele informatii. Inca o data subliniez: ceea ce nu cunosc unii ca exista, nu inseamna ca nu exista.
Alexandru cel Mare deci, afirma ca se trage din Hercule si din Ahile. Desigur, noi suntem constienti de faptul ca e posibil ca marele om sa fi dorit a se impune si printr-un mare trecut genealogic si sa minta pur si simplu sau sa fi fost prost informat!
Este momentul in care e bine sa recurgem la alte informatii de netagaduit.
Cu siguranta din Ahile s-au nascut descendeti. Mai precis, Ahile a avut un fiu si este cunoscuta ramura provenita din acesta, numita Molossoi si de provenienta macedoneeana. Existenta acestui nume este de netagaduit.
De asemenea, din Hercule se spune (exista inscrisuri, da!, dar este tagaduita relevanta lor) ca provine ramura Argeadoi, care ramura a dat un sir de regi macedoneeni. Asadar e sigur ca ramura cu acest nume a existat, ceea ce nu se poate verifica este ca ea provenea din Hercule.
De subliniat faptul ca atunci cand vorbim de civlizatie si dinastii grecesti, nu ne referim la 10 generatii inainte, vorbim de cu mult mai mult, vorbim de epoca bronzului si epoca fierului, de indoeuropeni. Imaginati-va expresia...aproape "de pe timpul lui Noe", doar ca e spusa serios.
Odata ajunsi la Hercule, este foarte interesant de observat ca mai exista, in afara macedoneenilor, alti greci care sustineau ca provin din Hercule: spartanii ! O curioasa coincidenta.
Si aici vine informatia care se poate dovedi o piatra de temelie in confirmarea celor sustinute de Alexeandru cum ca este descendent al lui Hercule si anume ca spartanii si macedoneenii aveau origine comuna: proveneau din dorici ! Existau 4 neamuri mari de greci care isi trageau numele de la cate un rege propriu si care si-au dat numele unor intregi civilizatii, mai apoi. Acestea erau: ionienii, eolienii, aheii, doricii. S-au raspandit, inmultit si au migrat in mod constant (timp 2000 de ani i.Hr), creand spatiul elen atat de cunoscut. In general migrau pentru ca erau alungati de una dintre celelalte trei neamuri mai puternice la acel moment sau pentru ca, pur si simplu, mediul natural nu le mai era propice.
Spartanii insisi, prin propria traditie nu numai ca se considerau descendenti ai lui Hercule si il venerau ca pe un zeu, dar sustineau ca au descins din Nordul Greciei in Sud, in Peloponez, unde si-au creat regatul.
Desigur, corect este sa amintesc aici ca nu au fost facute descoperiri arheologice care sa confirme aceasta "descindere a doricilor". O teorie -neconfirmata prin dovezi arheologice- sustine ca doricii posedau arme de fier superioare armelor de bronz ale populatiei miceniene (ahei) deja existente in Sud, in Peloponez. Aceasta superioritate a condus la cucerirea civilizatiei miceniene. Tot pe baza acestei teorii, ilotzii, sclavii spartani adica, erau descendentii acestei populatii miceniene de ahei, cucerite.
O alta teorie sustine ca nu superioritatea doricilor a jucat un rol important dar decadenta civilizatiei miceniene. Nu consider ca are vreo importanta daca decazuse civilizatia miceniana sau erau mai avansati doricii. O apreciere personala este ca datorita stilului de viata, micenienii, mai stabili, erau mai dezvoltati cultural, in timp ce doricii, mai mobili si presati de imprejurari si nevoia de a se adapta tot timpul, erau superiori din punct de vedere armat. Oricum sa fi fost si din orice motiv, cert este ca doricii au pus stapanire pe teritoriile din Sud in detrimentul aheilor (micenieni).
Si pentru ca in ceea ce ii priveste pe macedoneeni, spusele mele pot fi contestate, as vrea sa vedem ceea ce spunea Herodot: " Pe timpul regelui Defkalion, doricii lucuiau in Fthiotida" (judet existent si acum, cu acelasi nume, situat in centrul Greciei continentale) ...si continua "...de aici, din Fthiotida, in timp ce il aveau rege pe Doros, de la care si-au luat si numele, au plecat spre poalele muntilor Ossa si Olympos, in regiunea ce se numea Istieotis. Neamul Kadmiilor i-au obligat insa sa abandoneze aceasta regiune si sa se stabileasca pe Muntele Pindos. Odata stabiliti aici, si-au luat numele de macedoneeni". (Herodot - Istoria)
De asemenea, exista inca un element demn de a fi luat in atentie prin faptul ca nu poate fi contestat: in sudul Greciei, in Peloponez, exista sate intregi ( in jur de 8000 de oameni) care vorbesc si acum un dialect doric! Cum altfel ar fi ajuns doricii in Peloponez decat venind din Nordul Greciei, de acolo de unde e dovedit ca se aflau si unde ramasesera macedoneeni? Tot asa de bine, asadar, si spartanii puteau fi descendenti ai doricilor, asa cum sustineau ei insisi. Ca sa nu mai adaug ca acestia nici nu erau genul si nici nu aveau vreun motiv sa sustina ca erau ceva ce nu erau cu adevarat! In ce scop ar fi facut asta? Daca nu spartanii, atunci cine ar fi fost mai mandri de originea lor?
In concluzie, exista dovezi certe ca spartanii si macedoneenii, proveneau din dorici. Atat unii, cat si altii, sustineau ca se trageau din neamul lui Hercule, asadar, in mod logic, Hercule era de-al doricilor. Si dat fiind ca si macedoneenii proveneau tot din dorici si ca Alexandru cel Mare era macedoneean, e logic ca da, era urmas al lui Hercule !
Asta, desigur, cu conditia ca Hercule a existat si ca era doric. Faptul insa ca doua neamuri provenite din dorici, considerau ca il aveau ca inaintas pe Hercule, te pune pe ganduri si nu cred ca nu e demn de luat in seama, mai ales ca macedoneenii si spartanii nu se certau intre ei cu privire la descendenta lor in ceea ce-l priveste pe Hercule, desi se certau, in general, din multe alte motive.
As vrea sa spun in final ca ceea ce am exprimat ca o concluzie este doar opinia mea si ceea ce se doreste a fi o deductie este una ce tine de stiinta logicii sau a echivalentelor matematice. Nu am si nu avem nimic de castigat din a o tine mortis intr-o opinie sau alta. Putem afla insa multe, cu rabdare si buna credinta.
In fond, toate aceste aparente "aiureli", deseori s-au dovedit a fi adevaruri. Faptul ca nu ne vine sa credem, nu inseamna ca sunt ireale sau povesti. Printre ele se afla extrem de multe lucruri adevarate si, de asemenea, multe adaugiri inexacte sau fabulatii.
Sa nu uitam niciodata ca Odissea lui Homer a fost considerata un basm, Troia a fost considerat un oras inexistent iar Schliemann a fost luat de nebun si batjocorit pana in momentul in care a descoperit Troia, confirmand si baza reala a celor povestite in Iliada (si Odissea).
In rest, totul se leaga, totul e relationat, nu vorbim de ani dar de epoci iar informatiile trebuie examinate cu atentie, stranse cu migala si apreciate pentru ca si asa sunt putine si pentru ca adevarul este asa cum este si nu asa cum am vrea noi sa fie.

Statuie dorica