Pedeapsa sau reeducare ?

Despre ce s-a petrecut in Norvegia nu are sens sa ma mai refer ca fapt in sine. Sunt convinsa ca deja toata lumea cunoaste si toata lumea isi pune aceleasi intrebari si are aceleasi nedumeriri.

Ma gandeam insa, oare ce faci, ce se face cu astfel de oameni? Trebuiesc linsati? Trebuiesc chinuiti? Trebuiesc intelesi? Trebuiesc "reeducati"? Si toate astea, desigur, in varianta simplista cum ca respectivul a actionat de unul singur, nu a avut complici si nu e vorba de vreun complot care are drept scop destabilizarea Europei si acutizarea problemei religioase crestini - musulmani. Hai, accepti ca respectivul a carat atata munitie, mai ceva ca o herghelie de cai. Accepti ca nu a ratat deloc, a mers omul si glontul. Inghiti toate imposibilitatile astea. Zici ca "poate...poate..."

Cunoastem cu totii ce tara civilizata este Norvegia. Mi-a atras atentia o informatie, insa: criminalul va fi inchis la Handel Fengsel. Este inchisoarea #1 a lumii cu privire la conditiile de viata si la mediu. Un fel de inchisoare de 5 stele. Este "Dubaiul" sistemului penitenciar mondial. Desigur, ideea norvegiana de reeducare este corecta, ea sustinand ca oamenii intra in inchisori nu atat pentru a fi pedepsiti dar pentru a fi reeducati. Avem insa de-a face, de data aceasta, cu o situatie in care trebuie sa fie cineva reeducat? Si daca, totusi, avem..., acest om poate fi reeducat in acelasi mod in care o faci cu un hot de buzunare sau cu oricare "raufacator" NEcriminal? Este acesta un simplu criminal ca sa poata fi pur si simplu reeducat ?

In continuare va prezint imagini din inchisoarea Handel Fengsel. Oare vor sa ii tina intr-o relativa stare de multumire, sa fie linistiti? Oare asta e totul? In Caraibe i-or duce sa faca o scurta baie in apa turcoaz? Pana la urma, de ce se mai foloseste expresia "...este gasit vinovat si i se aplica o PEDEAPSA cu inchisoarea...." ?

Inchisoarea Halden Fengsel

Baieti, treziti-va!

...watching you...

Atentionarea urmatoare a fost scrisa de Themis, spartan de origine, intr-un avant rebel... si, zic eu, ca dovada a faptului ca barbatii din toata lumea au fixuri comune. (El a zis ca scrie din solidaritate masculina si pentru ca adevarul urla in orice tara ar fi!) A pus pariu ca nu voi posta. A pierdut pariul, normal. 


= 6 a.m este ora la care te trezesti, nu mai este ora la care te culci.
= Sa faci sex intr-un pat de o persoana ti se pare absurd.
= In frigider ai mai multa mancare decat bere!
= Fanteziile tale de a face sex cu 3 femei odata, sunt inlocuite cu fanteziile de a face sex odata!
= Cunosti absolut toate persoanele care iti dorm in casa.
= Iti place cand auzi melodia preferata in liftul de la servici.
= Nu mai ai doar 10 Euro pentru 2 saptamani, pana sa se termine luna ca sa ti se trimita alti bani...
= Banca inceteaza sa mai trimita epistole amenintatoare pentru ca nu iti platesti facturile.
= Cand sta sa ploua, iti iei umbrela cu tine!
= Traditionalul lapte expirat de o luna in frigider, nu mai constituie o realitate. Mai mult, ai aflat si la ce foloseste laptele!
= Nu mai mergi la supermarket insotit de toti prietenii pentru ca iei atat de putine sticle, incat le cari si singur.
= Platesti cand vrei, cu debit, fara sa te gandesti cati bani ai in banca.
= Iti functioneaza caloriferele in casa.
= Prietenii incep sa se insoare si sa divorteze, in loc "sa fie pe felie" si "sa nu mai fie pe felie".
= Platesti la stat mii de Euro, in fiecare an.
= Daca pleci in vacanta, stii exact cand te intorci.
= Nici nu te mai gandesti sa mergi la camping.
= Jeans si T-Shirts nu mai sunt considerate "imbracaminte perfecta pentru orice situatie".
= Esti cel ce telefoneaza la politie pentru ca niste nesimtiti de pusti nu dau muzica mai incet la ora 3:00.
= Te ridici din pat, dimineata, chiar daca ploua.
= Spalarea hainelor nu mai e o ceremonie anuala.
= Aia mai mari de varsta simt ca e in regula sa faca glume despre sex in prezenta ta pentru ca te considera mai expert decat ei, oricum.
= Nu stii la ce ora se termina serviciul de delivery noaptea. Tu nu mai mananci asa des noaptea fiindca te temi sa nu faci burta.
= Ora pranzului e mai tarziu, nu mai e "de dimineata".
= Dai cainelui sa manance mancare speciala, din pungi pictate, nu ii mai dai resturile tale.
= Alegi cafenele unde nu se joaca table, pt ca te enerveaza zgomotul zarurilor.
= Nu iti mai pui resturile de mancare in frigider pentru a le manca in ziua urmatoare.
= Nu mai cheltui jumate de zi facandu-ti planuri unde sa iesi diseara si cum sa o vrajesti pe "cutarita".
= Nu te mai atrag ca un magnet masinile altora, cand esti beat mort.
= Sa dormi in salon e un obicei prost care trebuie sa inceteze daca vrei sa te insori!
= Nu iti mai poti convinge prietenii sa iesiti la o bauta...pana dimineata pentru ca prietenele lor sunt mult mai convingatoare decat tine.
= Stii intotdeauna unde te afli atunci cand te trezesti.
= Dupa-amiezele nu mai dormi pana la ora 9 p.m
= Un incendiu in bucatarie nu ti se mai pare un motiv de ras.
= Te duci la farmacie ca sa iei Depon si nu prezervative sau teste de graviditate.
= O sticla de Whiskey nu mai e ceva "marfa".
= Stii cum o cheama pe persoana langa care te trezesti dimineata.
= Mananci la ore fixe!
= Mancarea ta e mai mult solida, nu o mai constituie resturile de ieri si 2 sticle de bere!
= Folosesti aspirator!!!!
= "Nu o sa mai beau chiar asa mult" este inlocuit de "n-am mai baut de mult"
= Mai mult de 90% din timpul petrecut in fata unui PC este pentru munca efectiva.
= Nu mai bei de acasa, inainte de a iesi undeva, ca sa economisesti bani.
= Cand iesi, in loc sa fii stresat daca vei reusi sa gasesti vreo femeie misto, esti stresat ca nu cumva s-o gaseasca prea misto pe a ta, ceilalti.
= AI PUS HUSA PE MOTOR !!!!!

=E jale!=

Mult noroc, baieti !

Mitul Potopului

Mitul potopului este un mit regasit in intreaga lume. Mai mult decat atat, este un mit arhetip. Descoperirile istorice, arheologice si geologice confirma faptul ca miturile arhetipale ale Potopului descriu un eveniment real. Potopul a existat. Nu este prima data cand stiinta confirma adevarul continut in nucleul mitului, motivul sau central. Asta, spre deosebire de cazul basmelor. In ceea ce priveste Potopul, asadar, intrebarea nu este daca acesta a avut loc, dar cand a avut loc?
Aici ne vom referi, in principal, asupra fenomenului ce a avut loc in bazinul mediteraneean si in Mesopotamia si vom adauga doar, spre diversificare, ca exista si alte mituri din mai indepartate spatii care fac referire la Potop.
Din ceea ce stiinta ne confirma si ne certifica, intre anii 15.000 i.d.C si 5.000 i.d.C, nivelul marii la nivel mondial, a "urcat" cu aproximativ 80m. Cea mai mare "saltare" a acestui nivel a avut loc pana in anul 9.750 i.d.C (cu aproximatie, evident). In jurul acestui an, Mediterana s-a revarsat in Marea Neagra care, pana atunci, fusese un lac (fapt dovedit prin probe geologice). In Mesopotamia (Mesopotamia inseamna, in greaca, Intre cele doua rauri : meso=intre, in mijlocul si potamia=rauri, asadar "intre rauri"), mai precis in regiunea raurilor Tigru si Eufrat, volumul apei celor doua, crescut, da nastere la inundatii inimaginabile in jurul anilor 3.500 i.d.C - 2.800 i.d.C. In acelasi timp, in jurul anului 3.000 i.d.C se intampla acelasi lucru cu Nilul care se revarsa si provoaca inundatii fara precedent. In exact aceasta perioada sumerienii isi dezvoltau prima mare civilizatie din Mesopotamia iar akkadienii si alte ginti semite, treptat, intre 3.000 i.d.C si 2.500 i.d.C navalesc in aceasta tara. Sargon va cuceri Sumeria si, in jurul anului 2.125 i.d.C va pune stapanire pe orasul Ur -sau Urim, Uru- (in care s-a nascut Avraam).
Asadar, pe baza dovezilor de mai sus, stiintific stabilite, Potopul ar fi putut avea loc fie intr-una din perioadele acestea, fie de-a lungul tuturor acestor perioade:

15.000 i.d.C - 10.000 i.d.C --- ascensiunea nivelului marii la nivel mondial
10.000 i.d.C - 9.000 i.d.C --- revarsarea Marii Mediterane in Marea Neagra
30.000 i.d.C - 2.500 i.d.C --- ploi abundente si de durata si revarsarea raurilor Eufrat si Tigru in Mesopotamia

Asadar, dupa Era Glaciara, nivelul marii a urcat dupa cum urmeaza:

Perioada                      Ascensiunea apei
15.000 i.d.C ------------- de la -80m. pana la -30m.
10.000 i.d.C ------------- de la -30m. pana la -10m.
7.000 i.d.C  ------------- de la -10m. pana la -5m.


Vom incepe cu foarte cunoscuta epopee asiriana, Ghilgames in care este descris Potopul sau, oricum, o masiva revarsare de ape.
Asadar, "potopul asirian" din Ghilgames ne spune ca oamenii se inmulteau foarte mult iar zeii, indemnati de Enlil, au decis sa provoace potopul pentru ca oamenii erau zgomotosi. Zeul Ea insa, l-a avertizat pe omul Udnapistim, fiul lui Ubara - sau Ubara-tutu, Ubartutu -sa construiasca o arca si sa incarce pe acesta semanta (asadar cate o pereche) tuturor fiintelor vii, pe aceasta. Timp de sase zile si sase nopti a batut un vant turbat si au fost furtuni si inundatii, iar in a saptea zi, aceasta furtuna teribila s-a oprit. Liniste deplina domnea si toata omenirea devenise... noroi. Arca, ramasa intacta, s-a oprit in muntele Nisir iar Udnapistim, in cea de-a saptea zi a lasat sa zboare un porumbel. Porumbelul a zburat departe dar pentru ca nu a gasit uscat pentru a putea sta, s-a intors la arca. Mai tarziu a eliberat un corb si acesta nu s-a mai intors. Astfel, Udnapistim a inteles ca Potopul se oprise si a adus jertfa de multumire catre zei.
Legat de Ghilgames, trebuie neaparat mentionata Enuma Elish care, de asemenea, mentioneaza acest potop si in care, de asemenea, unele nume se regasesc pana la identificare.


Mitul egiptean este diferit de cel mesopotamian. Conform acestuia deci, Ra a decis ca oamenii au devenit violenti, iubitori de razboaie si lipsiti de respect. El a constatat ca aveau intentia de a se revolta impotriva zeilor. In acest scop, Ra si-a trimis fratele, pe Athor, pe Pamant, pentru a distruge omenirea. Drumurile s-au transformat in rauri de sange, Nilul s-a revarsat si s-a produs cea mai mare catastrofa pe care a cunoscut-o omenirea. Ra si-a dat insa seama de marimea pedepsei si a regretat, dat fiind faptul ca supararea i se mai domolise si nu mai dorea totala distrugere a omenirii. De aceea, s-a sfatuit cu zeul intelepciunii, Thoth, care l-a imbatat pe Athor astfel incat sa nu distruga tot genul uman.
Dupa cum am aratat mai sus, conform oamenilor de stiinta, revarsarea Nilului si inundatiile catastrofale provocate de aceasta, s-au produs cam in 3.000 i.d.C.


In Potopul descris in Sfanta Scriptura, oamenii se inmulteau pe Pamant. Atunci cand "fii Lui Dumnezeu" au vazut ca fiicele oamenilor erau frumoase, s-au casatorit cu ele si au facut copii. Impreuna cu marirea numarului de indivizi, se marea si rautatea acestora (a oamenilor). Atunci, Dumnezeu a decis sa starpeasca omul de pe suprafata Pamantului. L-a avertizat numai pe Noe sa construiasca o arca din lemn in care sa se urce acesta si sotia sa, fii acestuia cu sotiile acestora, dar si cu cate o pereche din toate animalele Pamantului.
Potopul a durat 40 de zile si 40 de nopti. In a patruzeci si una zi, Noe a eliberat un corb pentru a gasi pamant. Acesta insa, nu a gasit si s-a intors la arca. In continuare, a trimis un porumbel, dar si acesta s-a intors, negasind pamant. In final, peste sapte zile a eliberat iar porumbelul. In dupa amiaza aceleiasi zile, acesta a revenit pe arca purtand in cioc o ramura de maslin. In acest fel, Noe a inteles ca a incetat Potopul si deplina inundare a Pamantului.
Versiunea evreiasca a Potopului prezinta foarte multe asemanari atat cu epopeea Ghilgames, cat si cu cea a Potopului lui Deucalion, asa cum vom vedea in continuare. Intrebarea este cine de la cine a imprumutat. "Tatal" evreilor, Avraam, s-a nascut si a trait in orasul Ur, dupa care, impreuna cu neamurile sale, au inceput sa se deplaseze, in jurul anului 1.900 i.d.C in tara Canaan. (Exodul lui Moise este localizat in jurul anului 1.300 i.d.C, asadar mitul Potopului din Sfanta Scriptura nu are cum, cronologic vorbind, sa fie anterior celui egiptean, lui Ghilgames sau, asa cum voi incerca sa vedem in continuare, cu atat mai mult celui grecesc) Precizez ca toate acestea sunt deductii cronologice, nicidecum constatari stabilite stiintific si de neclintit.


In varianta greaca, mitul potopului devine mai complex, lucrurile incurcandu-se datorita faptului ca se mentioneaza nu numai un singur Potop, dar trei.
1. Al lui Ogygos (Ωγύγου) 
2. Al lui Deucalion (Δευκαλίωνα) 
3. Al lui Dardanos (Δαρδάνου)
Conform lui Aristotelis Stageiritis* se constata ca despre Ogygos se crede -la modul general- ca a fost primul rege autohton in ceea ce, atat in trecut, cat si in prezent, numim Atica (chiar si acum, Atica este judetul in care se afla orasul Atena). Atenienii, deci, considerau ca Ogygos era fiul Pamantului (Geea) si autohton, in timp ce altii considerau ca era fiul lui Poseidon. Oricum, toti sunt de acord ca in timpul domniei lui a avut loc PRIMUL Potopul.   In mod logic, acest prim Potop ar trebui sa priveasca prima perioada de ascendenta mondiala a nivelului marii, care, dupa cum am vazut, s-a produs undeva intre 15.000 i.d.C si 10.000 i.d.C. Cel de al doilea Potop, il priveste pe Deucalion.
Specialistii considera ca acest Potop trebuie sa fi avut loc undeva in jurul anului 1.500 i.d.C, moment cronologic in care a avut loc si eruptia vulcanului Thira (este numele vulcanului din Santorini si este vorba exact de eruptia acestui vulcan). Este dovedita deja nu numai violenta acestei eruptii, dar, cum este si firesc, sunt dovedite si uriasele catastrofe produse de repetatele tsunami ce s-au produs in consecinta.
O urma de nedumerire se isca aici pentru ca un astfel de fenomen nu presupune ploi si furtuni (asa cum spune textul mitului ..care oricum, in aceasta priivinta poate fi si inexact) dar presupune mase uriase de apa ce s-au ridicat in urma vibratiilor, formand valuri colosale si care -deja este dovedit- au condus la ditrugerea civilizatiei monoice. De asemenea, cronologic, se mai ridica o dilema: cum ar fi putut sa fie legat acest Potop de eruptia vulcanului Thira din Santorini, daca Potopul din timpul lui Deucalionas s-a produs inaintea celui din timpul lui Dardanos?
Diodor Sicilianul, mentioneaza ca Dardanos provenea din Samotrache, in care fusesera extraordinare inundatii. In consecinta, Dardanos a migrat in Asia Mica, loc unde a si infiintat orasul cunoscut cu numele de Troia. Numele orasului, conform mitului, a fost dat dupa numele nepotului acestuia, Troas. Dupa descoperirea Troiei, arheologii au constatat ca exista 10 orase, unul peste altul construite, de-a lungul timpului. Cel mai vechi dintre acestea si, deci, primul, cel initial, a fost stabilit ca a fost ridicat in jur de 3.000 de ani i.d.C. Urmand tot datele redate in mit, Potopul lui Dardanos ar fi trebuit sa aiba loc cam atunci, adica in jurul anului 3.000 i.d.C, perioada cronologica in care sunt mentionate si inundatiile Nilului, in Egipt. Ca o concluzie logica, cel mai posibil este ca Potopul lui Deucalion, care era anterior celui lui Dardanos, sa fi avut loc in jurul anului 9.700 i.d.C, moment in care se stabileste revarsarea Marii Mediterane in Marea Neagra (care era lac). O informatie interesanta ne provine de la Herodot, care mentioneaza ca in Epoca lui Deucalion, in regiunea continentala denumita Thessalia, exista mare (acest lucru este confirmat si lingvistic, numele de Thessalia, in greaca veche, insemnand "locul marii" - thessi + thalassa).
In mitul lui Deucalion se mentioneaza ca Potopul s-a produs pentru ca Zeus (care in greaca se numeste Dias) s-a infuriat pe fiul pelasgului Lykaonas. Aceasta suparare a lui Zeus (Dias) a fost provocata pe motiv ca atunci cand zeul i-a vizitat pe fii lui Lykaonas, acestia l-au jertfit in ascuns pe fratele lor, numit Nyktimos, l-au taiat in bucati, l-au facut supa, dupa care, aceasta supa i-au servit-o lui Zeus care era transformat intr-un calator sarman. Zeus (Dias) i-a pedepsit pe acesti fii, transformandu-i in lupi (de altfel, numele Lykaonas, contine cuvantul lup din limba greaca, care este lykos). Pe fratele ucis, pe Nyktimos adica, l-a readus la viata. Scarba si supararea lui Zeus (Dias) a fost atat de mare, cu privire la gradul de decadere in care ajunsesera oamenii, incat odata reintors in Olimp, a decis sa trimita Potopul peste oameni in scopul distrugerii definitive a semintiei lor. Prometeu insa, care a aflat ce planuia Zeus, si-a anuntat fiul, pe Deucalion adica, rege in Fthia, informandu-l asupra ce va sa vina.
Astfel, Deucalion a construit o arca pe care a umplut-o cu provizii si pe care s-a urcat si el, impreuna cu sotia sa (Pyrra) si fiica lor, Epimythea. Conform mitului, atunci cand a izbucnit Potopul, vantul de sud a inceput sa bata cu violenta iar ploile au facut ca apele raurilor si ale marilor, sa se reverse, stergand de pe fata pamantului orasele oamenilor precum si toate fiintele umane. In cateva zile, tot Pamantula  fost inundat, cu exceptia a foarte putine varfuri de munte. Singurii supravietuitori sunt considerati a fi Deucalion, sotia sa, Pyrra si fiica lor, care se aflauprotejati  in arca. Timp de noua zile a plouat neincetat si arca plutea pe ape, pana cand s-a oprit in Parnassos (Munte desigur, existent si astazi si avand acelasi nume: Parnassos). Atunci cand s-a oprit si ploaia, Deucalion a trimis un un porumbel pentru a constata daca exista suficient uscat, astfel incat sa coboare din arca. Atunci cand a fost sigur ca exista, impreuna cu sotia sa, au coborat din Arca si au oferit jertfe lui Zeus in semn de multumire pentru oprirea Potopului si a maniei sale. Zeus a fost multumit de acest gest facut de cei doi si , prin intermediul lui Hermes, le-a vestit ca orice dorinta vor avea, el le va indeplini-o. Deucalion si Pyrra, singuri si disperati pe Pamant, precum erau, i-au cerut lui Zeus sa reformeze genul uman si, astfel, Zeus a trimis-o pe Themis pentru a le spune ce trebuie sa faca pentru aceasta. Asadar, acestia trebuiau sa ia pietre -care reprezentau oasele Mamei Pamant (Geea) si sa le arunce, in timp ce mergeau. Asa au si facut. Pietrele aruncate de Deucalion se prefaceau in barbati, iar pietrele aruncate de Pyrra se prefaceau in femei. In acest fel s-au recreat, conform mitului lui Deucalion, oamenii (de altfel, cuvantul popor,"laos"- λαός-, in limba greaca, provine din cuvantul piatra, adica din "las- laos(- lithos in prezent), care inseamna si inseamna piatra). Din Deucalion si din Pyrra se nasc, desigur, copii, primul fiind Ellin -despre care se spune ca, de fapt...s-a nascut prin interventia lui Zeus (Zeus era un obisnuit suspect de diverse "insamantari"), al doilea a fost Amfiktyon care a domnit impreuna cu Kranaos in Atica si, o fiica, pe Protogenia. Din Zeus (care continua buna traditie dobandita) si Protogenia, se naste Aethlios. Din Ellin si nimfa Orsiida se nasc: Doros, Xouthos si Aiolos (a se citi Eolos). Conform prezentului mit, Ellin, a denumit, dupa numele sau, pe toti cei ce se numeau "grekos", drept ellin(es)!!! Urmasilor sai le-a impartit teritoriul. Din Xouthos, care la randul sau, s-a casatorit cu Peloponniso din Kreousa, fiica lui Erehtheas, s-a nascut Ahaios (a se citi Aheos) si Ionas, fii din care, mai tarziu au descins cei ce se numeau ionieni si ahei! Ultimul fiu, Doros, cel ce a ocupat regiunea de dincolo de ceea ce cunoastem azi drept Peloponez (Peloponissos) si-a numit descendentii drept dorieni. Aiolas (a se citi Eolas), si-a denumit descendentii "aiolis" (a se citi eolis) adica ceea ce in limba romana numim eolieni.

Cu toata retinerea, vreau sa adaug ca Sfantul Iustinian il identifica pe Noe, cu Deucalion. (pe baza de criterii lingvistice)
Tot aici, trebuie spus ca Platon mentiona mitul Atlantidei, vorbind de faptul ca aceasta a fost pedepsita prin inundare, in jur de anul 9.000 i.d.C pentru ca oamenii devenisera lipsiti de respect.
Am prezentat unele mituri ale Potopului pe baza unor date dovedite stiintific (date prezentate asa cum sunt) si, de asemenea, pe baza textelor grecesti antice apartinand lui Apollodorus si Pindar (pentru ca acestia consemneaza respectivul mit). Sper ca este clar ce e dovedit stiintific si ce reprezinta continut al miturilor. De asemenea, am consultat scrierile unui specialist si autor de carti asupra acestor teme, Aristotelis Stageiritis (a se citi Staghiritis), de provenienta macedoneeana -sau vlaha, cum isi spun ei insisi in Grecia- .
Desigur, in toate aceste mituri, pentru descoperirea adevarului ce a stat la baza, trebuie identificat "miezul" mitului, nucleul sau, eventual, date care se confirma prin incrucisare si in alte mituri si care, desigur, trebuiesc dovedite.

Aristotel spunea:
Iubitorul de mituri este, intr-un fel, filozof, pentru ca mitul tinde spre minuni"
"Ο εραστής του μύθου είναι κατά μία έννοια φιλόσοφος, γιατί ο μύθος συντίθεται από θαύματα"

Bibliografie:

Aristotelis Stageiritis,  Ωγυγία ή Αρχαιολογία
Apollodorus, Βιβλιοθήκη
Pindar, Ολυμπία
Sfantul Iustinian Απολογία

Extrase din textele originale pe baza carora am constituit prezentul articol, sunt: 

"Ο Δευκαλίων αφού ταξίδεψε εννέα ολόκληρα μερόνυχτα μέσα εις την θάλασσα, προσέκρουσε εις τον Παρνασσόν. Έκει, αφού σταμάτησαν οι βροχές, βγαίνοντας έξω θυσιάζει εις τον Φίξιον Δία. Ο Ζευς έστειλε τον Ερμή σ' αυτόν και τον παρακίνησε να διαλέξει ότι θέλει. Αυτός διάλεξε να δημιουργηθούν σ' αυτόν τον τόπο άνθρωποι. Και αφού διέταξε ο Ζευς να σηκώσει λίθους και να τους ρίξει πάνω από το κεφάλι του, αυτούς που έρριπτε ο Δευκαλίων γίνονταν άνδρες και αυτούς που έρριπτε η Πυρρά γίνονταν γυναίκες. Απ' όπου ονομάστηκαν μεταφορικά και λαοί από το Λάος που σημαίνει λίθος." 

(Apollodorus - Απολλόδωρος, Βιβλιοθήκη, 1, 48, 10)

"Φέρνεις εις την πόλιν την γλώσσα της Πρωτογένειας, δία να κατέβουν η Πυρρα και ο Δευκαλίων εις τον Παρνασσόν, όπου με την βούλησιν τον υψηλοβρόντου Διός έκτισαν πρώτα ιερόν, και χωρίς λίθους έκτισαν λίθινον γόνον από το ίδιο έθνος· και οι γόνοι ονομάστηκαν λαοί." 

(Pindar - Πίνδαρος, Ολυμπία, 9, 42)

"Από τον Δευκαλίωνα και την Πυρρά γεννιούνται παιδιά, πρώτον εκ των οποίων ήταν ο Έλλην, δια τον οποίον λένε ότι γεννήθηκε από τον Δία, δεύτερος ο Αμφικτύων ο οποίος βασίλευσε μαζί με τον Κραναό εις την Αττική και είχε κόρη την Πρωτογένεια. 

Απ' αυτήν και τον Δία γεννήθηκε ο Αέθλιος. Από τον Έλληνα και την νύμφη Ορσηίδα γεννήθηκε ο Δούρος, ο Ξούθος και ο Αίολος. Αυτός λοιπόν ο Έλλην, από τον εαυτόν του ονόμασε Έλληνες αυτούς που ονομάζονται γραικοί και εις τα παιδιά του διαμοίρασε την χωράν και ο Ξούθος παίρνοντας την Πελοπόννησο, από την Κρέουσα την κόρη τον Ερεχθέα, γέννησε τον Αχαιό και τον Ίωνα, από τους οποίους ονομάζονται οι Αχαιοί και οι Ίωνες, ο Δώρος δε παίρνοντας την χωράν πέραν από την Πελοπόννησο, από τον εαυτόν τον ονόμασε τους κατοίκους Δωριείς, ο δε Αίολος βασιλεύοντας εις τους τόπους γύρω από την Θεσσαλία, τους κατοίκους ονόμασε Αιολείς. "

(Apollodorus - Απολλόδωρος, Βιβλιοθήκη, 1, 49, 1    

"... αλλά το πυρ το της κρίσεως κατελθόν ανέδην πάντα διέκρινεν, ως και πρότερον ο κατακλυσμός μηδένα λιπών άλλ' η τον μόνον σύν τοίς ιδίοις παρ' ήμίν καλουμενον Νώε, παρ' ύμίν δέ Δευκαλίωνα. 

...αλλά το πυρ της κρίσεως ερχόμενο από ψηλά αφθόνως θα διέλυε τα πάντα, όπως και παλαιότερα ο κατακλυσμός, ο οποίος δεν άφησε κανέναν παρά μόνον αυτόν που από εμάς τους ίδιους ονομάζεται Νώε, ενώ από εσάς Δευκαλίων. "

(Sfantul Iustinian - Apologia - Απολογία Β', Ί, 2)

Ce este mit si ce este poveste

Te duci sau vii?

Mitul are un anume caracter sacru prin insasi mentionarea sa. Cand spunem mit, ne trec mai multe prin cap: vechime, persistenta, simbolism, putere. Nu e nevoie de mare analiza pentru a simti fiecare dintre noi, intuitiv, "greutatea" mitului.
Cuvantul "mit" in limba romana provine din cuvantul grecesc "μύθος" [mythos].
Derivat al acestui cuvant, in limba greaca, exista si cuvantul "παραμύθι" [paramythi]. Este un cuvant compus din para=pe langa, in afara si mythos=mit, deci "in afara mitului, pe langa mit". In limba greaca, paramythi inseamna poveste, basm. Diferentierea nu este nicidecum intamplatoare si, dat fiind ca exista, se explica, ea este si foarte relevanta.
Avem, asadar, mythos (mit) si paramythi (poveste, basm): doua lucruri net diferentiate.
Gandindu-ne la diferenta dintre mit si basm si avand aceasta precizare din limba greaca, nu este greu de constatat, pe de o parte, legatura lingvistica dintre ele si, pe de alta parte, diferenta de sens dintre cele doua. In toate limbile pamantului, cand se face referire la mituri, acestea, pe nesinmtite, in constiinta omului au o cu totul alta greutate fata de basme. Ele sunt susceptibile de a contine adevaruri istorice, adica la baza lor sa stea fapte adevarate care, transmise din generatii in generatii s-au deformat dar nu si-au pierdut samburele, nucleul, baza de adevar. Acestea sunt miturile. Pe de alta parte, basmele reprezinta infloriturile. Mai exact, un fel de barfe, vorbe nefondate, spuse imaginare, adaugiri exclusive, degenerari.
Este usor de observat ca in toate culturile, miturile provin din texte -orale sau scrise- cu caracter sfant, arhetip, explicativ si au intotdeauna tendinte persistente.

Mircea Eliade (istoric al religiilor, scriitor de fictiune, filozof): miturile sunt povestiri cosmogonice prin care oamenii isi explica provenienta proprie, ele au un caracter sfant in constiinta acestora.
Claude Levi-Strauss (antropolog si etnolog francez, considerat, impreuna cu James Frazer, parintele antropologiei moderne): sustine ca analiza lingvistica a unui mit poate scoate la iveala adevarul continut in mit.
Sigmund Freud (medic neurolog austriac, intemeietorul psihanalizei): considera ca mitul este visul izvorat din inconstient.
Carl Jung (medic psihiatru elvetian, considerat primul psiholog modern care a considerat ca sufletul omului are o provenineta religioasa): merge mai departe si dovedeste ca mitul reprezinta un arhetip al inconstientului colectiv uman
Joseph John Campbell (american, mitolog si scriitor, specialist in mitologie comparata si religii comparate): mitul orienteaza omul catre dimensiunile metafizice ale existentei, caracter cosmogonic, se adreseaza celor mai ascunse laturi ale sufletului
Sir James Frazer(scotian, intemeietorul antropologiei moderne, specialist in religii comparate, descrie stadiile progresive ale credintelor lumii: magie primitiva - religie - stiinta ): incercarea pre-stiintifica a omului de a-si explica mediul in care traieste
Bronislaw Malinowski (antropolog polonez, unul dintre pionierii etnografiei): este de acord cu Frazer, considerand miturile "o forma de stiinta primara"
Emile Durkheim (sociolog francez, principalul arhitect al sociologiei moderne ca stiinta): considera ca mitul este cheia care face diferenta intre sacru si profan.
Asadar miturile cauta sa explice, sunt adanc inradacinate in constiinta si sufletul omului iar obiectul existentei lor il constituie...adevarul sau, in orice caz, convingerea ca sunt, neaparat, adevarate (constient, inconstient, arhetip, individual sau colectiv).
Pana acum, in sens filologic, sensul intim al mitului a fost definit in doua moduri:
1. ortologic : considera mitul ca bazandu-se pe ireal, pe imaginar, asadar sunt incredibile si ireale. Lovitura de gretie primita de ortologism a constituit-o descoperirea Troiei si confirmarea stiintifica, arheologica, de facto, de netagaduit a celor povestite in Iliada si Odissea. Ceea ce era considerat mit (ca si poveste, adica fara adevar istoric), s-a descoperit ca nu era deloc nefondat istoric si ca principala imagine, Troia, exista cu adevarat, putea fi studiata, vizitata, putea fi atinsa!
2. romantic (cand spunem romantic nu ne referim la lumanari, cearceafuri de matase si, mai rau, 2 pahare cu vin dar la CELALALT SENS -cine nu stie care, citeste degeaba ce scriu aici): mitul se bazeaza pe fapte reale si dezvolta un sistem intuitiv de explicare si intelegere a existentei lumii.
In sens antropologic, mitul este acceptat definitiv si in mod clar ca avand caracter sacru.
Motivul cel mai frecvent din miturile lumii il constituie Potopul. El este mentionat aproape obsesiv in miturile mai multor civilizatii si, de asemenea, este dovedit geologic ca o uriasa revarsare de ape, brusca, a avut loc. Asadar tocmai aceasta revarsare de ape, acest Potop va constitui obiectul articolului (sau articolelor) ce va sau vor urma.

Arianoaerian

In luna mai, am scris urmatorul articol Thermopiles - Portile Fierbinti .
Comentariile care au urmat doar acum, de curand, sunt inimaginabile.
Pe scurt, exista cineva, dl. Corrado care sustine ca Noe, vestitul capitan de Arca, in timp ce naviga linistit pe apa potopiana, a dat cu ochii de Sfinx, de Babe si de alte minunatii si a zis: "Baieeeeeeeeeti, aici aruncam ancora".
S-au dat jos frumos, dupa care, tipii au inceput sa descopere tot ce era imprejur, sa faca diverse cetati, sa inventeze limbi, civilizatii, tot timpul, insa, in afara spatiului Carpatilor, dintr-un motiv necunoscut, poate din modestie sau poate pentru ca era ecolog si stia ca nu trebuie stricat mediul. Asadar, il "strica" si el mai departe, nu chiar in ograda proprie ca doar nu era tampit. Dar in rest, tot ceea ce a existat ca si civilizatie, era ...carpatino-arian! Dar tot ! Asa stie Corrado.

La un moment dat, dl. Corrado zice:

"Deducem ca Dorienii si grecii aveau infatisari diferite. Noi stim ca azi grecii au o fiziononmie specifica si sint inca inchisi la culoare in ciuda mileniilor de amestec cu populatiile rominice din zona, deci in antichitate trebuie sa fi fost si mai negri. Putem deduce ca Dorienii erau albi, pentru ca se deosebeau de greci. Ca o dovada palpabila, priviti bustul regelui Pericles, sub care Grecia a atins apogeul dezvoltarii sale. Observati ca nu este nimic grec in infatisarea lui, aratind tipic dac de pe columna Traiana.Mai observati si numele pur rominic pe care-l are, din adjectivul rominesc “periculos-pericles”.De ce nimeni nu a pus pina acum aceasta intrebare legitima, cautind si un raspuns ? Cum se poate ca atit Pericles, personaj real, cit
si Venus, personaj legendar, au figuri specific rominice? Singura explicatie posibila este ca nici sculptorul si nici sculptura nu sint grecesti, deoarece ar fi facute dupa chipul si asemanarea grecilor."

Asadar, Pericle in limba romana (pentru ca aceasta forma de nume i s-a dat cand au fost traduse textele cu referire la el si asa s-a impamantenit) adica Periklis (din limba greaca), isi trage numele de la...pericol. De ce? Pentru ca...seamana...cum de ce? Asa zice dl Corrado.

Aici, am o alta interpretare pentru dl. Corrado. Eu zic ca acest cuvant, periculos adica, vine de la altceva. Vine de la peri (care inseamna despre)  si de la kolos (care inseamna cur), asadar perikolos. Este mai mult decat evident deci (aplic si eu modalitatea deductiei "corradiene") cum ca pericol, inseamna despre cur. Tot evident, deci, devine faptul ca la fundul arienilor dlui Corrado, multe atacuri se faceau, drept pentru care arienii au inceput sa marcheze evenimentul si au creat cuvantul permanent de pericol. In acest fel, desi poate ca pericolul putea fi de alta natura, arienii dlui Corrado, isi pazeau, mai intai de toate, curul! In acest fel, integritatea anala a arienilor era asigurata in orice caz! Desigur asta mai inseamna si ca arienii dansului aveau un cur foarte frumos care atragea pe toata lumea!
De asemenea, Pericle (sau Periklis), era cel ce isi facuse obiceuil, nume. Asta pentru ca era bine stiut ca in Atena sa, multe popochestii se petreceau. Ca sa inteleaga toata lumea, Pericle nu voia sa fie lins in fund nu din cauza ca era un om integru dar pentru ca se temea de eventuale atacuri si avansuri homosexuale! De aia il  numisera asa! Dansul nu era grec! Nu! Era si el arian conform dlui. Corrado. De ce?
Pai pt ca nu avea moaca de grec! L-a studiat bine de tot dl. Corrado si a ajuns la concluzia ca fatza lui Pericle nu era de grec, era de arian. Ba mai mult, chiar si zeita Venus avea fata de ariana, precum Pericle. Ca si semanau cei doi! Ce ti-e Pericle, ce ti-e Venus?! Ca Venus era zeita romana si nicidecum greaca, nu mai comentez ca n-are rost. Cand aveam 5 ani le mai incurcam si eu intre ele asa ca e scuzabil.
Pentru un om care declara cu nonsalanta ca a invatat limba greaca in 6 luni doar pentru ca avea cunostinte de limba ariana carpatina, nu sunt prea multe de zis. Poti sa razi pur si simplu si sa-l lasi in damblaua lui. Doar Schliemann ar plange dar are noroc ca e mort.

Si pentru ca ce am scris mai sus e o bataie clara de joc -lucru ce nu l-am facut niciodata cu altii-, am sa trec la alte chestii, asa cum am obiceiul.
Tot de la Corrado inspirata. Dansul nu putea face diferenta intre grec si elen.
As vrea sa explic asa cum stiu eu ca stau lucrurile. Dvs. puteti verifica.
In toate limbile lumii, exista denumirea de grec si de Grecia. Grecii insisi insa, isi spun Ellinas /Ellin - Ellines ca natie si Ellada sau Ellas isi numesc tara.
De exemplu, romanii folosesc notiunea de grec pentru a denumi modernul, si elen pentru a denumi anticul.
Grecii insisi nu fac aceasta diferenta. Intelege oricine ca n-au motive sa isi delimiteze istoria sau pe ei insisi. Cu alte cuvinte, s-au numit, se numesc si, probabil, se vor numi tot Ellin-es. 
Cu toate acestea, numele de grec exista si in limba greaca doar ca nu se numeau ei asa.
Lingvistic, asa cum ii place dlui. Corrado- lucrurile stau in modul urmator:
GREC os - provine din gireos - gigenis (γηραιος - γιγενις) ceea ce inseamna nascut pe aceste locuri, batran, stramos. (si se refera la: nascut in aceasta peninsula care se numea Emu - Αιμου).
ELLIN as sau Ellas - este cuvant compus si provine din el (ελ)- lumina si las (λας)- piatra.
Referirile lui Aristotel asupra temei spun ca grec este mai vechi decat ellinas. 
Dupa care incepe o intreaga nebunie pentru ca si ei,  grecii, ca si dl. Corrado, isi revendica un "motz" existential, vor sa fie mai presus decat altii. Fac, desigur, referiri la Evanghelii, considera ca sunt si ei Fii Cerului, ba unii chiar cred ca-s extraterestrii (Ellinii sunt extraterestrii, grecii sunt terestri..) Altii zic ca nu, sunt aceiasi!... Plus ca dezbaterea la cum ar trebui sa isi spuna este fara sfarsit, fara inceput si, mai ales, fara sens. De discutiile astea sunt satula pana in gat. Si chiar ii consideram nebuni pe acesti greci, adepti ai teoriilor ariene, pana l-am intalnit pe dl. Corrado si teoriile sale carpatino-ariene. Eram atat de sigura ca romanii sunt singurul popor ramas intreg la cap! Ce sfanta naivitate in capul meu!
In nebunia frustrarilor generale, ajung la o singura concluzie: oamenii nu mai sunt oameni, nu le mai ajunge sa fie doar oameni, au nevoie de a fi altceva. Si nu stiu daca mizera in care ne-am scufundat e cea care sufoca in asa hal incat aproape fiecare neam se lupta pentru o singura chestie: sa iasa deasupra altora. Sa iasa ca sa mai ia o gura de aer, sa se mai bata cu un pumn in piept. ...si sa plonjeze iar, in adanc. peri....kolos, da!

Au inceput inmatricularile masinilor zburatoare

In USA a fost aprobata folosirea masinii zburatoare (cu 2 locuri) al carei nume este Transition.
Serviciile de transporturi si mijloace de transport ale USA au dat unda verde primei masini...zburatoare.
Transition pare a fi scoasa dintr-un film SF. Este vorba, asadar, de o masina cu 4 roti, aripi pliabile si coada. Astfel, desi capabila de zbor, se poate deplasa pe sosele si ca o simpla masina, dintre cele cu care suntem atat de obisnuiti. Chestia interesanta este ca, in orice moment, posesorul sau o poate transforma intr-o masina zburatoare si se poate deplasa cu ea si pe calea aerului.

Firma constructoare, Terrafugia, mentioneaza ca pilotarea-conducerea acestei masini zburatoare este foarte simpla si, de aceea, 20 de lectii de pilotare (pentru ca aceasta este partea mai noua si mai "grea") si de conducere, sunt considerate suficiente.
Pentru a transforma Transition terestra, in Transition zburatoare, este nevoie doar de apasarea unui buton! In interval de 15 s., aripile, coada si sistemul de zbor de care dispune aceasta masina, vor fi puse in stare de functionare.

Terestru, masina se poate deplasa cu o viteza maxima de 110 Km/h si are o autonomie a combustibilului pentru 1400 Km. In stare de masina zburatoare, viteza maxima pe care o poate atinge Transition este de 200 Km/h si autonomia de zbor, in functie de capacitatea maxima a combustibilului, este de 900 Km.
Deocamdata, pretul sau este destul de mare, 250.000 $. Se considera insa ca in viitorul apropiat, competitivitatea ce va apare in acest nou domeniu al industriei cu masini zburatoare, va conduce la micsorarea preturilor.
Specialistii in marketing prevad ca acest fel de masina va deveni din ce in ce mai popular..pe sosele si in aer si ca in 5 ani ele vor fi folosite in mod masiv.

Sarpele ca simbol III

Sarpele ca simbol I (Prima parte a articolului)
Sarpele ca simbol II (A doua parte a articolului)


Partea a treia a articolului
Prezenta simbolului sarpelui in religii
 Atat dragonii, cat si serpii, erau reprezentati, in antichitate, ca avand sapte capete si sapte fire de par pe fiecare cap. Acest sarpe cu sapte capete va fi taiat in patru bucati a cate 7, fiecare. Asadar, un total de 28. Aceasta "taiere" a sarpelui nu este altceva decat simbolismul Anului lunar cu saptamanile si lunile a cate 28 de zile.
La egipteni, faptul ca aveau crocodili peste tot a facut ca un crocodil sa ia locul sarpelui. Ca toti serpii in simbol, si acesta avea un dublu sens: Cer si Pamant, Soare si Luna si era dedicat, in consecinta, lui Isis si lui Osiris. Dupa marturiile lui Eusebius, egiptenii obisnuiau sa reprezinte soarele ca pe carmaciul unui vas tras de acest crocodil pentru ca voiau sa indice miscarea soarelui in Universul...lichid.
In general, ca simbol, sarpele este deci si solar, si selenar. Reprezinta viata si moartea, intelepciunea si pasiunea oarba, leacul si otrava, hranitorul si distrugatorul. Insoteste toate zeitele, precum si pe Mama Universala si, deseori este prezentat infasurat in jurul acestora sau tinut in maini de ele.

Traind in subteran, vine in contact cu "lumea de jos" si, de aceea el are acces la cunoasterea deplina si la magia cunoscuta doar de morti. Acest sarpe simbolizeaza puterile agresive ale zeilor din aceasta Lume de jos,din lumea intunericului, este dusmanul soarelui si reprezinta puterile rele ale omenirii. Astfel, pozitivul si negativul se ciocnesc si nu se mai completeaza, Lumina se opune Intunericului. Motivul a fost reluat si transmis deseori, Zeus si Typhonas, Apollo si Python, Osiris si Seth, Vulturul si Sarpele etc.   Sarpele poate reprezenta razele soarelui, traiectoria descrisa pe cerul pamantesc, fulgerul, puterea nestavilita a apelor si el reprezinta cunoasterea tuturor zeilor raurilor. Este cunoastere, putere, amagire, inteligenta, smecherie, rautate, coruptie si ispita. Este insusi destinul, fulgerator ca o catastrofa, intentionat ca o razbunare, de neinteles ca o fatalitate.
Cosmogonic reprezinta oceanul arhetipal, cel din care totul se naste si in care totul se intoarce. El poate sustine si intretine lumea sau o poate incercui (sarpele care-si musca propria coada), simbol al circularitatii actiunilor.

Reprezentare a sarpelui care isi musca singur coada

Serpii (sau dragonii) sunt paznicii Portilor, ai Templelor, pazitorii cunoasterii esoterice si ai tuturor zeitatilor selenare. Si pentru ca se poate deplasa fara picioare sau aripi, reprezinta spiritul care depaseste totul, pentru ca se poate strecura peste tot, in orice inlauntru, tine de natura esoterica a omului, este constiinta lui.
La chinezi, Cerescul dragon reprezinta curcubeul, este puntea care conduce din aceasta lume, in urmatoarea.
Infasurat in jurul Arborelui sau in jurul oricarui ax central, sarpele reprezinta permanenta dinamicii, este Anima Mundi,e sufletul lumii.
Infasurat pe Arborele Vietii, sarpele e benefic, in timp ce daca il gasim infasurat in jurul Arborelui Cunoasterii, el este malefic, declara veninul raului in dinamica lumii.
Infasurat in jurul unei femei, a Mamei universale, zeita selenara, sarpele este simbol solar si, impreuna, reprezinta relatia feminin-masculin.
Sarpele de foc este simbolul purificarii, denaturarii si depasirii conditiei umane, terestre.
Doi serpi impreunati reprezinta contrastele, dualitatila care, in final, se unesc.
In caduceu el reprezinta terapia si veninul, sanatatea si boala, arata cum, in fapt, natura poate invinge natura.
Ouale sarpelui reprezinta renasterea iar ochii sai fara gene, vigilenta fara odihna.
In ceea ce priveste fertilitatea, simbolismul sau e aproape suprem, doar uneori, rareori, taurul si berbecul, in calitate de simboluri falice isi mai impart simbolsmul fertilitatii.

Crestinism : Hristos este exponent al intelepciunii si invataturii crestine si este inaltat in Arborele Vietii. Sarpele este Satana, este Ispita, este dusmanul Lui Dumnezeu si cel ce a initiat "caderea". Dar exista si sarpele bun, cel ce sta langa Sf. Ioan sau Sfantul Potir (Graal). Conform traducerii in greaca a textelor, Sfantul Ioan Botezatorul l-a numit Lucifer si,ca sa zic asa, in cea mai apropiata de traducerea in greaca expresie, el l-a caracterizat, de fapt, "conductorul -de la conductibilitate- luminii". Tertullianus spunea clar ca, crestinii il numeau pe insusi Hristos drept "sarpele bun". Asadar, Arborele Vietii, sarpele ascendent (bun - Hristos) si sarpele descendent (rau-Satana). Aceeasi simbolica, aceeasi reprezentare, aceeasi unitate existentiala a aceluiasi dualism.
De asemenea, aparitia Sfantului Gheorghe este legata de sarpe si, e bine de mentionat aici ca Sfantul Gheorghe ca imagine si evolutie, nu este o prezenta noua, crestina, dar si-a facut aparitia inca de demult, din epoca adorarii idolilor.

Orfeici: Conform lui Orfeu, din apa s-au nascut toate. Din apa s-a format noroi si din acesta s-a nascut un animal, un sarpe cu doua capete: un cap de leu si un cap de taur. Intre aceste capete se observa fata unui zeu. Numele acestui zeu era Hercule si Chronos. Hercule a facut un ou urias care, prin puterea nascatorului sau s-a marit si mai mult, pana cand, din cauza frecarii s-a spart in doua. Partea de sus a devenit Uranus (Cerul) si partea de jos Gaia -sau Geea- (Pamantul). A mai aparut, de asemenea, inca un zeu dimorf, Phanis stralucitorul. (prezenta legenda este interferenta celei mai des intalnita in care Hercule, copil in leagan fiind, a ucis cu mainile goale cei doi serpi trimisi spre a-l ucide mai ales pe acesta dar si pe fratele sau. Simbolul serpilor aici, insa, nu este unul cosmogonic. Desigur, ei sunt totusi uneltele speciale, subtile, considerate capabile de a se strecura si a ucide copilul unui zeu.)

Budism: Asezat in centrul Cercului Existentei, sarpele reprezinta furia (porcul este calicenia si ignoranta, cocosul reprezinta pasiunea carnala si toate trei simbolurile, reunite, reprezinta pacatele ce inlantuie omul in lumea inselatoare si in roata reincarnarilor.) Insusi Buda s-a transformat in Noga (Noga=om care a fost initiat de sarpe, a primit invataura, a atins cunoasterea) pentru a vindeca oamenii intr-o perioada de rastriste si epidemii.

Reprezentare budista tibetana a celor 3 animale

Jung a facut observatia ca gnosticii comparau sarpele cu ramificatiile creierului si cu maduva spinarii, ceea ce reprezinta un uimitor simbol al inconstientei si care exprima o aparitie brusca, neasteptata, a acestuia, adica o interventie extraordinara a sa (constientizarea sau nu). De asemenea, el adauga ca din punct de vedere psihologic acestea sunt fenomene de agitatie anomala a inconstientului, cu alte cuvinte, o reactivare a puterii destructive a acestuia. Mai noteaza ca obisnuinta reprezentarii metamorfozelor si reinnoirii sarpelui, reprezinta un arhetip bine argumentat.

Nu pentru a o pune pe aceeasi treapta cu Jung, dar pentru ca pe undeva gasesc ca fiind interesant si valabil punctul sau de vedere si de dragul varietatii informatiei puse la dispozitie pentru a lua nota si a face comparatii -si, de ce nu, ca simplu fapt divers-, as vrea sa amintesc aici si controversatele teorii ale Elenei Blavatsky (de unii e considerata o impostoare si sarita de pe fix, de altii e considerata drept una dintre cele mai marcante figuri ale gandirii esoterice).
Aasadar, Elena Blavatsky spunea cum ca, in mod fiziologic, sarpele inseamna seducerea puterii de catre materie (Iason de catre Medeea, Hercule de catre Omfali, Adam de catre Eva),intruchipand obsesia, tendinta inferiorului catre superior, a primarului catre definitiv.
Amintesc in mod specific de acest aspect pentru ca el este confirmat si de P. Diel (psihoterapeutul lui Einstein, deosebit de apreciat de acesta si recunoscut de lumea stiintifica), in viziunea caruia sarpele reprezinta un simbol nu al pacatului individual dar al inceputului nasterii raului primordial la toate lucrurile pamantesti.
Blavatsky, in "Adorarea Mistica" introduce elemente care privesc existenta si localizarea Edenului intr-o regiune scaldata de apele Eufratului si de afluentii acestuia, din Asia si Armenia si pana in Marea Rosie.

In tablitele asiriene, acelasi spatiu este denumit drept Gan -  Dunias, ceea ce reprezinta un alt nume al Babiloniei (conform lui A. Walter). In acest spatiu deci, se gaseau temple cu preoti ce slujeau, asa numitii Alim (Cunoscatorul). -Chiar si azi, in contextul religiei islamice, "alim" este numit cel ce ajunge la un nivel superior de cunoastere a acestei religii- In aceste temple asadar, Mare preot era Java-Alim. Aici, neoluminatul Adam a fost introdus in misterele cunoasterii esoterice, folosindu-se de abilitatile sale intuitive, stimulat fiind de Ofi - Femeia - Materia. Preotii acestui zeu al Edemului erau imbracati in pelerine de piele. In respectivul spatiu se desfasurau: initieri, activitati mistice, activitati astrologice si -ce stranie denumire la vremea aceea!!!- magia stiintelor. Numele acestui spatiu, Edem adica, din punct de vedere etimologic inseamna senzualitate dar corespunde perfect cu acel special, senzual  sens al cuvantului "placere". E ceva de genul Olimpului la greci, Apei pentru Indra, este Paradisul crestinilor (seamana atat de bine, nu?, cu Eden), este ceea ce Mohamed a promis credinciosilor lui. Este Gradina despre care chinezii spuneau ca se afla -unde altundeva?- in centrul Asiei, locuita de Serpii (Dragonii) Intelepciunii sau Initiatii. Este foarte important insa sa nu uitam si sa luam seama la faptul ca trebuie sa facem o delimitare clara si precisa intre aceasta "gradina pamanteana" de Edenul Genezei sau Kaballei (care, in original se numea Yla-ah si care inseamna Intelepciune) si care este de natura cereasca, tot asa cum si Nirvana budismului este. Asadar forma aceasta a spatiului superior apartine initatilor, nu este pamanteana si are de-a face exclusiv cu spiritualul si defineste o stare de suprema fericire.

Toate simbolurile si simbolistica prezentata, din toate locurile, religiile si indiferent de timp, par a fi izvorat din Enuma Elish. Arpoape toate se regasesc, se intrunesc acolo.

Ar mai ramane de adaugat faptul ca se presupune ca dragonii mitici si serpii zburatori isi trag prezenta simbolica, si-au inspirat-o -ca sa zic asa-, din Pterodaktylus si Plesiosaurus care se presupune -fara dovezi stiintifice- ca au trait concomitent cu oamenii si, asadar, au fost vazuti, cunoscuti si introdusi in miturile lor de acestia. Desigur, lumea stiintifica din ziua de azi nu accepta  ideea posibilitatii contemporaneitatii dintre oameni si aceste animale. Sa nu uitam insa ca exista marturii scrise in care se consemneaza in mod repetat prezenta unor astfel de fiinte chiar spre epoca moderna. Desigur, si acestea sunt puse sub semnul indoielii -si pe buna dreptate-, ele putand sa fie doar incercari de manipulare si impresionare ieftina a unor pionieri ai navigatiei si expeditiilor in general. Insa, de asemenea, nici absoluta imposibilitate a coexistentei oamenilor cu aceste animale nu poate fi dovedita. Intentia mea initiala nu a fost de a explica neaparat, dar de a analiza, informa si, pe alocuri, de a prezenta -uneori intrand in mici detalii pentru excitarea curiozitatii dumneavoastra- simbolismul sarpelui, atat de atractivului sarpe. Punctele de vedere si unghiurile din care Unicul Adevar poate fi privit sunt nenumarate. Adevarul doar, este unul singur. Pe alocuri, eu am sugerat unele puncte de vedere, pe ale mele si pe ale altora, spre diversificare.

Adam si Eva, Mahirates

Nu pot sa sa nu fiu de acord cu faptul ca "lucrurile pe care le cunosc oamenii nu pot, in nici un fel, din punct de vedere numeric, sa se compare cu lucrurile pe care nu le cunosc oamenii" (Zhuang- Che)

Care dualism?

Sarpele ca simbol II

Sarpele ca simbol I (Prima parte a articolului acesta)

Cateva exemple succinte si nu, din diverse culturi si civilizatii pentru a sublinia raspandirea simbolului sarpelui:

Azteci: Sarpele cu Pene este o combinatie intre Sarpe si pasarea Keychain, este soarele, este spiritul. Este Zeul Alb care din nepatrunsurile intunericului trimite ploaia, cunoasterea kaychain si a zeului ceresc al zodiacului.

Ca simbol selenar, reprezinta Femeia Sarpe, Koatlikue, imbracata intr-o fusta impletita din serpi. Intr-un alt mit aztec, o alta reptila insfaca Zeul sarpe si, din sangele scurs din ranile acestuia se naste omul.

Egipteni: Cobra este divinul si intelepciunea regala. Atunci cand iese din fruntea faraonului (si e imposibil sa nu fi vazut vreo astfel de reprezentare), simbolizeaza activarea Ajna Chakra (Constiinta, cel de-al treilea ochi), cel pe care crestinii il numesc "revarsarea Duhului Sfant", budistii il numesc Samadhi, japonezii ii spun Satori. In fond, toate acestea inseamna revelatie, iluminare, "trezire", re/venirea la constienta sinelui.
La Butoh (Dansul intunericului - pentru ca atinge profund sufletul, trezind constiinta), zeita Sarpe este tot o cobra. Apophis (in greaca) sau Apap (la egipteni), dragonul, ca, de altfel, si Seth in forma sa de Typhon, este simbolul cetii, demonul intunericului, al dezbinarii si dezolanta imagine a soarelui ars, mort. Trebuie notat aici ca Apap, adica Sarpele (egiptean, corespondentul grecescului Apophis) ce simbolizeaza raul, va fi ucis de Aker (binele, sarpele luminii, focului), sarpele lui Seth. A se nota dualismul lui insusi Seth.
Atunci cand serpii sunt reprezentati in jurul discului solar, ei reprezinta zeitele ce alunga dusmanii lui Ra, zeul solar.

Aker, sarpele bun al lui Seth

De asemenea, coafura cu coditele impletite ale egiptenilor, atat de bine cunoscuta, nu era o moda pur si simplu dar, ca si cobra care iesea din fruntea faraonului, ele sunt o forma de reproducere simbolica si care "scotea ochii" de vizibila ce era, a unei puteri pe care si acestia o recunosteau si o identificau cu un sarpe, echivalenta a Kundalini la Yogini dar inaltata la un nivel superior. (vezi Jung)

Australieni: Sarpele reprezinta puterea masculina, fulgerul. Exista o legatura intre prezenta acestui sarpe si graviditatea. Aborigenii isi pastreaza inca si acum adorarea apocrifa denumita Kunapipi, o adorare care se bazeaza pe ciclul mitic care vorbeste despre surorile Uaulilak care primisera cunostinte apocrife de la Marele Sarpe Falic. Pe de alta parte, Uanabi, sarpele apei, cel ce locuieste in deserturile estice, este aducatorul de moarte, el este partea intunecata, raul.

Africani: Exista o emblema regala ce se repeta si care reprezinta nemurirea. Sarpele  poate fi un erou al culturii sau un strabun mitic ce a oferit omului prelucrarea fierului si cultivarea cerealelor. De asemenea, tot in Africa mai intalnim si adorarea Sfantului Piton (nu este vorba de Python aici).

(Gnostici: Cel ce a scris Sfanta Cunoastere. Sarpele inaripat este Phanis si are o aura de lumina in jur, el reprezinta Lumina Lumii.)

Evrei: Sarpele este raul, ispita, pacatul, patosul sexual, sufletele condamnatilor. Sarpele din bronz al lui Moise este vindecator. Leviathan este sarpele abisului (unul dintre cei sapte printi ai iadului). Dumnezeu arunca "sarpele rasucitor", adica fulgerul. Cabala il arata pe Adam (Kadmo) ca pe un barbat in picioare care tine in mana un sarpe atarnand.

Japonia: Sarpele este intruchiparea lui Susanao-O (sau Tatehaya Susanoo-no-Mikoto, zeu Shinto), zeul fulgerului si al furtunilor.

India: Regasim pe Shakti, Natura, puterea cosmica. Sarpele intunecat pune in lumina puterea focului, simbolul vedicului Agni, alt sarpe al luminii "reptila focului". Zeita Kalika, reprezentata de un sarpe, este distrusa de Krishna care, apoi, a dansat pe capul sau. Cobra este un piedestal al lui Vishnu pentru ca asa sunt si cunoasterea, intelepciunea si eternitatea: un piedestal. Ca intr-un Ocean cosmic, Vishnu doarme peste sarpele incolacit ca in apele nascatoare.  Ananda (Krishnan) este domnul serpilor, este cel cu mii de capete, este "nesfarsitul", este eternitatea, timpul infinit ale carui spirale se infasoara la baza axei infinitului precum numai serpii o fac. Un sarpe se infasoara in jurul falusului lui Shiva (ligam, lingam Shiva), acest Shiva care, in general se relationeaza cu serpii. In India exista si serpii apelor, cum ar fi Ahi, cel ce-l ucide pe Indra si pe Vritra...

Amero-indieni: Spiritul fulgerului, tunetului, cel ce aduce ploaia, dusmanul Pasarii traznetelor. Putere magica si selenara, este lancea zeilor razboiului, este simbol al eternitatii si mesager al mortii. Marele Manitou se intruchipeaza in sarpe cu coarne cu ajutorul carora il strapunge pe Frinou, acel manitou intunecat al rautatii.

Iran (persi): O infatisare a lui Ariman sau a lui Angra Mainiou, sarpele intunericului si al minciunii. Sarpele persan Azi-dahak este "sugrumatorul" regelui Soare. In Zed Avesta, Ormuz, spre deosebire de Ariman este aducatorul luminii.

Celti : Kernunos, purtator de coarne si uneori are cap de berbec. In reprezentarile celte si galate, sarpele reprezinta zeul Virilitatii si al fertilitatii. De asemenea, este emblema maretii Brigid.

China : La chinezi, sarpele se diferentiaza rareori de dragon dar atunci cand aceasta diferenta se face, sarpele devine partea rea, negativa, distructiva si smechera. Fratii Fu-Xi si Nu-Gua (sau Nu-Kua) sunt reprezentati uneori drept serpi cu capete omenesti, un simbolism extrem de rar la chinezi. Ei reprezinta perechea Yin Yang si caduceul. Sarpele este cel de-al saptelea simbol dintre animalele simbolice ale celor Doasprezece Ramuri Pamantene.

Fratii Fu-Xi si Nu-Gua

Maori : Intelepciunea pamanteana, muncitorul mlastinilor, simbolul  insamantarii si al dezvoltarii.

 Scandinavia : Sarpele lui Midgard (Lumea oamenilor) incercuie lumea cu nesfarsitele spirale ale abisului oceanului. Numele sau este Nidhogg (Nidhoggr),(Teribilul aratator), traieste in radacina Arborelui cosmic, Yggdrasil si tot timpul roade din acesta. Reprezinta puterile rele ale Universului.

Nidhogg  rozand din radacinile Arborelui Cosmic

Sumer : Tiamat (cea fara de picioare) a Babilonului, infatisata de un dragon, reprezinta chaosul, amalgamul, ingramadeala. Aceasta a fost distrusa de Marduk. Ea cel asiro-babilonian, ca si Lahmoun si Lahamou - serpi de apa atat de sex feminin, cat si masculin-, este cel ce naste inceputurile cerului si pamantului. Ishtar apare cu un sarpe. Frigianul Savazios are si el tot un sarpe drept semn distinctiv. Zeita cerealelor, Nidaba figureaza si ea cu serpi iesindu-i din umeri.

Reprezentare babilioniana a zeitei Tiamat

Tolteka : Zeul Soare, care priveste prin gura deschisa a unui sarpe, reprezentand cerul.

Greci:

Creta Minoica : Simbolismul sarpelui domina si exista dovezi certe despre o adorare proteica a Sarpelui.

Greci in general: Sarpele este intelepciune, reinnoirea vietii, renastere, vindecare, cunoasterea lui Asklipios,(Iisus, cel ce vindeca) a lui Hipocrate, a lui Hermes si a Ygiei (Sanatate). In cazul zeitei Atena el este mereu prezent pe scutul acesteia, reprezentand intelepciunea. La Apollo din Delfi, sarpele, corespondent al luminii incatuseaza pitonul intunericului si "incuierii" mintii. 

Rhea, o alta Mama Universala, tine si ea serpi in maini.  Baccantele au serpi, Hestia are drept simbol un sarpe. Furiile, Medusa si Graia sunt legate direct de serpi, nu numai ca le caracterizeaza fizic dar ei reprezinta puterile magiei si ale imblanzitorilor de animale si, implicit, spirite. Peste tot, sarpele inseamna intelepciune si inselaciune. 

Medusa

Cel mai cunoscut noua sarpe este, fara indoiala, Python. Python era un sarpe teribil (semn al puterii sale). De asemenea, Python era zeu in mitologia greaca, prezent in permanenta in aceasta, in toate versiunile sale. Era -inca o data- paznicul Oracolului din Delfi. Mama sa era Gaia (Geea - Pamant) si l-a creat din noroiul (vezi si motivul orfeic, identic) rezultat in urma Potopului lui Deucalion, prin care Zeus a pus capat secolului de aur.

Python traia intr-o pestera si proteja templul care, pe vremea aceea ii era dedicat Gaiei (Geea). El a fost ucis de Apollo care, pe vremea aceea era doar un embrion. Apollo l-a ucis pentru ca acesta, Python adica, impreuna cu vesnic razbunatoarea Hera o urmareau pe mama acestuia, gravida cu Apollo insusi in pantec, pentru a o ucide si a nu lasa astfel sa se nasca pruncul. Apollo embrionar a fost ajutat de Hefaistos care i-a creat cosciugul si sagetile de aur necesare uciderii lui Python. De atunci, templul de la Delfi a fost dedicat lui Apollo si, tocmai de aceea, in amintirea lui Python, marea preoteasa de la Delfi se numea Pithia.

Detaliu din tabloul lui Delacroix - "Apollo (sau Phoebus) ucigandu-l  pe Python"

Alti serpi celebri din mitologia elena mai sunt cei doi ce l-au ucis pe Laocoon si pe fii acestuia. Laocoon i-a avertizat pe troieni, cu mult inainte de caderea Troiei: "sa nu aveti incredere in cai si sa va temeti de greci chiar si cand va aduc daruri". Pentru pedepsirea lui Laocoon -care devenise cam deranjant si amenintator datorita adevarului grait de el-, grecii, care isi aveau campul militar -pe vremea aceea- in insula Tenedos, au trimis acesti doi serpi constrinctori, asadar, pentru a-l ucide pe cel ce i-a avertizat pe troieni.

Laocoon si fii sai, ucisi de serpi - Grup statuar al Vaticanului, inspirat de cel creat pentru prima oara de Phidias

-Va urma-

Sarpele ca simbol I

Atragator si inspirand teama, sarpele, semnificatia acestuia, atrage la fel de puternic pe cat de multa teama produce. Mai mult decat teama si atractia, sarpele provoaca fiori. Sarpele provoaca...
Romantismul pur care se incadreaza perfect in lumea virtuala, preferinta obsesiva pentru cuvantul "snake" la nume, m-a facut sa decid sa tratez acest urias simbolism al sarpelui. Articolul va fi postat pe bucati pentru ca el nu numai ca e mai greu de citit, dar e si mai greu de scris.



Poate ca e de vina forma sa sau poate miscarile facute in timp ce se deplaseaza, unice in felul lor. Poate ca a fost de vina capacitatea acestuia ca din moale, sa devina tare,din lenes, sa devina agil, poate ca la baza a stat prezenta acestuia in toate locurile de pe Pamant, prezenta sa mondiala. Poate ca toate acestea au facut din sarpe cel mai viu, printre cele mai puternice si, cu siguranta cel mai rezistent dintre toate simbolurile. Nici un alt animal nu a mai constituit obiectul unui atat de coplesitor simbolism cu privire la intelepciunea ancestrala ale carei radacini se pierd in negura timpurilor, catre inceputurile umanitatii. O intelepciune veche care parca dateaza dintotdeauna, atat de indepartata ca ne pare straina, batandu-si joc de vechile iratiuni si razand in hohote de puerilitatea ratiunilor contemporane. Fie ca ironia si aroganta sa nu atinga niciodata gloria cunoasterii.

Mai intai de toate, trebuie sa stabilim din start ca simbolurile sunt cu totul altceva decat idolii. Este motivul pentru care ar cam trebui sa incetam o data pentru totdeauna sa-i consideram pe vechii intelepti drept naivi si "adoratori de idoli". Artele, stiintele ( matematica, astronomia, codificarea limbii in simboluri) toate acestea au fost create de acesti -asa considerati- naivi: sumerieni,hetiti, egipteni, chinezi. Si dat fiind ca astazi este greu a manevra aceste stiinte, ganditi-va doar cat de greu a fost a le inventa, a le naste. Si mai ganditi-va ca si ele inseamna simbolism. Asadar de ce un simbolism este considerat la adevarata sa valoare si un alt simbolism, al aceleiasi surse, este luat in ras, defaimat, desconsiderat? Pe baza carei logici? In fond, simbolismul (ceva complet diferit fata de adorarea unor idoli) nu reprezinta decat acelasi fel de simbolism, acelasi fel de a coda informatii valabile. Este poate mai bine sa lasam aerul superior pe care-l adoptam la citirea unor texte ce ne par basme si sa incepem sa decodificam aceste texte.
In fond, fiecare om poate sa recunoasca in el insusi un sarpe cu mai multe capete care, fiecare in parte, isi improasca veninul orgoliului.
Si, intr-un echilibru perfect, poate recunoaste si un sarpe plin de putere si intelepciune.
Acesta este, simplist descris, simbolismul sarpelui, dualist. Este dualismul din noi.

Candva, inteleptii erau numiti drept "sarpe" sau "dragon". Si, desigur, ei erau denumiti asa pentru ca "mancasera ficatul si inima sarpelui". Asa se exprimau pe vremea aceea, asa le facea placere, acesta era codul. In fond, si Ovidiu lauda ochii iubitei spunand ca avea "ochi umezi de vitica". Un mod simbolic, asadar, de a spune ca si-au insusit cunostinte. Mai mult decat atat, in vremuri de demult, ficatul era cel ce reprezenta cunoasterea sentimentelor iar actiunea de a-l manca reprezenta insusirea unei invataturi asupra laturei onirice a vietii, cea plina de eroism, de ideal, de sensibilitate. Pe de alta parte, inima, tot in vremuri stravechi, reprezenta centrul vointei, exprima invatatura conforma cu Legea Unica, acea lege ce guverneaza viata si legitimitatea acesteia.
In mitologia scandinava, Sigurd a fript inima dragonului Fafnir pe care-l ucisese si i-a mancat-o. Astfel a devenit cel mai intelept dintre oameni.

Sigurd ucicandu-l pe Fafnir

Gnosticii venerau sarpele pentru ca le aratase acestora "misterele".
Naga, la indieni si la tibetani erau oamenii initiati, erau oamenii "naga" (serpi) si nu orice fel de reptile.

Om Naga

Mai mult, sarpele intotdeauna a reprezentat simbolul reinnoirilor, al nemuririi si al timpului. Avea atat de multe fatete si semnificatii apocrife, cat Arborele...cat "Arborele Vietii" cu care, de altfel este legat in mod inseparabil ca notiune.

Arborele Vietii

Partea anume din trupul omului, care reprezinta simbolismul interdependentei sarpelui si al Arborelui Vietii, este coloana vertebrala cu maduva sa. Incepe din creierul rotund, prin ramurile nervoase si ajunge pana in organele genitale femeiesti, cu periodica reinnoire, nascatoare de viata si, respectiv, pana la falus ca generator de viata.
Yoga considera ca in spatele organelor genitale, in "roata energetica" denumita Mulandra, se regaseste Kundalini, cea mai importanta energie, sub forma unui sarpe incolacit.

Kundalini

Si dat fiind ca Adevarul este indivizibil, este unul si doar unul si el strabate toate nivelele, tot asa si simbolul sau il urmeaza:sarpele. Simbolismul acestor nivele poate fi decodificat incepand de la cel "Sacru" al creierului si pana la cel asa zis "Profan" al falusului. Foarte multe cercetari au constatat impletirea energiilor complementare,Yin si Yang, ale sarpelui descendent si sarpelui ascendent si, toate vor conduce la recunoasterea Arborelui Cunoasterii binelui si raului. Sa nu uitam ca din acest Arbore am descins spiritual si sa ne gandim ca tot prin acesta va trebui sa reurcam. Este posibil, asadar, ca in viata lumeasca, pamanteana, animalica, farmecul schimbarii pieii sa simbolizeze reinnoire dar in marile mistere, ea reprezinta reascendenta si renasterea omului "luminat", scos definitiv din intunericul instinctului.
La inceputurile coexistentei lor, Arborele si Sarpele reprezentau o uniune divina. Textele considerate sacre au fost inspirate de minti neintinate asa cum sunt ale noastre, cei ce le citim. Aceasta uniune divina de care am amintit anterior, reprezinta, ca imagine, Arborele Vietii rasturnat, cu radacinile infipte in cer, cu trunchiul strabatand nivelele, cu ramurile sale stufoase trecand, mai intai, prin primul nivel unde materia doar ce s-a diferentiat si, apoi, mai jos, pana ce ajung si ating nivelul nostru, cel pamantean, cel intinat.
Radacinile Arborelui Vietii simbolizeaza Fiinta Suprema, Cuvantul, Logos ul. Ramurile sale reprezinta ceea ce in teologia sanscrita se numeau Djani-co-han, spiritele splendide, Puterile creatoare. Frunzele Arborelui Vietii reprezinta invataturile. Atunci cand ramurile sale pure au atins Pamantul, Arborele Vietii si-a pierdut puritatea initiala. Acel Adevar Unic, Plasma Eternitatii, Logosul ceresc, au fost decazute iar sarpele, tasnit ca o raza de lumina din abisul Misterului Divin a dobandit umbra. Tocmai aceasta umbra trebuie ca noi sa invingem si sa ne regasim iara, la izvoarele Luminii.

-Va urma. E doar inceputul-

Criza plajelor cu frisca

Crizele-s grele! Mai ales alea economice!
In timp ce Junge, Munge si Bunge isi bat capetele cu bancile, locuitorii tristei Atena intampina alte greutati. Ei isi bat capul cu ce plaja organizata vor alege si in functie de ce. Greutatea provine din complicatia ca sunt zeci! Belelele incep intotdeauna de la telefon.

Driiiing!
_ Buna, bulangioaico, vii la mare?
Simt cum mi se ridica toata cafeaua pe nas cand il aud. De 10 ani suntem amici, de 10 ani ma saluta asa si in 10 ani, deseori m-a sunat in timp ce beam cafea. Controlez nivelul lichidului din nas cu usurinta - ca oricum nu il pot scuipa prin telefon-  si raspund tot ca de obicei:
_Bulangioaica esti !
_Bineinteles ca sunt, altfel mi-ar fi rusine ! La mare vii?
_Vin dar unde anume?
_Zic sa mergem la Elephant. Mai bem o cafea, au mancare misto, au si acoperisurilea alea misto din stuf, poate va mai cocotati cu Ela si cu aia stramba, cum o cheama, sa mai avem si noi de cine rade.

Incepe o hahaiala in telefon fara de sfarsit.
Acum ceva timp, ne-am cocotat 3 prietene pe acoperisul de stuf al unui barulet de pe plaja cu pricina si "stramba" a alunecat prin el. Mai exact, stuful de sub picioarele ei cedase si desteapta a intrat jumate in bar...si ramasese jumate deasupra barului. Si normal ca n-a ajutat-o nimeni sa iasa de acolo ca se termina panarama prea repede. Respectiva faza a fost consemnata cu rosu in Jurnalul pataniilor gastii noastre si chiar si acum, desi poate discutam de micsorarea salariilor, de marirea taxelor sau de halul politicii, se mai gaseste cate unul care, fara nici o legatura, incepe: "Hahahahaha, baaaai, o mai tineti minte pe aia cum dadea din craci jumate-n bar, jumate pe acoperis?!"

Cum aud de Elephant, ma intunec
_Nu merg acolo ca ma agaseaza elefantii lor. Gaseste si tu alt loc.
_Da ce-are Elephant? Ti-e frica sa nu cazi si tu prin vreun acoperis? (Si incepe iar hahaiala.)
_Au prea multi elefanti! Peste tot elefanti! Scaunele-s elefanti, pernele cu elefanti, elefantei din matase atarnati de tavan, elefantei la WC, sa-pu-nul!!! e in forma de elefant, cestile-s elefantei! Tu stii cum e sa bei cafea si sa nu stii daca elefantul se apuca de cur sau de trompa?
_OK...arunca tu vreo idee.
_La Costa.
E randul lui sa caraie.
_Nu merg acolo ca l-au facut prea accesibil pentru familii cu plozi. Daca nu-ti urla unul in urechea stanga, se caca altul in dreapta ta. Mori ori surd, ori asfixiat.
_Hai da-o naiba ca exagerezi acum!
_Nu exagerez deloc! Stii cum e sa fii lesinat de foame, sa-ti vina friptura dupa juma' de ora dupa ce ai comandat-o si tocmai cand infuleci mai vartos sa vezi un plod printre mese ca se caca la liber in fata ta, pentru ca ma-sa vrea sa-si aeriseasca ala mic curu' si nu-i pune Pampers?
_Putem merge la Nirvana..
_Nirvana s-a prostit. Fumeaza toti hash.
_Si vrei sa zici ca asta te deranjeaza?! Ca fumeaza vreunul vreo chestiuta la 100 de m de tine?
_Nu, mah ! Ma deranjeaza ca fumeaza prea departe de mine ! Dar faza e ca fumeaza o prostie albaneza care pute a semintze! Da-o naiba, s-au prostit si astia.
_Taboo ?
_Nici sa n-aud ! E plin de grase care stau cracanate pe rogojini! Deja mi se intoarce stomacul pe dos!
_Club Nautica la Shinia?
_E cam departe si unii n-au bani de benzina ca nu le mai dau ai lor.
_Care unii?
_Pai unii din gasca. Aia cu bani au ramas fara...ca le-au taiat parintii indemnizatia de fii.
_Pai bine omule? N-au bani de benzina dar vor plaja organizata unde cheltui de rupi?
_Da chiar, mergem la Mati. Ca n-am fost niciodata! Tu ai fost?
_Eu, da.
_E misto? Plaja e cu nisip?
_Da, plaja e cu nisip.
_Bun, acolo mergem! Ii anunt pe care o mai fi si mergem toti acolo.

Respectiva plaja denumita Mati e neorganizata. E de marime mijlocie, cu nisip fin. Pe fundul apei sunt numai pietre taioase si arici de mare. Pe nisipul placut al plajei urla zeci de plozi care mai si fac pe ei. E plin de babe care stau cracanate la soare, pe rogojini, sa le treaca reumatismele. Mamicile plozilor cacaciosi sunt de la tona in sus si cand mai alearga cate una dupa aia mici, simti ca se cutremura plaja si ti-e teama sa nu te calce-n alergare, din neatentie.
Elefanti nu-s !

Dupa cum vedeti, criza e grea. Plajele-s prea multe. Iar banii...ajung doar pentru mancare, cafea, intrare, vreun suc dar nu si pentru benzina!