Romantismul pur care se incadreaza perfect in lumea virtuala, preferinta obsesiva pentru cuvantul "snake" la nume, m-a facut sa decid sa tratez acest urias simbolism al sarpelui. Articolul va fi postat pe bucati pentru ca el nu numai ca e mai greu de citit, dar e si mai greu de scris.
Poate ca e de vina forma sa sau poate miscarile facute in timp ce se deplaseaza, unice in felul lor. Poate ca a fost de vina capacitatea acestuia ca din moale, sa devina tare,din lenes, sa devina agil, poate ca la baza a stat prezenta acestuia in toate locurile de pe Pamant, prezenta sa mondiala. Poate ca toate acestea au facut din sarpe cel mai viu, printre cele mai puternice si, cu siguranta cel mai rezistent dintre toate simbolurile. Nici un alt animal nu a mai constituit obiectul unui atat de coplesitor simbolism cu privire la intelepciunea ancestrala ale carei radacini se pierd in negura timpurilor, catre inceputurile umanitatii. O intelepciune veche care parca dateaza dintotdeauna, atat de indepartata ca ne pare straina, batandu-si joc de vechile iratiuni si razand in hohote de puerilitatea ratiunilor contemporane. Fie ca ironia si aroganta sa nu atinga niciodata gloria cunoasterii.
Mai intai de toate, trebuie sa stabilim din start ca simbolurile sunt cu totul altceva decat idolii. Este motivul pentru care ar cam trebui sa incetam o data pentru totdeauna sa-i consideram pe vechii intelepti drept naivi si "adoratori de idoli". Artele, stiintele ( matematica, astronomia, codificarea limbii in simboluri) toate acestea au fost create de acesti -asa considerati- naivi: sumerieni,hetiti, egipteni, chinezi. Si dat fiind ca astazi este greu a manevra aceste stiinte, ganditi-va doar cat de greu a fost a le inventa, a le naste. Si mai ganditi-va ca si ele inseamna simbolism. Asadar de ce un simbolism este considerat la adevarata sa valoare si un alt simbolism, al aceleiasi surse, este luat in ras, defaimat, desconsiderat? Pe baza carei logici? In fond, simbolismul (ceva complet diferit fata de adorarea unor idoli) nu reprezinta decat acelasi fel de simbolism, acelasi fel de a coda informatii valabile. Este poate mai bine sa lasam aerul superior pe care-l adoptam la citirea unor texte ce ne par basme si sa incepem sa decodificam aceste texte.
In fond, fiecare om poate sa recunoasca in el insusi un sarpe cu mai multe capete care, fiecare in parte, isi improasca veninul orgoliului.
Si, intr-un echilibru perfect, poate recunoaste si un sarpe plin de putere si intelepciune.
Acesta este, simplist descris, simbolismul sarpelui, dualist. Este dualismul din noi.
Candva, inteleptii erau numiti drept "sarpe" sau "dragon". Si, desigur, ei erau denumiti asa pentru ca "mancasera ficatul si inima sarpelui". Asa se exprimau pe vremea aceea, asa le facea placere, acesta era codul. In fond, si Ovidiu lauda ochii iubitei spunand ca avea "ochi umezi de vitica". Un mod simbolic, asadar, de a spune ca si-au insusit cunostinte. Mai mult decat atat, in vremuri de demult, ficatul era cel ce reprezenta cunoasterea sentimentelor iar actiunea de a-l manca reprezenta insusirea unei invataturi asupra laturei onirice a vietii, cea plina de eroism, de ideal, de sensibilitate. Pe de alta parte, inima, tot in vremuri stravechi, reprezenta centrul vointei, exprima invatatura conforma cu Legea Unica, acea lege ce guverneaza viata si legitimitatea acesteia.
In mitologia scandinava, Sigurd a fript inima dragonului Fafnir pe care-l ucisese si i-a mancat-o. Astfel a devenit cel mai intelept dintre oameni.
Sigurd ucicandu-l pe Fafnir |
Naga, la indieni si la tibetani erau oamenii initiati, erau oamenii "naga" (serpi) si nu orice fel de reptile.
Om Naga |
Arborele Vietii |
Yoga considera ca in spatele organelor genitale, in "roata energetica" denumita Mulandra, se regaseste Kundalini, cea mai importanta energie, sub forma unui sarpe incolacit.
Kundalini |
La inceputurile coexistentei lor, Arborele si Sarpele reprezentau o uniune divina. Textele considerate sacre au fost inspirate de minti neintinate asa cum sunt ale noastre, cei ce le citim. Aceasta uniune divina de care am amintit anterior, reprezinta, ca imagine, Arborele Vietii rasturnat, cu radacinile infipte in cer, cu trunchiul strabatand nivelele, cu ramurile sale stufoase trecand, mai intai, prin primul nivel unde materia doar ce s-a diferentiat si, apoi, mai jos, pana ce ajung si ating nivelul nostru, cel pamantean, cel intinat.
Radacinile Arborelui Vietii simbolizeaza Fiinta Suprema, Cuvantul, Logos ul. Ramurile sale reprezinta ceea ce in teologia sanscrita se numeau Djani-co-han, spiritele splendide, Puterile creatoare. Frunzele Arborelui Vietii reprezinta invataturile. Atunci cand ramurile sale pure au atins Pamantul, Arborele Vietii si-a pierdut puritatea initiala. Acel Adevar Unic, Plasma Eternitatii, Logosul ceresc, au fost decazute iar sarpele, tasnit ca o raza de lumina din abisul Misterului Divin a dobandit umbra. Tocmai aceasta umbra trebuie ca noi sa invingem si sa ne regasim iara, la izvoarele Luminii.
-Va urma. E doar inceputul-
Interesant, astept si partea a doua.
RăspundețiȘtergerePacat ca ai trecut prea repede de inceputuri... de acel trio Adam, Eva si sarpele.
Daca Adam avea mai multa minte arunca marul si manca sarpele. In felul asta ramanea in rai...fara soacra.
Dar nici sarpele a patit-o cu Eva... i-a ramas aproape... sub forma de pantofi, geanta....
Interesante aspecte, insa cand te afli in fata unei reptile, fie ea veninoasa sau nu, uiti de toate acestea. Cine stie ce s-a intamplat in zorii umanitatii, intre specia aceasta si rasa umana.
RăspundețiȘtergere@ Black, partea aia vizand crestinismul o las pentru partea a III-a.
RăspundețiȘtergere@ Alystra, de acum...ne uitam doar spre apusul umanitatii, sa vedem ce se va petrece intre "el" si noi...