Vrajitoarele din Salem - adevar si nebunie

In anul 1692, adica la 200 de ani aproape de la declansarea vanatorii de vrajitoare din Europa si pronuntarea cunoscutului Malleus Maleficarum, in micul oras Salem, din statul Massachusetts, din nordul Statelor Unite, s-a petrecut cel mai nebunesc, aberant si de aceea si arhicunoscut caz real ramas in istorie in care sunt implicati vrajitori, demonizate, judecatori cruzi si bigoti, ucideri aberante si o adunatura de fete bezmetice, tampite, crude, mincinoase, care s-au facut raspunzatoare de moartea a sute de oameni nevinovati. Oamenii acestia parca au vrut sa depaseasca, sa perfectioneze absurdul, idiotenia, groaza.

Totul a inceput atunci cand pastorul Samuel Parris, intorcandu-se din India de Vest, unde plecase in scopuri diplomatice, a adus cu sine o femeie, pe Tituba. Tituba era o initiata si practicanta a ceea ce se numeste Obeah, o forma de adorare a vrajitoriei, larg raspandita in Antilles, in Oceanul Pacific. Ca orice fete fara minte si inconstiente, si unele fete din Salem o vizitau des pe Tituba, pentru a afla ce le rezerva viitorul sau orice altceva ar fi tinut de ghicit. Fetele erau atrase de astfel de acte cu efect imediat desi erau perfect constiente, in acelasi timp, ca manifestarea oricaror practici religioase in afara celor prevazute si recunoscute, era considerata vrajitorie si, in consecinta, constituia colaborarea cu diavolul. Bineinteles ca asta insemna pedeapsa cu moartea. Datorita varstei si curiozitatii -probabil- aceste fete au continuat insa sa apeleze la Tituba, pentru ele, pana in acel moment, ceea ce faceau constituind un fel de joaca si distractie.  Incet incet insa, a inceput sa se afle ceea ce aceste tinere fete obisnuiau sa faca. Realizand consecintele grave ce le puteau avea actiunile lor, probabil ca au fost infricosate de moarte. Deja era in joc insasi viata lor.

Biserica din Salem, acum muzeu

Ceea ce e foarte ciudat este faptul ca desi actele lor au fost descoperite in totalitate, fara urme de dubiu, Elisabeth Parris, fiica pastorului, precum si Abigail Williams, nepoata acestuia, au inceput sa dea semne cum ca ar fi posedate si afisau o anume stare de extaz. Jucau un teatru perfect, stiind ca era o cale de salvare.
Aceasta fiind situatia, pastorul a cerut ajutorul celorlalti clerici din orasele invecinate. Acestia au raspuns imediat chemarii si s-au prezentat in Salem pentru a ajuta la salvarea fetelor, cu rugaciuni. De fiecare data insa, cand acestia, in rugaciunile lor, aminteau numele Domnului, fetele erau cuprinse de spasme puternice si clericii erau nevoiti sa intrerupa rugaciunile.
Vazand aceste grozavii, pastorul din Salem a inceput sa o urmareasca pe Tituba pe care, oricum, o banuia ca joaca un rol in toate acestea. La un moment dat, intr-adevar, o vede pe femeie ca scoate ceva din cenusa din semineu si o ofera cainelui sa o manance. Furios, pastorul i-a cerut Titubei sa ii explice ce anume era ceea ce a scos din cenusa din semineu.
Femeia i-a explicat ca era "prajitura vrajitoarelor" si ca a pregatit-o ea insasi, din dorinta de a vindeca fetele. In acest moment, indoinde-se de bunele intentii ale Titubei, pastorul a inceput sa o loveasca fara mila, pana cand femeia a marturisit ca ea este cea care se face vinovata de demonizarea si starea extatica a fetelor. Imediat dupa, pastorul a mers la fiica sa, cerandu-i acesteia sa ii spuna ce se petrece cu adevarat. Fata i-a marturisit totul, de-a fir a par. Trecand insa si la interogarea nepoatei, de la aceasta pastorul a aflat ca unele persoane din Salem au incheiat un pact cu diavolul! Si bineinteles ca a crezut. Era ceea ce-i convenea sa creada si ceea ce vroia sa auda.

Din acest moment s-a declansat o manie ucigasa de persecutie, fara precedent. Abigail a numit drept implicate in aceste povesti de vrajitorie pe Sarah Good, o batrana saraca, singura, fara aparare si fara Dumnezeu, care traia pe camp si care nici nu se ducea vreodata la biserica. De asemenea, a mai acuzat inca o femeie, pe Sarah Osborne.
La data de 29 februarie 1692 au fost emise mandate de arestare pentru Tituba, Sarah Good si Sarah Osborne.
In ziua imediat urmatoare au ajuns in Salem si doi judecatori pentru a examina si rezolva cazurile.  Sarah Good a negat orice legatura cu practica magiei sau ca ar avea orice fel de cunostinte de magie. In timp ce aceasta explica despre ce este vorba, una dintre fete a inceput iar sa tremure spasmodic si, ca la comanda, urmandu-i exemplul, au inceput sa faca acelasi lucru si toate celelalte, urland cum ca spiritul lui Sarah Good le musca si le ciupeste cu manie.
Vazand panarama, una dintre femeile prezente in public, Martha Cory, ce asista la tot procesul, s-a ridicat in picioare si a izbucnit in hohote de ras ,numind ceea ce se petrecea drept "de rasu'-plansu'".Atunci cand in cadrul aceluiasi proces a venit si randul lui Sarah Osborne sa dea explicatii, aceasta a negat si ea toate acuzatiile. Auzind ca neaga, fetele au inceput sa joace acelasi teatru. Cele doua acuzate au fost inchise in final, intr-o celula in inchisoare. Dupa doua luni, Osborne a si murit de moarte naturala.
Atunci cand a sosit timpul Titubei sa fie judecata, imediat cum aceasta a intrat in sala, fetele nici nu au mai asteptat-o sa vorbeasca, au inceput direct, fara alte introduceri sau explicatii, sa urle de nebune, din toti rarunchii. Titubei i s-a pus o singura intrebare: "te-ai intalnit vreodata cu diavolul?". Tituba, constienta fiind ca daca ar fi marturisit adevarul cu credintele si practicile sale vrajitoresti ar fi murit, a incercat, initial, sa dea un raspuns diplomatic si fara a implica pe nimeni altcineva: "Diavolul a venit la mine si mi-a cerut sa il slujesc".
Timp de trei zile Tituba a trebuit sa povesteasca insa, judecatorilor, cum se desfasurau Sabbatele vrajitoresti la care asista si, in final, pentru a-si salva pielea si a deveni mai credibila, a amintit si ca in compania diavolului se mai aflau si alte persoane in afara de ea ! Ultima afirmatie a Titubei a ingrozit toti locuitorii din Salem si s-a declansat o ancheta furibunda pentru a fi descoperite celelalte "vrajitoare".

Prima a fost Martha Cory, femeia care a indraznit, prin reactia ei din timpul primului proces, sa numeasca si sa batjocoreasca grotescul situatiei. Aceasta a fost acuzata de Ann Putman. Aceeasi Ann Putman a acuzat-o si pe Repecca Nurse. Ultima acuzatie s-a dovedit o mare greseala tactica insa, Rebecca Nurse fiind o femeie deosebit de respectata si considerata de toti, drept o sfanta si un om exceptional de bun si pios. Din acest moment, populatia din Salem a inceput sa se indoiasca de cele relatate de fete. Dar nu si sa reactioneze eficient.
In acelasi timp, zelul judecatorilor era mult mai mare decat se poate crede si, din acel moment, oricine era numit de fete drept vrajitor, era arestat imediat, judecat si nu mai avea nici o sansa sa ramana in viata. Cu alte cuvinte, sa te fi ferit Dumnezeu sa intri in gura nebunelor! In acest fel, pana in iunie, 100 de persoane au fost acuzate de aceste inconstiente, proaste si satanice. Inchisorile erau pline si, deja nu mai incapeau alti acuzati pe care fetele nu se mai saturau si nu mai pridideau sa numeasca. Data fiind situatia presanta, era timpul, spre bucuria judecatorilor, sa se treaca la aplicarea pedespelor.
Bridget Bishop a fost judecata si i s-a impus, prima, pedeapsa cu moartea prin spanzurare. A fost condusa pe coasta dealului din Salem si spanzurata.

Azi - Winston Hill, dealul din Salem unde aveau loc executiile 

Si in ciuda respectului si a faptului ca populatia o considera o femeie nevinovata, a urmat la rand Rebecca Nurse si alte 40 de femei, printre care si Sarah Good. Toate acestea, inainte de a fi ucise, au fost trecute a doua oara printr-un proces. Acest fapt s-a datorat inconvenientului ca printre acuzate se afla admirabila Rebecca Nurse. Insisi judecatorilor le era greu sa creada ca aceasta femeie era posibil sa aiba de-a face cu diavolul si sa se ocupe de vrajitorie. In acest moment crucial insa, a aparut William Stoughton, un judecator fara mila si suficient de cretin. A cerut reexaminarea cazului Rebbecai Nurse si a condus la pronuntarea hotararii de condamnare la moarte a acesteia, la data de 19 iulie, prin spanzurare.
Vazand aberantul situatiei, acuzatii si-au dat seama ca nu se pot astepta la un tratament rational, asa ca au preferat sa declare toti sa sunt vinovati pentru a-si salva macar viata.

Cimitirul din Salem unde sunt ingropate victimele a caror memorie a fost reabilitata in prezent

In luna august insa, a avut loc un al treilea proces, cu sase acuzati, care pe motiv de demnitate si credinta au refuzat sa declare ca ar avea vreo relatie cu diavolul sau magia. Toti au fost condamnati la moarte, in afara de Elisabeth Proctor care era insarcinata, fapt ce a condus la amanarea executarii pedepsei si, in final, la salvarea vietii acesteia.
In septembrie, tribunalul a mai decis condamnarea la moarte a altor 15 inculpati, printre care se numara si Tituba, Martha Cory si sotul in varsta de 80 de ani al acesteia. Deja locuitorii nu mai suportau situatia nebuneasca si au inceput sa se revolte, in sfarsit,spunand ca ceea ce relateaza fetele erau minciuni, absolut imposibil de crezut.
Bineinteles, acest lucru s-a produs si datorita faptului ca fetele, prinzand avant si nemaiavand nici o stavila, au acuzat chiar si pe unii dintre judecatori de magie! Ori, conform logicii vremii, se considera ca judecatorii erau protejati de insusi Dumnezeu!
Astfel, guvernatorul a fost nevoit sa il retraga pe oribilul judecator Stoughton si sa opreasca activitatea tribunalului! A constituit un nou tribunal (nu putea lasa totul balta) si, in sfarsit, la data de 13 iunie 1693, guvernatorul Phips a gratiat toti ceilalti acuzati, punand capat nebuniei.

Asadar, faptul este real, e strigator la cer si face parte din glorioasa istorie a omenirii.
Sa nu uitam: ne invata ca omul este singurul animal rational.
Eu, ceva timp, eram de acord cu asta.

Leapsa muzicala

Acest detaliu, pentru mine, e muzica

Este prima mea leapsa - primita de la Mnemosyne careia ii multumesc frumos - ce mi s-a dat de cand ma aflu printre bloggerieni si ma simt ca atunci cand eram mica, timida si ma bucuram ca se joaca alti copii cu mine. Ca mie-mi era rusine sa ma bag aiurea. La randul meu, m-as bucura daca ar prelua-o si HellyNebunelli. Oricine citeste aici, o poate prelua, doar ca eu nu o pot imparti fiindca nu am facut schimburi de adrese de blog cu altii. Si nu neaparat ma citesc cei pe care ii citesc eu si am la Lista cu Bloguri preferate.

1. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ care nu îţi vine să crezi că ţi-a plăcut când erai mai tânăr.

SKAZI. Imi vine sa cred ca imi placea, faza e ca nu pot sa inteleg si de ce. Ca ciuperci nu mancam pe vremea aia.
...si, cu voce slaba, recunosc: Thalia.

2. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ pe care o / îl urai în tinereţe şi pe care acum o / îl adori.

Deep Purple. Ma tot batea tata la cap cu ei si eu ... ma batzaiam pe Thalia ca ma uitam la Rosalinda si Marimar.

3. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ care a trecut testul timpului, care îţi place de la început şi până acum.
Janis Joplin, Santana, Sex Pistols si Vangelis (compozitor, deh) imi placeau de cand ma stiu. Intotdeauna am ascultat muzica clasica.

4. Numeşte un cântec căruia nu-i poţi resista şi te apucă bâţâiala sau datul din picioare. 


Who Made Who - AC/DC si Anarchy In The USA - Clash & Sex Pistols (numai in aceasta interpretare insa, cu Clash)

5. Numeşte un album de pe care îţi place să asculţi fiecare melodie. 


Garou - Piece Of My Soul, Zbigniew Preisner orice, absolut orice compus de el, imi place.

6. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ de care eşti atât de sătul/ă încât îţi doreşti să nu mai auzi în veci de ea/el

Thaliaaaaaaaaaaaa !!! Inca nu mi-am spalat indeajuns "pacatele" cu ea, inca se mai face misto de mine!!! Si Morandi nu mai suport, mi-e greata. Orice piatra sa ridici, sare un "morandism".

7. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ pe care partenerul tău sau prietenii o/îl adoră şi tu nu-l poţi suferi. 


Prietenii asculta cam ce ascult si eu. Am o verisoara care asculta manele, insa. Un exemplu mai extrem ca acesta, nu mai exista. Urla orgoliul si furia in mine: verisoara MEA sa asculte manele? Dar am dezmostenit-o... Nu ne vorbim.

8. Coverul tău preferat. 


Only Time

9. Cântecul sau formaţia preferată în secunda asta.


Only Time - Enya si Who Made Who - AC/DC. Tocmai am descoperit ca am nevoie de doctor. Sau de psiholog. ..sau psihiatru, ce imi mai pasa?! Nu? Valeu !

In cartierul minunat

Era o fata care locuia in cartierul minunat. Aici casele erau « scumpe ». Linistea se plateste mult, foarte mult. Cam toate lucrurile care se gasesc degeaba, cand vrei sa le cumperi, costa mult. Nu stiu de ce. Si mai ales copacii costa, precum si gazonul. Aici stau numai unii. Nu toti, nu oricine. Numai ei! E un fel de taram necalcat  de camioane sau vreo urma de magazin, de muritor, de om de rand, de om care poate plange. E pamantul pe care muritorul oarecare, cu orice fel de nume banal, vine in pelerinaj si se simte stingher. Aici toata lumea se plimba pe jos doar pana la masina, in botine care-si tzipa firma printre alte botine care urla la fel de rasfatzate si isteric.
O fata statea aici, intr-o casa : cu trandafiri, cu pomi fructiferi si cu gazonul taiat perfect drept, fara niciun cusur care sa deranjeze ochiul sau care sa-l incite. Statea printre alte case, la fel de proaspat vopsite, cu garajele la subsol, cu luminile discret ascunse, cu caini uriasi care sa pazeasca bine, cu balansoare superbe si intotdeauna nemiscate, cu verande imense si superbe, inundate de verdeatza de care se ocupau gradinarii, in care niciodata nu statea nimeni, despartite de drumuletze superbe, cu borduri roscate superbe, impecabil finisate, pe care aproape niciodata nu vedeai oamenii plimbandu-se ; doar masinile stralucind intotdeauna, tot superb, scurgandu-se spre garajele de la subsol ; drumuletze pe care doar pisicile animau cu trecerea lor si cu ding-ding ul clopotzeilor curelusele de la gat, cu care proprietarii le impodobeau ca pe orice altceva le apartinea.
In cartierul minunat, iti vine sa iti tii rasuflarea. Era totul atat de bine pus la punct ca te jenai sa rasufli. Ca atunci cand portzi cate o rochie pe corp, perfect facuta pe tine, fara vreo linie sau zara, o rochie din acelea pe care cand le pui, stii ca poti fi oricine, ca poti face orice si ca poti sa ceri orice si ca ti se cuvine. Orice in afara de a manca prea mult, sau a bea prea mult, sau a-ti umfla plamanii cu aerul necesar pentru a izbucni in vreun hohot de ras. Sa nu se umple rochia cumva.
In cartierul minunat, toti vecinii se invita o data pe an – atunci cand se intalnesc intamplator si ca prin minune, pe strada- la cafea, si nu se duc niciodata.
Linistea acestui cartier mai e perturbata sau intregita-cum vede treaba cineva- de cate un cuplu minunat care intr-un moment de criza si in intimitatea casei proprii dar cu geamurile deschise larg, isi reproseaza unul altuia aventurile extraconjugale avute : el la Tokyo, ea in Dubai.
Un moment mai aparte a fost acela in care fiul mai mic al altui cuplu tzipa ca e gay si ca parintzii nu il pot intzelege si ca putzin ii pasa daca stie toata lumea. Fiul mai mare e normal : in fiecare seara tarziu, sta in picioare in fatza ferestrei si da cu putere din cap, ca intr-o criza de epilepsie doar ca pe verticala.  Dupa 5 minute de batzaiala se aseaza calm la PC. Uneori, se aude tatal tzipand la el si spunandu-i ca e bulangiu. Nu il jigneste des si nici mult : doar bulangiu ii zice. Cred ca si el, baiatul, crede ca este bulangiu: nu protesteaza niciodata, e bland si supus. Desi el nu e gay, e ca o fata . Oricum, si daca ar fi gay, e genul ce nu si-ar da seama sau nu ar indrazni sa isi dea seama.
In cartierul minunat exista si babe. Sunt toate smochinite, putin chele si cand se duc la coafor cer sa li se aranjeze parul cat mai umflat posibil. Pentru unii oameni, imposibilul e usor de obtinut. Asa si parul lor, devenea umflat. Dar tot putin ramanea. Sunt tunse la fel, se imbraca la fel, merg la fel si miros a naftalina. Toate, fara gres, ii zic vreunei fete din cartierul minunat cat de mult a crescut. Oricum, e ceva pozitiv pentru ca intre ele cand vorbesc de o a treia baba, zic : « Mai traieste ? ». Regina neincoronata a acestor babe se numeste Fofo si este o mare doamna. Aceasta ajuta persoanele care vin cu rude bolnave,de departe, in orasul in care se afla cartierul minunat, si le gaseste adapost. Desigur, le obliga si pe toate celelalte babe sa participe si acestea nu indraznesc sa o refuze. Asta nu intotdeauna insa. Zilnic se ocupa de cainii altora, de puricii de la pisicii altora si de unde sunt amplasate tomberoanele de gunoi. In orasul minunat nimeni nu doreste sa vada macar, un asa obiect oribil, odios.
Doamna Fofo e cea mai pornita impotriva acestor mizerii. De aceea, filipineza ei lasa sacul de gunoi pe langa tomberon pentru ca nu vrea sa il atinga. Celelalte menajere sunt din Rusia, ori filipinezele e stiut ca sunt mai sus in rang, asa ca nu are cine sa ii faca observatie. Nici o rusoaica nu indrazneste.
De asemenea, doamna Fofo isi supravegheaza cumparaturile personal si este mai practica. La cumparaturi se duce si ea, mergand pe jos, cu pantalonii cu flori, cu pantofii cu toc si cu filipineza la bratz, bine ancorata pentru ca o deranjeaza pantofii.
Dupa ce se intorc de la cumparaturi, filipineza aranjeaza lucrurile si dna. Fofo da indicatzii. Apoi filipineza intinde hainele. Dintr-un motiv nestiut, dna. Fofo vrea ca filipineza sa ii intinda chilotzii numai prinzandu-i cu carligele de la elastic si nu din alta parte. Mereu cere asta in mod specific, toata lumea stie, nu glumesc. Si tot toata lumea ii cunoaste chilotii si daca nu sunt intinsi, parca ceva lipseste din peisaj. Pe timp de vara sunt chiar buni caci sperie mustele si cand sunt umezi, produc racoare cand adie. Chilotzii dnei Fofo sunt toti albi, extrem de mari, inexplicabil de mari chiar, ca si cum dna Fofo ar purta altzi chilotzi absorbantzi pe dedesubt. Chilotzii dnei Fofo nu au nimic indecent. Sunt asa de austeri si de albi incat o fata din cartierul minunat, ii priveste uneori din gradina,  ca pe un steag al Inchizitiei, falfaind ostentativ si sfidator.
           Fata din cartierul minunat iese uneori in gradina noaptea si merge descultza vara, prin  gazonul perfect tuns in care mai cade cate o migdala coapta. Atunci il vede si pe baiatul care nu e gay sau care nu stie ca e gay, dand din cap timp de 5 minute. Din casa dnei Fofo se aude pendula care bate la fiecare ora, ca un clopot de biserica care vrea sa nu te lase sa dormi, sau sa visezi, sau sa respiri in voie mai mult de o ora. Observa pisicile stufoase care ascunse de lumina zilei, se dedau la nebunii si-si permit, doar ele, sa fie doar niste jigodii mici si jucause, alergandu-se, vanand, iubindu-se rareori caci sunt cam toate castrate.
In cartierul minunat, doar baiatul dnei. Fofo isi aduce iubitele acasa, in fiecare noapte alta, urland uneori ca pisicile, facandu-le concurentza. Toate iubitele acestui baiat seamana intre ele, nu sunt frumoase caci nici el nu este, dar nici urate, niciuna nu e grasa si parca toate sunt mute, niciodata nu vorbesc. Urla doar, uneori. Uneori urletul coincide cu pendula. Se gandeste fata din cartierul minunat ca poate baiatul ala sters, cu multe iubite, din casa in spatele careia flutura chilotii albi inchizitorii ai mamei sale, chiar asta vrea, sa potriveasca fetele cu ceasul : sa sune la aceeasi ora. Se asteapta uneori sa miorlaie chiar si pisicile la unison cu ceasul, cu fetele acelea.
In cartierul minunat gardurile sunt inalte, groase, ca fortaretzele care se tem de asediu. Si parca toate sunt de sticla. Se vede totul, se aude totul, e evident totul, dintr-o ochire. Nu ai decat sa astepti, sa traiesti acolo si oricat te-ai chinui sa nu observi, vezi clar, luminat cu generozitate de imposibilitatea oamenilor sa se ascunda pe ei insisi sau sa-i ascunda pe altii de ochii altora. Ca sa treci neobservat in cartierul minunat, e simplu insa : te strecori pe strada, la lumina zilei, impreuna cu « turistii » rari, veniti din alte cartiere, in pelerinaj, pentru a face plimbari pe jos « aici ». Tragi sapca pe frunte, ochelarii de soare la ochi si te prefaci ca privesti in stanga si-n dreapta admirativ.
A doua zi, dna. Fofo i-a spus fetei ca a vazut o alta fata care ii semana extraordinar de bine la silueta, dar ca nu era ea, era alta, prost imbracata.
Doamna Fofo stie intotdeauna ce se intampla si intotdeauna spune ce gandeste.

Cum si cat bagam pe sub mustetze, fetelor?

De tine depinde care dintre ele esti!

Dragele mele prietene, eu n-am nimic cu niciuna. Personal. Ca asa, adunat, cam am !
Toate ne visam frumoase, duioase si deloc grase. In peregrinarile mele italo-grecesti, am observat ceva ce mi-a ridicat parul pe cap! Am observat mai bine cum baga unele doamne pe sub mustete.
Respectivele doamne, intotdeauna au slipul mai mic decat fundul, burta atarnand, merg gratioase ca niste elefanti sa nu se intepe in scoicile care, de altfel, se fac praf sub greutatea lor si se sclifosesc nevoie mare, de parca sclifoseala ar mai reduce din volum!
Da! Femeile sunt facute pentru a fi frumoase, printre altele, iar tonele inexplicabile nu sunt scuzabile (doar daca vorbim de dereglari endocrine sau hormonale). Traim in epoca in care totul e posibil. Unii isi scot dintii, maselele, coastele si isi extrag grasimea in litri ca sa arate bine. O sa ziceti ca nu are importanta cum aratati? Nu zau? Si zice sau accepta vreuna dintre noi ca arata ca dracu'? Nu !!! Exista o voce miiiica in creierasul nostru care mereu ne indica vreo calitate FIZICA ! Noi, marile oropsite, cand vine vorba de frumusetea noastra, toate ne credem dive cat de cat! Si sa nu-mi ziceti ca nu ati circulat ca o mata in calduri, pe tocuri, cu pieptul bombat si spatele arcuit, niciodata, ca nu va cred ! Toate stim cum este si ce putere inseamna !
Si unele stau, se sclifosesc si baga pe sub mustete. Ce moda e asta cu infulecatul gratios dar de parca au navalit turcii, pe plaja? Ce-s cutiutele alea cu rosii, friptura, cartofi, paine? Si, in sfarsit, de ce trebuie ca din fiecare bucata de rosie, paine, carne si cartofi sa intre toate, simultan, in gura? Pe rand ce are?
OK. Accept, injurati-ma. Stateam pitita sub prosop, ca ultima tzatza de mahala si studiam panarama. Ma uitam facand pe mine de ras, cum o doamna din asta, cat 7 doamne la un loc, incerca disperata sa bage tot: rosie, carne, cartof, paine. Nu incapeau bine, nu avea importanta ca o privea toata plaja, ea introducea cu gratie....tot !!! Musai de toate ca altfel nu aveau gust.
Doamnelor, barbatii sunt asa cum sunt (nu stiu cum, inca, dar sigur sunt "asa cum sunt"). Nu are importanta cum ne vor ei pentru ca nici ei nu stiu ce vor, exact, plus ca am de gand sa ma iau si de burtile lor falnice! Important este ca toate doriti sa placeti, oricat ati nega!
Dar noi? Noi, femeile, ce facem? Ne dorim sa fim frumoase, cele mai frumoase si ce facem? Bagam in noi ca disperatele? Ne facem mai rotunde ca barbatii? De ce? De ce fiecare se bucura cand e frumoasa si nu face nimic pentru asta? De ce sa ne impotrivim atat de acerb in fata a ceva ce natura a proiectat pentru a fi: frumusetea, gingasia, feminitatea?
Desigur, eu nu vorbesc aici de femei cu forme, de femei mai plinute dar sexy, sanatoase ! Eu vorbesc de femeile pe care atarna suncile, vor sa se poarte toata lumea cu ele de parca ar fi frumoasele Pamantului dar baga pe sub mustete ca disperatele! In toata vacantza, am vazut o multime de cazuri. Femei care infulecau pe la taverne, se frecau pe burtihan si apoi se sclifoseau pentru 2 lingurite de dulceata, faceau figuri ca nu mai pot dar o bagau si pe aia! Doamnelor, sa ne fie rusine! Dupa delasarea kilogramelor urmeaza delasarea in aranjarea parului, in intretinerea unghiilor, in imbracaminte, machiaj, tinuta. Aceasta este partea estetica care poate nu e cea mai importanta dar pe femei le doare cel mai tare !
Partea cea mai importanta insa, este sanatatea. Oare de dragul unor infulecari disperate, merita sa ne punem in pericol sanatatea? E chiar asa greu sa nu mancam ca disperatele? Nu cred.
Intre a fi o femeie cat un monstru si a afirma ca esti frumoasa frumoaselor, supla si gingasa, nu exista decat un singur pas: ala care se indreapta spre frigider !
Stiu ca multi si multe vor fi revoltati cu acest articol. Sunt de acord ca oamenii nu-si tin caracterul in greutate. Totusi, daca va ganditi mai bine, toata rautatea mea ce poate aparea aici, e bine intentionata. Sa nu uitati ceea ce toate stiti: prietena de evitat e aceea care atunci cand tu esti ca naiba, ea, plina de bucurie iti spune: ce misto arati !

...echilibru, eficienta, hahahaha!

In China si Vietnam au fost facute fotografiile. Vedeti palariile motate si ochii oblici.

E? e?

Ha ! Mai ziceti ceva de romani, acum!
P.S: De maine sunt acasa, asa ca voi avea internet ca orice om fiziologic! Nu stiu cum traiesc unii fara el...
Fac articole normale, asa ca dl. certaret traco-carpato-ariano-mondial sa se pregateasca.

Drumuri

Poate puteti sa le priviti ascultand Enya -Only Time.

Who can say...

...where the road goes,

Where the day flows,

...only time...

And who can say ...

...why your heart sighs

...as your love flies,

...only time...

And who can say...

...why your heart cries,

when your love lies...

...only time...

Who can say...

...when the roads meet

...that love might be

in your heart...

And who can say ...

...when the day sleeps

...if the night keeps

...all your heart

Night keeps...

... all your heart

Who can say...

... if your love grows

... as your heart shows

... Only time ...

And who can say ...

Where the road goes ...

Where the day flows,

... only time ...

Who knows?

... only time ...

Who knows?

...only time ...

Adun de mult timp aceste fotografii, pentru mine fiind cele mai iubite dintre toate. Am selectat doar cateva.