Sarpele ca simbol III

Sarpele ca simbol I (Prima parte a articolului)
Sarpele ca simbol II (A doua parte a articolului)


Partea a treia a articolului
Prezenta simbolului sarpelui in religii
 Atat dragonii, cat si serpii, erau reprezentati, in antichitate, ca avand sapte capete si sapte fire de par pe fiecare cap. Acest sarpe cu sapte capete va fi taiat in patru bucati a cate 7, fiecare. Asadar, un total de 28. Aceasta "taiere" a sarpelui nu este altceva decat simbolismul Anului lunar cu saptamanile si lunile a cate 28 de zile.
La egipteni, faptul ca aveau crocodili peste tot a facut ca un crocodil sa ia locul sarpelui. Ca toti serpii in simbol, si acesta avea un dublu sens: Cer si Pamant, Soare si Luna si era dedicat, in consecinta, lui Isis si lui Osiris. Dupa marturiile lui Eusebius, egiptenii obisnuiau sa reprezinte soarele ca pe carmaciul unui vas tras de acest crocodil pentru ca voiau sa indice miscarea soarelui in Universul...lichid.
In general, ca simbol, sarpele este deci si solar, si selenar. Reprezinta viata si moartea, intelepciunea si pasiunea oarba, leacul si otrava, hranitorul si distrugatorul. Insoteste toate zeitele, precum si pe Mama Universala si, deseori este prezentat infasurat in jurul acestora sau tinut in maini de ele.

Traind in subteran, vine in contact cu "lumea de jos" si, de aceea el are acces la cunoasterea deplina si la magia cunoscuta doar de morti. Acest sarpe simbolizeaza puterile agresive ale zeilor din aceasta Lume de jos,din lumea intunericului, este dusmanul soarelui si reprezinta puterile rele ale omenirii. Astfel, pozitivul si negativul se ciocnesc si nu se mai completeaza, Lumina se opune Intunericului. Motivul a fost reluat si transmis deseori, Zeus si Typhonas, Apollo si Python, Osiris si Seth, Vulturul si Sarpele etc.   Sarpele poate reprezenta razele soarelui, traiectoria descrisa pe cerul pamantesc, fulgerul, puterea nestavilita a apelor si el reprezinta cunoasterea tuturor zeilor raurilor. Este cunoastere, putere, amagire, inteligenta, smecherie, rautate, coruptie si ispita. Este insusi destinul, fulgerator ca o catastrofa, intentionat ca o razbunare, de neinteles ca o fatalitate.
Cosmogonic reprezinta oceanul arhetipal, cel din care totul se naste si in care totul se intoarce. El poate sustine si intretine lumea sau o poate incercui (sarpele care-si musca propria coada), simbol al circularitatii actiunilor.

Reprezentare a sarpelui care isi musca singur coada

Serpii (sau dragonii) sunt paznicii Portilor, ai Templelor, pazitorii cunoasterii esoterice si ai tuturor zeitatilor selenare. Si pentru ca se poate deplasa fara picioare sau aripi, reprezinta spiritul care depaseste totul, pentru ca se poate strecura peste tot, in orice inlauntru, tine de natura esoterica a omului, este constiinta lui.
La chinezi, Cerescul dragon reprezinta curcubeul, este puntea care conduce din aceasta lume, in urmatoarea.
Infasurat in jurul Arborelui sau in jurul oricarui ax central, sarpele reprezinta permanenta dinamicii, este Anima Mundi,e sufletul lumii.
Infasurat pe Arborele Vietii, sarpele e benefic, in timp ce daca il gasim infasurat in jurul Arborelui Cunoasterii, el este malefic, declara veninul raului in dinamica lumii.
Infasurat in jurul unei femei, a Mamei universale, zeita selenara, sarpele este simbol solar si, impreuna, reprezinta relatia feminin-masculin.
Sarpele de foc este simbolul purificarii, denaturarii si depasirii conditiei umane, terestre.
Doi serpi impreunati reprezinta contrastele, dualitatila care, in final, se unesc.
In caduceu el reprezinta terapia si veninul, sanatatea si boala, arata cum, in fapt, natura poate invinge natura.
Ouale sarpelui reprezinta renasterea iar ochii sai fara gene, vigilenta fara odihna.
In ceea ce priveste fertilitatea, simbolismul sau e aproape suprem, doar uneori, rareori, taurul si berbecul, in calitate de simboluri falice isi mai impart simbolsmul fertilitatii.

Crestinism : Hristos este exponent al intelepciunii si invataturii crestine si este inaltat in Arborele Vietii. Sarpele este Satana, este Ispita, este dusmanul Lui Dumnezeu si cel ce a initiat "caderea". Dar exista si sarpele bun, cel ce sta langa Sf. Ioan sau Sfantul Potir (Graal). Conform traducerii in greaca a textelor, Sfantul Ioan Botezatorul l-a numit Lucifer si,ca sa zic asa, in cea mai apropiata de traducerea in greaca expresie, el l-a caracterizat, de fapt, "conductorul -de la conductibilitate- luminii". Tertullianus spunea clar ca, crestinii il numeau pe insusi Hristos drept "sarpele bun". Asadar, Arborele Vietii, sarpele ascendent (bun - Hristos) si sarpele descendent (rau-Satana). Aceeasi simbolica, aceeasi reprezentare, aceeasi unitate existentiala a aceluiasi dualism.
De asemenea, aparitia Sfantului Gheorghe este legata de sarpe si, e bine de mentionat aici ca Sfantul Gheorghe ca imagine si evolutie, nu este o prezenta noua, crestina, dar si-a facut aparitia inca de demult, din epoca adorarii idolilor.

Orfeici: Conform lui Orfeu, din apa s-au nascut toate. Din apa s-a format noroi si din acesta s-a nascut un animal, un sarpe cu doua capete: un cap de leu si un cap de taur. Intre aceste capete se observa fata unui zeu. Numele acestui zeu era Hercule si Chronos. Hercule a facut un ou urias care, prin puterea nascatorului sau s-a marit si mai mult, pana cand, din cauza frecarii s-a spart in doua. Partea de sus a devenit Uranus (Cerul) si partea de jos Gaia -sau Geea- (Pamantul). A mai aparut, de asemenea, inca un zeu dimorf, Phanis stralucitorul. (prezenta legenda este interferenta celei mai des intalnita in care Hercule, copil in leagan fiind, a ucis cu mainile goale cei doi serpi trimisi spre a-l ucide mai ales pe acesta dar si pe fratele sau. Simbolul serpilor aici, insa, nu este unul cosmogonic. Desigur, ei sunt totusi uneltele speciale, subtile, considerate capabile de a se strecura si a ucide copilul unui zeu.)

Budism: Asezat in centrul Cercului Existentei, sarpele reprezinta furia (porcul este calicenia si ignoranta, cocosul reprezinta pasiunea carnala si toate trei simbolurile, reunite, reprezinta pacatele ce inlantuie omul in lumea inselatoare si in roata reincarnarilor.) Insusi Buda s-a transformat in Noga (Noga=om care a fost initiat de sarpe, a primit invataura, a atins cunoasterea) pentru a vindeca oamenii intr-o perioada de rastriste si epidemii.

Reprezentare budista tibetana a celor 3 animale

Jung a facut observatia ca gnosticii comparau sarpele cu ramificatiile creierului si cu maduva spinarii, ceea ce reprezinta un uimitor simbol al inconstientei si care exprima o aparitie brusca, neasteptata, a acestuia, adica o interventie extraordinara a sa (constientizarea sau nu). De asemenea, el adauga ca din punct de vedere psihologic acestea sunt fenomene de agitatie anomala a inconstientului, cu alte cuvinte, o reactivare a puterii destructive a acestuia. Mai noteaza ca obisnuinta reprezentarii metamorfozelor si reinnoirii sarpelui, reprezinta un arhetip bine argumentat.

Nu pentru a o pune pe aceeasi treapta cu Jung, dar pentru ca pe undeva gasesc ca fiind interesant si valabil punctul sau de vedere si de dragul varietatii informatiei puse la dispozitie pentru a lua nota si a face comparatii -si, de ce nu, ca simplu fapt divers-, as vrea sa amintesc aici si controversatele teorii ale Elenei Blavatsky (de unii e considerata o impostoare si sarita de pe fix, de altii e considerata drept una dintre cele mai marcante figuri ale gandirii esoterice).
Aasadar, Elena Blavatsky spunea cum ca, in mod fiziologic, sarpele inseamna seducerea puterii de catre materie (Iason de catre Medeea, Hercule de catre Omfali, Adam de catre Eva),intruchipand obsesia, tendinta inferiorului catre superior, a primarului catre definitiv.
Amintesc in mod specific de acest aspect pentru ca el este confirmat si de P. Diel (psihoterapeutul lui Einstein, deosebit de apreciat de acesta si recunoscut de lumea stiintifica), in viziunea caruia sarpele reprezinta un simbol nu al pacatului individual dar al inceputului nasterii raului primordial la toate lucrurile pamantesti.
Blavatsky, in "Adorarea Mistica" introduce elemente care privesc existenta si localizarea Edenului intr-o regiune scaldata de apele Eufratului si de afluentii acestuia, din Asia si Armenia si pana in Marea Rosie.

In tablitele asiriene, acelasi spatiu este denumit drept Gan -  Dunias, ceea ce reprezinta un alt nume al Babiloniei (conform lui A. Walter). In acest spatiu deci, se gaseau temple cu preoti ce slujeau, asa numitii Alim (Cunoscatorul). -Chiar si azi, in contextul religiei islamice, "alim" este numit cel ce ajunge la un nivel superior de cunoastere a acestei religii- In aceste temple asadar, Mare preot era Java-Alim. Aici, neoluminatul Adam a fost introdus in misterele cunoasterii esoterice, folosindu-se de abilitatile sale intuitive, stimulat fiind de Ofi - Femeia - Materia. Preotii acestui zeu al Edemului erau imbracati in pelerine de piele. In respectivul spatiu se desfasurau: initieri, activitati mistice, activitati astrologice si -ce stranie denumire la vremea aceea!!!- magia stiintelor. Numele acestui spatiu, Edem adica, din punct de vedere etimologic inseamna senzualitate dar corespunde perfect cu acel special, senzual  sens al cuvantului "placere". E ceva de genul Olimpului la greci, Apei pentru Indra, este Paradisul crestinilor (seamana atat de bine, nu?, cu Eden), este ceea ce Mohamed a promis credinciosilor lui. Este Gradina despre care chinezii spuneau ca se afla -unde altundeva?- in centrul Asiei, locuita de Serpii (Dragonii) Intelepciunii sau Initiatii. Este foarte important insa sa nu uitam si sa luam seama la faptul ca trebuie sa facem o delimitare clara si precisa intre aceasta "gradina pamanteana" de Edenul Genezei sau Kaballei (care, in original se numea Yla-ah si care inseamna Intelepciune) si care este de natura cereasca, tot asa cum si Nirvana budismului este. Asadar forma aceasta a spatiului superior apartine initatilor, nu este pamanteana si are de-a face exclusiv cu spiritualul si defineste o stare de suprema fericire.

Toate simbolurile si simbolistica prezentata, din toate locurile, religiile si indiferent de timp, par a fi izvorat din Enuma Elish. Arpoape toate se regasesc, se intrunesc acolo.

Ar mai ramane de adaugat faptul ca se presupune ca dragonii mitici si serpii zburatori isi trag prezenta simbolica, si-au inspirat-o -ca sa zic asa-, din Pterodaktylus si Plesiosaurus care se presupune -fara dovezi stiintifice- ca au trait concomitent cu oamenii si, asadar, au fost vazuti, cunoscuti si introdusi in miturile lor de acestia. Desigur, lumea stiintifica din ziua de azi nu accepta  ideea posibilitatii contemporaneitatii dintre oameni si aceste animale. Sa nu uitam insa ca exista marturii scrise in care se consemneaza in mod repetat prezenta unor astfel de fiinte chiar spre epoca moderna. Desigur, si acestea sunt puse sub semnul indoielii -si pe buna dreptate-, ele putand sa fie doar incercari de manipulare si impresionare ieftina a unor pionieri ai navigatiei si expeditiilor in general. Insa, de asemenea, nici absoluta imposibilitate a coexistentei oamenilor cu aceste animale nu poate fi dovedita. Intentia mea initiala nu a fost de a explica neaparat, dar de a analiza, informa si, pe alocuri, de a prezenta -uneori intrand in mici detalii pentru excitarea curiozitatii dumneavoastra- simbolismul sarpelui, atat de atractivului sarpe. Punctele de vedere si unghiurile din care Unicul Adevar poate fi privit sunt nenumarate. Adevarul doar, este unul singur. Pe alocuri, eu am sugerat unele puncte de vedere, pe ale mele si pe ale altora, spre diversificare.

Adam si Eva, Mahirates

Nu pot sa sa nu fiu de acord cu faptul ca "lucrurile pe care le cunosc oamenii nu pot, in nici un fel, din punct de vedere numeric, sa se compare cu lucrurile pe care nu le cunosc oamenii" (Zhuang- Che)

Care dualism?