Ce este mit si ce este poveste

Te duci sau vii?

Mitul are un anume caracter sacru prin insasi mentionarea sa. Cand spunem mit, ne trec mai multe prin cap: vechime, persistenta, simbolism, putere. Nu e nevoie de mare analiza pentru a simti fiecare dintre noi, intuitiv, "greutatea" mitului.
Cuvantul "mit" in limba romana provine din cuvantul grecesc "μύθος" [mythos].
Derivat al acestui cuvant, in limba greaca, exista si cuvantul "παραμύθι" [paramythi]. Este un cuvant compus din para=pe langa, in afara si mythos=mit, deci "in afara mitului, pe langa mit". In limba greaca, paramythi inseamna poveste, basm. Diferentierea nu este nicidecum intamplatoare si, dat fiind ca exista, se explica, ea este si foarte relevanta.
Avem, asadar, mythos (mit) si paramythi (poveste, basm): doua lucruri net diferentiate.
Gandindu-ne la diferenta dintre mit si basm si avand aceasta precizare din limba greaca, nu este greu de constatat, pe de o parte, legatura lingvistica dintre ele si, pe de alta parte, diferenta de sens dintre cele doua. In toate limbile pamantului, cand se face referire la mituri, acestea, pe nesinmtite, in constiinta omului au o cu totul alta greutate fata de basme. Ele sunt susceptibile de a contine adevaruri istorice, adica la baza lor sa stea fapte adevarate care, transmise din generatii in generatii s-au deformat dar nu si-au pierdut samburele, nucleul, baza de adevar. Acestea sunt miturile. Pe de alta parte, basmele reprezinta infloriturile. Mai exact, un fel de barfe, vorbe nefondate, spuse imaginare, adaugiri exclusive, degenerari.
Este usor de observat ca in toate culturile, miturile provin din texte -orale sau scrise- cu caracter sfant, arhetip, explicativ si au intotdeauna tendinte persistente.

Mircea Eliade (istoric al religiilor, scriitor de fictiune, filozof): miturile sunt povestiri cosmogonice prin care oamenii isi explica provenienta proprie, ele au un caracter sfant in constiinta acestora.
Claude Levi-Strauss (antropolog si etnolog francez, considerat, impreuna cu James Frazer, parintele antropologiei moderne): sustine ca analiza lingvistica a unui mit poate scoate la iveala adevarul continut in mit.
Sigmund Freud (medic neurolog austriac, intemeietorul psihanalizei): considera ca mitul este visul izvorat din inconstient.
Carl Jung (medic psihiatru elvetian, considerat primul psiholog modern care a considerat ca sufletul omului are o provenineta religioasa): merge mai departe si dovedeste ca mitul reprezinta un arhetip al inconstientului colectiv uman
Joseph John Campbell (american, mitolog si scriitor, specialist in mitologie comparata si religii comparate): mitul orienteaza omul catre dimensiunile metafizice ale existentei, caracter cosmogonic, se adreseaza celor mai ascunse laturi ale sufletului
Sir James Frazer(scotian, intemeietorul antropologiei moderne, specialist in religii comparate, descrie stadiile progresive ale credintelor lumii: magie primitiva - religie - stiinta ): incercarea pre-stiintifica a omului de a-si explica mediul in care traieste
Bronislaw Malinowski (antropolog polonez, unul dintre pionierii etnografiei): este de acord cu Frazer, considerand miturile "o forma de stiinta primara"
Emile Durkheim (sociolog francez, principalul arhitect al sociologiei moderne ca stiinta): considera ca mitul este cheia care face diferenta intre sacru si profan.
Asadar miturile cauta sa explice, sunt adanc inradacinate in constiinta si sufletul omului iar obiectul existentei lor il constituie...adevarul sau, in orice caz, convingerea ca sunt, neaparat, adevarate (constient, inconstient, arhetip, individual sau colectiv).
Pana acum, in sens filologic, sensul intim al mitului a fost definit in doua moduri:
1. ortologic : considera mitul ca bazandu-se pe ireal, pe imaginar, asadar sunt incredibile si ireale. Lovitura de gretie primita de ortologism a constituit-o descoperirea Troiei si confirmarea stiintifica, arheologica, de facto, de netagaduit a celor povestite in Iliada si Odissea. Ceea ce era considerat mit (ca si poveste, adica fara adevar istoric), s-a descoperit ca nu era deloc nefondat istoric si ca principala imagine, Troia, exista cu adevarat, putea fi studiata, vizitata, putea fi atinsa!
2. romantic (cand spunem romantic nu ne referim la lumanari, cearceafuri de matase si, mai rau, 2 pahare cu vin dar la CELALALT SENS -cine nu stie care, citeste degeaba ce scriu aici): mitul se bazeaza pe fapte reale si dezvolta un sistem intuitiv de explicare si intelegere a existentei lumii.
In sens antropologic, mitul este acceptat definitiv si in mod clar ca avand caracter sacru.
Motivul cel mai frecvent din miturile lumii il constituie Potopul. El este mentionat aproape obsesiv in miturile mai multor civilizatii si, de asemenea, este dovedit geologic ca o uriasa revarsare de ape, brusca, a avut loc. Asadar tocmai aceasta revarsare de ape, acest Potop va constitui obiectul articolului (sau articolelor) ce va sau vor urma.