As vrea sa-i trag una-n nas !

Tocmai am fost la supermarket si m-am intors suparata foc. Articolul asta e o refulare.
M-am codit sa scriu despre asta, ca am mai vrut sa abordez tema, dar am considerat, initial, ca e o chestie mult prea intima.
Sub presiunea evenimentelor insa, am decis sa scriu. Poate nu e cine stie ce. Sper.
Nu stiu cum sunteti voi dar eu sunt tare sucita si nedreapta uneori. Am o chestie, de cand eram mica. Nu suport unii oameni. Este vorba de oameni care nu mi-au facut nimic, poate chiar se arata binevoitori cu mine. Altii sunt oameni cu care nu am schimbat macar vreun cuvant, pe care doar ii vad. Este un fel de ciocnire de energii, de respingere chimica. In momentul in care dau cu nasul de ei, scot si un sunet, ca si cum as vrea sa imi eliberez iritarea. Fac "khhhhhhhhh", un suierat foarte incet, sa nu ma auda nimeni. Stiu ca sunt nedreapta si ca nu are vreo logica reactia mea dar, ca si la indragostit, nu ma pot controla.
Sunt si femei care imi displac, dar ce se petrece cu unii barbati, e dincolo de orice isi poate imagina cineva. Unii barbati nu numai ca imi displac pur si simplu dar ma calca pe creier. Stiti cum fac matzele infuriate, zburlite, care scuipa si scot ghearele? Ei bine, aceasta este o reactie animalica pe care si noi, oamenii, o putem avea. Adica eu o am, clar. Exista in ultimul timp un personaj pe care cand il vad, simt ca mi se ridica parul maciuca pe cap, chiar incovoi degetele ca si cum as vrea sa scot ghearele si fac si "khhhhhhh". Desigur, l-as si scuipa putin.
In ceea ce il priveste pe acest tip, am si putina dreptate pentru ca am observat unele chestii.
Respectivul este sef de supermarket sau geva de genul. In cartierul in care locuiesc eu nu sunt magazine, e interzisa activitatea comerciala. De ce se petrece asta, nu stiu, au decis unii ca e zona rezidentiala exclusiv si ne-au lasat fara macar un cuptor de paine. Asa ca trebuie sa ma duc in cartierele vecine, destul de departe, fie si pentru o cutie cu lapte. Supermarketul cu "persona non grata" este cel mai apropiat de mine si desi in general evit sa ma duc acolo, uneori, din graba...ma duc.
Respectivul individ, cum ma vede in supermarket, se hlizeste. Eu il vad cu coada ochiului pentru ca refuz categoric sa il privesc direct, nu-mi vine! Merg printre rafturi sa cumpar ce am nevoie, el se tine dupa mine. Oriunde ma duc, dau cu nasul de el. Imi iese in fata ca un sobolan din acela care sapa prin pamant si te trezesti ca iese la suprafata in fata ta. Cat imi e de nesuferit...nu pot descrie. Mai nesuferit de atat nu se poate.
De ce imi e nesuferit...exista o explicatie logica si una ilogica.
L-am surprins cum vorbea cu doamnele angajate ale supermarketului: de sus, dadea ordine, lipsit de politete, plin de sine, ca si cum era pe mosia lu' ta'su. Genul acesta de oameni imi displac din motive logice: sunt taranoi, needucati si daca exista o "casta" inferioasa de oameni, aceasta este, din punctul meu de vedere. Adica singurii oameni inferiori sunt cei ce se considera superiori altor oameni, ca existenta (ca alta este sa se considere cineva mai frumos, mai capabil, mai indemanatic, mai talentat sau...invers).
Oricum, tipul acesta o tine asa, cu urmaritul prin supermarket, de ceva luni bune.
Acum doua saptamani, mi-a facut observatie ca am intrat cu o alta punga de supermarket, intr-al lui si mi-a cerut sa las punga la receptie. Stiam ca a gasit motiv sa ma abordeze asa ca iritarea mea ajunsese la rosu.
L-am intrebat daca politica supermarketului o cere sau doar el. A zambit ca boul, foarte plin de el si m-a anuntat ca el administreaza acel supermarket (de parca mai exista vreo indoiala!!!) si ca imi cere sa las punga. Si a zambit iar ca boul! Eh, daca tot l-a mancat undeva, i-am spus si eu ca el administreaza doar supermarketul, nu si pe mine si ca dat fiind ca politica respectivului lant de magazine nu prevede sa lasam pungile pe care scrie altceva, la receptie, nu am nici un motiv sa o fac (de ex la Carrefour este prevazuta chestia asta). S-a inrosit de nervi ca asa fac astia cand ii infrunti. Cand nu se pot impune asupra cuiva, mor de ciuda si tac chitic. Plus ca toata discutia s-a desfasurat de fata cu toate acele doamne asuprite de el, care lucreaza acolo, asa ca i-am cam turtit imaginea.
Am crezut ca gata, de acum ma lasa in pace. Dar nu !!! Tipul o tine una si buna: dupa mine, peste tot. De la faza cu punga m-am mai dus de cateva ori acolo, dar se multumea sa-mi iasa in fata, nu imi vorbea.
Azi insa, ducandu-ma iar, ma uitam la capsuni. Si...ma trezesc cu tipul langa mine, ranjind si spunandu-mi ca sunt extraordinar de bune capsunile, sa iau si eu. Capsunile alea erau jumate verzi, jumate rosii. Nu avea vreo problema sa insire o groaza de tampenii, nu se jena. Cred ca nici nu intelegea ce idiot este sau parea a fi. De data asta, m-am uitat si eu intr-o dunga, nici nu i-am raspuns. Dar m-am enervat, m-a iritat asa de tare si asa de fara motiv, ca-mi venea sa ii dau una in nas. Chiar mi-ar face placere sa fac asta. Sa-i turtesc nasul ala pe care si-l baga peste tot.
Asta. Asta a fost frustrarea mea. Acum ma duc sa fac drob sau, cum zice tata, "cake cu carne tocata".