Kryptia (κρυπτεία) reprezinta unul dintre cele mai controversate fenomene in ceea ce priveste spartanii. Mai intai de toate, kryptia inseamna ascuns, cifrat. De asemenea, reprezenta a treia mare sarbatoare a lor, dupa Yakinthia si Karnia.
Cel mai important insa este faptul ca era un stil de viata, un fenomen al lor, pastrat de-a lungul secolelor.
Va dati seama ca deja, insusi faptul ca denumirea inseamna "ascuns, cifrat" spune multe. Si asta, dincolo de faptul ca spartanii aveau un cult al secretelor. Daca ar fi putut, ar fi facut necunoscut si faptul ca ei insisi exista. Nu aveau nici o dorinta sa interactioneze cu ceilalti greci si nu lasau aproape pe nimeni nu numai sa aiba informatii despre Sparta dar nici macar sa intre in orasul capitala fara autorizatii exceptionale si asta nu pentru multe zile, niciodata, fara exceptii!
Mai intai de toate, Kryptia are un sens pedagogic. Desigur, vorbim de pedagogia spartanilor, deci este vorba de faptul ca un tanar adolescent de sex masculin, trebuia sa petreaca o perioada de timp fara arme, singur, in natura salbatica, in orice conditii de clima, pentru a invata sa vaneze si sa supravietuiasca doar cu mainile goale. Aceasta "lectie" a Kryptiei avea drept scop intarirea caracterului si a simturilor viitorului luptator in cele mai grele conditii. Cu alte cuvinte, inainte de a-i trimite la lupta, spartanii trebuiau sa treaca prin asa probe astfel incat, apoi, orice, sa li se para floare la ureche. La aceast sens al Kryptiei se refera textele pana in sec IV.
La sfarsitul sec IV insa, incep primele mentionari in care Kryptia devine o sangeroasa sarbatoare. Mai exact, tinerii soldati de elita patrulau teritoriul si aveau voie sa ucida sclavii (ilotzi - ειλώτες) pe care ei considerau ca reprezentau un pericol. Subiectiva treaba! Mai mult decat atat, respectivul obicei din timpul Sarbatorii Kryptia a devenit si mai dur, tinerii spartani avand ca ultima proba de trecut inainte de a deveni soldati cu drepturi si obligatii depline, uciderea cat mai multor sclavi de sex masculin si puternici (deci tot potential periculosi). Era prima incercare de a ucide oameni si ultima proba pentru a incheia instructia spartana.
Avantajele practice ale acestui obicei erau: micsorarea numarului de sclavi (care la spartani era intotdeauna mai mare decat numarul cetatenilor) si punerea in practica a tot ceea ce invatasera. De altfel, este bine cunoscut faptul ca spartanii nu se temeau de nimeni atat cat se temeau de revoltele sclavilor (la un moment dat raportul dintre sclavi si cetatenii liberi era de 17:1)
De asemenea, Kryptia se refera la "a nu se numara soldatii". Dat fiind misticismul acestora in tot si in toate, pentru ei era vital a nu sti nimeni de cati soldati dispun. Numarul acestora era cunoscut doar de cateva persoane si niciodata divulgat. Este dovedit deja ca timp de secole, niciun strain nu cunostea cati soldati sau ce populatie exacta avea Sparta (Lakedemonia). Pe de o parte, exista legea "xenilasias" (fara straini). Aceasta lege prevedea ca nici unui strain nu ii era permis sa se stabileasca si sa traiasca in orasul Sparta, pentru o perioada suficienta de timp astfel incat sa spioneze, observe sau sa isi poata face vreo idee asupra puterii de lupta, de aparare sau a punctelor strategice de care orasul dispunea.
...dupa cateva zile de sedere in Sparta -interval de timp in care era tinut sub supraveghere- orice oaspete avea obligatia de a parasi orasul de bunavoie.
Tot Kryptia se mai numea si legea prin care se interzicea cu desavarsirea circulatia in timpul noptii.
Mania de a-si pastra secret numarul de soldati disponibili, ii determina ca orice miscare armata efectuata in interiorul orasului, sa se petreaca noaptea. Orice fel de intruniri ale cetatenilor liberi spartani, orice transport de raniti, orice plecare la lupta, se facea intotdeauna noaptea, la intuneric, ferit de orice privire. Desigur, noaptea era aleasa si pentru intrarea in oras a trupelor eventual invinse si a ranitilor acestora. Nimeni si nimic nu trebuia sa vada un luptator spartan invins. Le ajungea propria lor rusine de a fi pierdut o lupta. Pentru asigurarea faptului ca nimeni nu vede, nimeni nu observa si nimeni nu stie, circulatia in timpul noptii era interzisa prin lege tuturor celorlalti cetateni liberi (indiferent de rang si care nu mai apartineau armatei), strainilor si sclavilor. Ordinea si respectarea legii erau asigurate de patrulele formate din tineri spartani aflati inca in instructie si purtatori de arme, dar care nu participau inca la misiuni de lupta sau la adunari obstesti.
E de la sine inteles ca oricine circula in timpul interdictiei de noapte pe drumuri, era considerat periculos, spion, dusman, tradator. Acest lucru insemna arestarea si executarea sa fara alte discutii, dat fiind ca se facea pasibil de cele mai cumplite vine.
Datorita acestor legi, "fara straini" si "interzicerea circulatiei in timpul noptii", spartanii au realizat imposibilul: dusmanii sai nu au stiut niciodata cu cine au de-a face si de ce anume forta militara dispunea Sparta si aceasta timp de secole, fara sa fie niciodata cucerita, in conditiile in care in jurul sau, marete alte orase erau distruse complet.
In fond, spartanii desi nascatori ai notiunii de laconic (ca doar de la ei si-a luat numele acest cuvant), faceau un uz inteligent al informatiei, prin lipsa furnizarii acesteia sau prin flitrarea sa dupa bunul lor plac. Necunoscutul, misterul, devenea mit iar ceea ce poate ca la un moment dat constituia o slabiciune, devenea un avantaj.
O foarte interesanta analiza a acestui aspect de manevrare si manipulare a informatiei o face Anton Powell (editor) in "Classical Sparta, Techniques Behind Her Success",University of Oklahoma Press, 1989.
Nu este intamplator faptul ca inceputul sfarsitului gloriei Spartei antice a fost declansat in momentul in care Sparta a fost nevoita sa isi faca public numarul de forte de care dispunea. Este vorba de teribila zi in care spartanii au fost nevoiti sa iasa la lupta cu batranii si tinerii ce inca nu-si incheiasera intructia, pentru a se apara in fata armatei lui Antigon Doson Macedonul. A fost deci, prima si ultima oara cand spartanii si-au aratat slabiciunea.
Un ultim sens al Kryptiei il constituie modalitatea prin care spartanii isi transmiteau mesajele prin stafete. Desigur, cele mai importante erau mesajele de lupta.
Poate putini cunosc ca metoda "predarii stafetei" provine de la spartani. Mesajele erau scrise pe o fasie de piele foarte ingusta, infasurata in spirala pe un bat, o stafeta, cu anumite dimensiuni (grosime si lungime). Dupa terminarea scrierii mesajului, fasia de piele era desfasurata de pe acest bat si astfel era transportata destinatarului. Destinatarul, la randul sau, dispunea de un bat cu aceleasi dimensiuni, astfel incat sa poata infasura iarasi fasia de piele si literele sa se aseze astfel incat sa formeze cuvinte. In rest, simpla fasie neinfasurata pe stafeta cuprindea doar niste litere lipsite de sens si imposibil de inteles sau ordonat.
 |
| Kryptia - Stafeta spartana purtand un mesaj |
Metoda stafetelor si a mesajelor cifrate scrise in stil laconic este descrisa de Ploutarh (Viata lui Lisandros), dar si de Thoukididis, Platon etc. in diverse texte si in mod repetat.
Alte articole despre Sparta:
Legiuitorul Spartei - Lykourgos
O frumoasa belea, numita Elena
Glume din Grecia antica
Ce se mai spunea prin Sparta
A;exandru cel Mare, spartanii, doricii, Epoca Bronzului
Asta inseamna sa fii spartana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu