Apologia zmeului - declaratie de dragoste tarzie

Cand eram mica, imi citea tata povesti. Adica imi citea si povesti, pentru ca avea bunul obicei sa-mi mai citeasca si povestiri de genul: "Cum s-a construit Canalul Suez", "Marile inventii ale lumii", "Jurnalul lui Marco Polo" sau mituri, cum ar fi: ciclul Inelul Nibelungilor, Ghilgames, Cneazul Igor. Ramayana si Mahabharata credeam ca-s top oricum, pentru ca nu puteam niciodata sa zic titlurile (mai tarziu insa, mi-am botezat o pisica Ramayana). Odissea si Iliada erau la ordinea zilei, firimituri, chestii banale, vax.

-Este drept ca fiind singurul copil inexplicabil de blond cu ochii albastri din toata familia de bruneti carpatini cu ochii negri ca taciunele si, pe deasupra, mai eram si fata, tata a considerat ca luminarea mea trebuia sa inceapa de foarte devreme, avand extrem de multe de recuperat pentru a reusi sa ma aduca pe linia de plutire si sa ma port ca o bruneta normala. Cred ca asta-i motivul pentru care parul meu, toamna, ia reflexe roscate. Tot pe invers, da.-

Stiam ce se petrece in tot duiumul de carti, asta e clar, memorie aveam. Tineam minte cine cu cine, cand, inainte sau dupa ce... Ce nu priceam niciodata era de ce anume  se petreceau unele chestii.
Ca pe sclifosita de Elena nu o puteam suferi, v-am spus deja. Existau mai multe personaje, insa, despre care aveam o parere cu totul diferita fata de cea pe care o avea restul lumii sau fata de cea ce tot simteam ca vrea autorul sa mi-o induca. Ma simteam ca atunci cand ma duceam cu tata la cumparaturi si cand ajungeam pe langa rafturile cu bomboane, el incerca sa ma "mane" in alta parte. Intotdeauna imi ziceam in gand ce bleg e el crezand ca e destept si ca eu nu ma prind de manipularea exercitata. Oricum, ma prindeam de tertip si eram perfect constienta ca tata se credea mare smecher si pe mine o mica proasta.

Pe Edison il consideram sarlatan, pe Fat Frumos prea frumos si de bani gata, pe Paris 10 cretini si jumatate, de Harap Alb nici nu vroiam sa aud, Brunhilda mi s-a parut un personaj extrem de tragic, Arthur nu intelegeam cum de a rezistat si a ramas rege atata timp si cum reusise sa-si introduca numele in firmamentul titlului, Ghilgames era un om rau, Nala trebuia batut o data sa-i sune apa-n cap si tot asa. Eu, personal, eram in permanenta spiridus si doi eroi, in functie de situatie: Rikki-Tikki-Tavi si Crimhilda. Culmea e ca desi eroi "pozitivi", simteam ca nici ei nu prea aveau 100% dreptate. Din furia si disperarea Crimhildei insa, am invatat ce inseamna sa simti, ce inseamna destinul pentru mine si ca prefer sa fiu un om "mic" decat sa sufar atat.

Stiu micul gand ascuns din capusorul fiecaruia, acum. Dar am un tata exceptional. Nu realizam importanta la ceea ce-mi citea si nici nu priveam ceea ce aflam, cu aroganta cunoscatorului. Pentru mine, la varsta aia, "Sarea in bucate" si "Frumoasa si Bestia" erau cele mai "destepte" dintre toate. Despre "ce vrea sa zica poetul", ciuciu! Habar n-aveam si, oricum, nu-mi pasa atunci tot atat cat nu-mi pasa nici acum. De aia m-am si apucat de estetica. Poetul, daca vrea sa fie inteles, sa se exprime cum trebuie si sa nu mai fie parsiv in interpretari. Ba, mai mult, sa se abtina sa mane cititorul mai acana de la raftul cu bomboane.
Ceea ce ma revolta insa, erau nedreptatile facute zmeului.
Intotdeauna cand ajungeam la faza in care printul sau Fat Frumos se pregatea cu armura si sabia pentru a se duce sa caute zmeul, ma gandeam in sinea mea: "iar nu-l lasa in pace". Presimteam ca si in ziua aia se va produce acelasi eveniment ca de obicei, adica zmeul va fi invins. Speram insa ca poate...poate... candva va invinge si zmeul. Cu alte cuvinte, tineam cu zmeul. De as fi putut, l-as fi ciufulit ca vai de el pe Fat Frumos.
Mai mult chiar ! Eram indragostita putin, de zmeu. Faptul ca avea 7 capete si ca se lasa a se intelege ca e urat si infricosator, ma lasa rece. Mie-mi parea atractiv, de treaba, la locul lui si motivat. El nu deranja pe nimeni, aproape niciodata. Era romantic, original, puternic, brunet sau saten inchis, putea sa zboare si singur, n-avea nevoie de cal sau vraji de la altii si, ca sa zic asa, era si sexy. Il apreciam din toate punctele de vedere.

Cand am mai crescut si imi spuneam povesti mie insami, aveam intotdeauna grija sa fac dreptate si sa prezint zmeii sau dragonii ca fiind niste tipi supermisto. Autopovestile nu aveau niciodata final, in general aveau doar o scurta introducere si cuprins. In cuprins, zmeii faceau curte printeselor si lucrurile se desfasurau oarecum ca in "Imblanzirea scorpiei" doar ca zmeii erau mai putin mitocani. Erau chiar gentili, inteligenti, politicosi. Ele faceau fitze nemasurate pentru ca erau pritese bine crescute dar toate, fara exceptie, iubeau zmeii. Fitzele le faceau doar ca sa stea zmeii mai mult cu ele. Pe de alta parte, cu tot respectul, dar Fat Frumos era gay ! Pe el il trimiteam sa joace carti, golf si la shopping. Venea si el la printesa dar ea ii spunea ca trebuie sa faca dus. De pupaturi si alte chestii nici gand! Era in afara discutiei.

Aceasta tendinta din copilarie, mi-am pastrat-o si acum, normal. Nu mi-am schimbat opinia, doar am transferat-o. Cu alte cuvinte, imi plac tot tipii seriosi, calmi, fara fandoseli si fitze, statornici, gentili si masivi. Tipii care nu se pun la mintea altora. Genul zmeilor, adica! Fetii Frumosi insa, mi-au devenit cele mai bune prietene atunci cand i-am descoperit la adevarata lor valoare!

P.S: Pupaturi zmeului!