Miscare feminista fara feminitate exista?

Mare mi-a fost mirarea cand, pe un site foarte respectabil, am citit un articol incendiar despre cum miscarea feminista reprezinta un plan organizat si ocult, prin care se urmareste distrugerea familiei. Cu alte cuvinte isi baga dracu' coada in toata povestea. Problema se punea mai ales religios. Mi-a picat cam greu.
De cand cam multe femei au devenit niste butoiase infasurate in blanuri -consecinta a succesului profesional al barbatilor lor si a senzatie ca ele sunt "ajunse"-, unele au luat-o razna, e drept. Feministele orgoliilor tampe, sunt acele femei care au facut cariera si inca mai fac,  pe post de Dna. dr. Alexandru Marinescu, dna. director Vasile Blaga sau dna. avocat Ion Costeanu! Ele nici nume nu mai au, dar se dau feministe! Femeile astea numai rau fac altor femei. Imbie pe toata lumea la emancipare, in acelasi timp in care ele nu numai ca se simt suficiente in a fi "pe langa", in a "apartine" unui barbat de parca ar fi feude, dar sunt lipsite de meserie, de profil uman individual si chiar de nume! Cum sa te cheme pe tine, o femeie, un om, un individ, o fiinta rationala si creativa, ...cu numele barbatului tau care s-a "ajuns" ? Mare ipocrizie!
Pe de alta parte, tocmai ele sunt cele care, lipsite de calitatile alea josnice, animalice, de neluat in seama, cum ar fi: vrednicie, sani misto, gentilete, fund bombat, finete, mijloc subtire, educatie, piele moale, curaj, ochi frumosi, demnitate, gura senzuala si calitati profesionale proprii, promoveaza o denaturata idee de feminism. De ce pentru 2 cuvinte atat de asemanatoare si inrudite semantic, imaginile sunt asa de diferite? La ce se gandeste cineva cand spune "feminin" si la ce se gandeste cineva cand spune "feminista" ? De ce diferenta de imagine este abisala?
Parerea mea: s-au bagat butelcutele astea deviate si au vorbit in numele tuturor femeilor. Caci ele, oricum, treaba nu aveau. Ele aveau barbati, asta era meseria lor.
De cand ma stiu, vorbesc cu prietenele mele: NICIUNA nu vrea sa devina barbat sau ca un barbat. Niciuna nu-si doreste masculinizarea, nu-si doreste sa aiba fizic de barbat, nu-si doreste sa nasca barbatul lor, nu-si doreste sa alapteze barbatul lor, nu-si doreste sa nu ii mai deschida barbatul usa cand intra intr-un local. Niciuna nu-si doreste sa n-o mai calmeze cand ii e frica, sa n-o mai tina de mana cand aluneca, sa n-o mai ia in brate sa treaca pragul sau raul sau baltoaca! Asadar, ce inseamna miscarea feminista pentru majoritatea femeilor normale? Inseamna sa ramana barbatul capabil...capul familiei, dar sa nu mai bata cu pumnul in masa ! Si-si mai doresc ca daca acel barbat, al lor, se dovedeste incapabil de a fi cap ... sa le lase in pace! Pentru ca pot trai si singure, pentru ca exista si alti barbati.
S-au schimbat vremurile. Pur si simplu...timpul a trecut. Mamuti nu mai exista de vanat, focul se aprinde cu bricheta, atacurile intertribale nu mai sunt la moda, razboaiele de impartire a teritoriilor izbucnesc rar, in general, orice activitate presupune violenta -specialitatea barbatilor- a cam disparut. Asadar, barbatii ar trebui sa se reprofileze. Deja sa fii femeia masculului Alpha nu mai reprezinta mare chestie. Sa fii femeia celui mai bun vanator nu se mai poate pentru ca vanatori nu mai exista. Dar au aparut doctorii, avocatii, directorii, oamenii de afaceri. Femeile sunt perfect capabile sa devina ele insele toate acestea. Si foarte multe femei au priceput acest lucru. In loc sa astepte deci, sa li se aduca apa de la izvor, se duc ele insele la izvor si-si iau apa. Nu se mai multumesc cu doi pesti facuti cadou, invata sa pescuiasca. E ceva ilogic? E ceva rau?
In fond, care e problema?
Natura omului, natura sexelor, in intimitatea sa, a ramas aceeasi. Femeile, desi perfect capabile sa se intretina singure, doresc protectia barbatului. Si, cred eu, la randul lor, barbatii inca simt nevoia de a-si proteja femeia iubita si inca simt nevoia sa fie intelesi, mangaiati si sustinuti de acestea. Cred ca atunci cand se iubesc, se mandresc unul de reusitele celuilalt si fara sa-si insuseasca unul, succesele altuia. Toate doamnele doctor, inginer, profesor sau director, se pot mandri si chiar fali cu reusitele sotului, ca doar oameni sunt. Dar nu si le pot insusi! Pentru ca in fata lor, poate apare o alta femeie, femeia chiar altui barbat la randul sau, care e ea insasi doctor, medic, profesor, avocat, editor sau director general!
Si poate acea femeie nu este nici macar una dintre "feministele" dure care urla ca pot muta muntii si singure.
Adevarul este ca la o adica, poate apare cate o femeie care e si feminina, si feminista adevarata! Capabila sa iubeasca, la randul sau, un barbat, asa cum este si fara a-si insusi succesele lui. Acestea sunt feministele adevarate. Femei puternice (in fond, adaptate contextului vremurilor actuale) si care isi savureaza feminitatea. Feminism fara feminitate nu exista.
Este adevarat ca in prezent, divorturile s-au inmultit alarmant. E straniu, dar cred ca de abia acum lucrurile incep sa se aranjeze pe fagasul lor normal. Adica un barbat si o femeie vor incepe sa traiasca unul cu altul de buna voie, pe criterii de potrivire corecte: vor incepe sa comunice intre ei, soti sau nu, vor incepe sa colaboreze, familia sau cuplul nu va fi doar cifra 2 care incepe sa devina 3, 4 sau 5, procreandu-se. De cate mii de ani nu sunt casatoriile aranjate pe motive economice, sociale sau strategice? Familii regale au ajuns la incest si cretinitate, la disparitie, din cauzele acestea! Cum poate sustine cineva ca miscarea feminista submineaza familia si incurajeaza divorturile cand aproape niciodata si niciunde (decat in ultimii zeci de ani, poate) familia nu a fost ceea ce trebuia sa fie? Cata ipocrizie incape inca, in mintea oamenilor, incat sa vada lucrurile atat de egoist, atat de nemernic ? Eu aproape ca nu mai inteleg si imi pun problema ca sunt eu nebuna. Dar oamenii vor sa stabileasca relatii intre ceea ce sunt sau vor sa fie ceea ce impune relatia pe care o stabilesc?
In fond, acum se cam face dreptate si barbatilor si exista o emancipare si a lor. Poate ca nu vor mai avea posibilitatea sa bata cu pumnul in masa. Dar vor fi si ei recunoscuti ca fiinte vii,  recunoscuti ca avand dreptul de a avea slabiciuni, de a da gres, de a se baza pe sprijinul femeii de langa ei. Oarecum, vor avea dreptul sa respire, la adapostul oferit de femeia de langa ei. Ca femeile nu vor mai fi asuprite e clar. Incet, incet, vrajeala cu "femeia supusa" printr-o lege scrisa de barbati, in toate religiile lumii, se duce pe apa sambetei.
Exista insa, un anume nivel, al naturii, unde noi, femei si barbati, stim cum dorim a fi intre noi. In primul rand, toti dorim sa ne petrecem viata cu un om pe care il iubim, il respectam, ne respecta si cu care comunicam, e "omul nostru", sufletul si trupul pereche. Toate acestea, impreuna. Altfel e un chin, e nonsens, NU e familie !  Gresesc?