Ulise, barbatul tipic

De fiecare data cand vine vorba de barbati -si, slava Domnului, vine de fiecare data cand ne intalnim de la doua femei in sus- mintea-mi zboara la Ulise (Odisseas adica).
La femei, am ceva cu frumoasa Elena.
Dar cu Ulise....oooo, pe Ulise l-as mai trimite 20 de ani sa se plimbe.
El este o marturie ce dateaza de mii de ani despre ce inseamna barbatii si cum duc ei de nas femeile.
Toata lumea stie ca el a fost cel ce a jucat rolul hotarator in luptele aheilor din Troia. Fara el, stateau aheii la portile Troiei inca mult si bine. Dar Ulise a fost smecher. Intotdeauna fusese.
Fara el, singurul smecher care indraznea sa-i vorbeasca lui Ahile in momente de furie, Menelau se afla in pericol sa si-o ia urat nu de la troieni, dar de la Ahile pentru ca-l cam scosese din sarite pe cel din urma. Desigur, nu va imaginati ca Ahile si-a iesit din minti din cauza vreunei cauze de razboi, de orgoliu sau de onoare. Slabiciunile acestor oameni aveau un singur nume: FEMEIA. Ori, Ahile, care distrugea armate intregi de unul singur, cazuse in fund, toropit, rapus fara sa miste vreun deget, doar pentru ca exista pur si simplu, de o femeie: Vrisiida. Ceea ce spun, nu e o gluma sau vreo exagerare. Efectiv, Ahile si-a aratat un anumit aspect al caracterului atunci cand a intalnit-o pe Vrisiida. In fata ei, era neputincios. Fara ea, era incapabil sa lupte. Pana la ea, era tare dar nu era erou. Daca e sa ma gandesc bine, tocmai acest aspect al lui Ahile, lupul indragostit de miel, a facut ca Odisea sa fie suportabila si de catre femei. In fond, Ahile a fost singurul barbat din Iliada si Odisea care a iubit o anume femeie: pe Vrisiida si nu femeia ca idee. (A! El si Hector.)
Ulise ? Ulise era un mare smecher, dupa cum am spus. Homer foloseste niste epitete exclusive pentru a-l caracteriza pe el si doar pe el ca si smecherie, polivalenta, polipotenta. De altfel, cea mai logica explicatie asupra faptului ca s-a plimbat atat inainte sa se duca acasa este aceea ca dupa ce si-a pus iscusimea-tactul-siretenia in slujba tuturor, si-a zis sa si le foloseasca, in sfarsit, si in beneficiul propriu.
Pe scurt, cred ca toata ura lui Poseidon pe el, era o scorneala. Da !
Dupa atatea razboaie, sange, morti, groaza, Ulise si-a spus sa traiasca si el putin: sa se bucure de calatorii si de femei.A zis sa-si faca viata.
Cum se explica faptul ca pe unde se ducea el si nu putea sa plece, ii iesea cate o cucoana in cale? Ba o fiica de rege, ba o semizeita, ba cate o muritoare? Bine, numarul muritoarelor e logic ca era mult mai mare dar la cate femei a avut, cred ca nici nu le-a mai pus la socoteala.
Homer, barbat si el ca toti altii, ii tine partea lui Ulise si ni-l descrie in bratele cate unei frumoase, bucurandu-se de rotunjimile acesteia si, cu gura plina si satisfacut...suspinand dupa Penelopa. Nu stiu daca Penelopa era, in fond, f e m e i a, aceea, una, singura, destinata lui Ulise dar, cu siguranta, pana sa inteleaga Ulise chestia asta, a tot incercat femei.
Cinstit, din partea lui Ulise, era sa se intoarca in Itaca si sa zica: "Draga mea Penelopa. Eu cu tine vreau sa raman, niciuna nu este ca tine. E drept, ca sa ajung la concluzia asta de care atat de sigur sunt acum, a trebuit sa stau, sa ma bucur, sa gust, sa ma plictisesc si sa iubesc orice alta femeie mi-a iesit in cale DAR...acum, bazandu-ma pe vasta mea experienta de 20 de ani, pe tine te vreau." Nu stiu cuma ar fi putut drege faptul ca dobandirea acestei vaste experiente a trebuit sa dureze 20 de ani, timp in care Penelopa, nestiind nimic de el, nu s-a bucurat de viata si, cu atat mai mult, nu s-a bucurat de alt barbat.
Bine, o inteleg pe Penelopa. Si cred ca orice femeie care citeste ce scriu, intelege. Noi, femeile, avem marele dezavantaj ca nu putem simti ca apartinem decat unui singur barbat. Nu avem acel sentiment de "imi apartine un barbat" dar acela de "apartin unui barbat". Diferenta e evidenta daca ne gandim ca barbatul reprezinta propozitia principala iar femeia reprezinta propozitia subordonata. E ceva ce tine de feeling. Si cum barbatii nu au asa ceva, habar nu au nici care e manivela cu care..."pot face ordine".
Desigur, nu orice femeie poate apartine oricarui barbat. Uitati-va la Penelopa. A tinut in sah atatia barbati, la randul sau. Suficient de blanda pentru a-l suporta pe Ulise si a se face ca a crezut toate balivernele lui. Si suficient de tare ca sa se intoarca Ulise la ea si sa tina suspendati toti petitorii. La randul sau, Penelopa este versiune adaptata femininului, a lui Ulise.
El, Ulise, barbatul care ducea caracteristicile masculine la extrem: aventurier, afemeiat, descurcaret, temerar, fara scrupule.
Ea, Penelopa, femeia care ducea caracteristicile feminine la extrem: statornica, fidela, diplomata, cuminte, decenta.
Da, o banuiesc si pe Penelopa ca s-a lasat dusa de nas. Ea, subordonata principalului Ulise. Il voia, i-a acceptat nebuneala, minciunile, poate ranita de ce-i insira Ulise si ce era mai mult ca sigur ca traise cu alte femei, Penelopa s-a prefacut ca il crede. In sinea sa, mai mult ca sigur ca era ranita si, in acelasi timp tot mai mult ca sigur stia ca Ulise nu va mai repeta aventurile. Stia ca se saturase. Dupa 20 de ani...s-a saturat.
Nu e intamplator nici faptul ca, in fond, Ulise a revenit in Itaca doar atunci cand era evident ca-si va pierde tronul, regatul, averile.
Mi-a parut rau doar de Penelopa. Atatia ani singura, fara sa stie ce se va petrece. O viata spulberata din cauza unei fatalitati: o femeie apartine unui singur barbat. Si in fata acestei fatalitati, nu exista femeie care sa poata reactiona in vreun fel.
Am facut multi ani atat Iliada, cat si Odisea. Niciodata nu mi-a fost permis sa imi exprim acest punct de vedere. Si nici celelalte: despre Elena, despre Menelau, despre Ahile, despre Vrisiida, despre ahei. Intotdeauna silogismul meu trebuia sa se desfasoare in traiectoria fatalitatii dictate de zei, nicidecum a fatalitatii naturii umane. Niciodata mintea mea, insa nu a putut, sa se incadreze rigurozitatii acelei fatalitati.
Este motivul pentru care nici acum nu reusesc sa fiu feminista pe deplin. Cunosc de la prima mana ca femeila ar dori....dar nu vor.