Troia

Troia - reprezentare aproximativa

Mai intai de toate, poate v-ar interesa sa stiti ca Troia, in limba greaca (din care-i provine si numele asa cum il cunoastem), desi se scrie Troia, se pronunta Tria ("oi" se citeste "i"). Confuzia in pronuntarea numelui acestui oras s-a produs din motive usor de inteles.
Troia se mai numea si Ilion ( soare, care in romana este redat drept helios si care in greaca, de fapt, se pronunta ilios sau ilion, acel h fiind, inca o data, o interpretare complet gresita a literei ita..care este η si nicidecum h, h nu exista in limba greaca, ca semn, sunetul acesta fiind redat prin χ -hi-).
Daca e sa incep cu "facerea Troiei", trebuie sa apelez la mitologie. Asadar, despre Troia, conform mitologiei, stim ca si-a luat numele de la regele Tros care, dupa obiceiul timpurilor, si-a dat propriul nume intregului sau popor, i-a numit troes (troieni) si si-a numit tara Troada (Troia), din tinutul Frigiei, in Asia mica. (obiceiul acesta mi-a parut a-l regasi la moldoveni, unde cu o nuanta matriarhala, in cazul numelor de familie avem Aioanei, Avasilicai, Amitroaiei, Adumitrii etc). Este ca si cum eu as deveni regina de clan si mi-as numi clanul iridii si tara, Irida. Aplicati fiecare la numele propriu si din joaca asta va veti amuza si va veti familiariza cu obiceiul de atunci.
Regele Ilos, la randul sau, a creat orasul Soarelui (Ilios sau Ilion) si i-a dat numele de Ilion.
Tot din mitologie, aflam ca Hercule, cu o generatie inante de razboiul Troiei, a repurtat si el niste victorii in niste lupte impotriva regelui Troiei de atunci, Laomedon. De altfel, Hercule l-a ucis atat pe rege, cat si pe fii acestuia cu exceptia unuia singur, Priam: viitorul rege al Troiei care se afla la domnie in timpul razboiului troian.
Cea mai mare intrebare pe care lumea si-o pune este DE CE? De ce au atacat grecii, de ce erau asa inversunati aheii pe Troia? Este sigur ca nu au atact din cauza rapirii frumoasei Elena. Aceasta, cel mult, a constituit un pretext.
Cel mai logic raspuns, dupa parerea mea, ar fi acela ca troienii, puternici fiind ii atacau in mod regulat pe greci. Spun pe greci in general si nu pe ahei doar, pentru ca toate textele grecesti m-au invatat ca grecii aveau de foarte timpuriu constiinta ca sunt un popor, o natie. Daca toate neamurile acestea (ahei, dorici, ioni, eoli, toti grecii adica) s-au simtit amenintati ca natie, atunci este foarte posibil sa se fi unit in lupta impotriva dusmanului comun: troienii. Acelasi lucru l-au facut si in alte cazuri, un alt exemplu celebru fiind cazul luptelor cu persii (Termopile, Maraton etc). Asadar, da, din punctul meu de vedere, daca Troia ii ameninta, unirea tuturor grecilor pentru distrugerea Troiei mi se pare un fapt firec in ceea ce ii priveste.
De asemenea, un alt element care pe mine ma face sa conchid ca da, era posibil sa fi dorit nu numai invingerea Troiei dar si distrugerea sa totala, il constituie faptul ca troienii nu apartineau neamurilor grecesti. Erau frigieni (la modul general spus) adica barbari. Intre ei, grecii nu s-ar fi distrus niciodata (Herodot i-a "bubuit" pe spartani -care erau de origine dorica-  tot timpul, pentru ca au facut din ahei sclavii lor).
Cert este ca dupa caderea Troiei, nu numai troienii au disparut, dar si civilizatia miceniana (reprezentata de ahei). Pentru ca vedeti dvs, tocmai aici este un mic "click" istoric pe care cei mai multi il trec cu vederea. Cand vorbim de Elena din Sparta si spunem Sparta, da, ne referim la acel loc ca asezare geografica dar pe vremea cand aceasta apartinea aheilor si nu doricilor. Sparta si spartanii atat de cunoscuti au venit mai tarziu, statul-oras militar Sparta a devenit ceea ce a devenit DUPA cucerirea de catre dorici. Asadar, Sparta aheilor a fost cucerita de dorici. Cand vorbim deci, de spartani, trebuie sa fim atenti: cei duri, celebri luptatori sunt dorici, cei ce o aveau pe Elena drept regina, erau ahei, anteriori doricilor. Daca vrem sa facem lumina prin incalcitura istorica de atunci, lucrurile astea trebuie sa fie foarte clare si bine delimitate.

Vas de ceramica pictat cu scene inspirate din razboiul Troiei

Cucerirea Troiei este descrisa in Iliada lui Homer. Iliada (ili ada) inseamna Epopeea Soarelui (Ilion, asa cum se mai numea Troia).
Este cea mai importanta sursa care ne vorbeste despre acest razboi si despre Troia.
As vrea ca aici, sa ma aplec asupra unor puncte, in diverse lumini.
In primul rand, as vrea sa afirm ceva ce e de la sine inteles: vorbim de o epopee, nu vorbim de consemnari istorice care pretind cu gravitate ca ar prezenta totul real! Desigur, se pretinde ca ceea ce se povesteste este real, a fost real dar nu cu rigurozitate stiintifica. De altfel, sunt absolut mirata la reactia scepticilor care spun ca povestea Troiei este doar o poveste si ca nimic din cele relatate nu e adevarat. Argumentul lor forte este ca nu exista consemnari istorice. Ma intreb chiar se asteapta cineva la modul serios la consemnari istorice riguroase ale unui eveniment care e datat a se fi produs cam pe la 1300 - 1191 i. H (Eratostenis - 1184 i.H, Herodot - 1250 i.H, Douris - 1334 i.H), adica putin dupa iesirea din epoca bronzului ? Nu stiu cum de au pretentia sa gaseasca inscrieri mai detaliate, in scrierea liniara B de pe vremea aceea, in care sa li se lumineze misterul Troiei. Cam ce s-a salvat de atunci, s-a salvat prin ... mituri si inscrieri sarace in informatii: un nume, alt nume, o calitate familiala intre nume.
Mi se pare exceptional ca, de exemplu, Micene a fost descoperita si exista, s-au descoperit mormintele lui Agamemnon si al Clitemnestrei. Inca un oras, si inca doua nume amintite in Iliada, confirmate arheologic ca au existat. De cine? De acelasi om care a crezut ca si Troia exista si care a descoperit-o si pe aceea. Este vorba despre superbul visator Heinrich Schliemann, omul care a preferat sa fie luat drept nebun dar si-a implinit mitul personal prin confirmarea altuia. Nebun a fost considerat pana sa descopere Troia, desigur. Este bine cunoscut ca Schliemann a descoperit Troia...insa este mai putin cunoscut ca Schliemann a descoperit si Micene (in Peloponez)!

Spatiul arheologic de la Hissarlik (Turcia) unde a fost descoperita Troia (asa cum cei mai multi arheologi accepta)

Ceea ce a descoperit acesta la Hissarlik in actuala Turcia si, in mare procent se considera a fi Troia, este un oras pe 10 nivele, adica sunt 10 orase, unul peste altul, un fenomen intalnit la toate marele orase ce provin din Antichitate. Intr-o regiune ca Asia Mica, este putin probabil sa fi existat doua orase de o asemenea anvergura, unul langa altul. Unul ar fi fost distrus de catre celalalt. De cand e lumea, oamenii asa procedeaza. Nivelele din spatiul Troiei sunt datate (stiintific) ca incepand din epoca bronzului si pana in epoca Imperiului Roman.
Un alt oras denumit Ilium a fost infiintat de imparatul Augustus acolo unde acesta a apreciat ca a existat vechea Troia. Orasul s-a dezvoltat dar odata cu aparitia orasului Constantinopole si-a pierdut importanta si a fost umbrit de acesta.
Referiri la Troia mai face si Strabon in Geografia. Mentiunile lui Strabon insa, nu confirma localizarea facuta de Schliemann, ocazie cu care J. Wilkins se agatza de inadvertenta si propune el o noua localizare a Troiei! Unde? Unde altundeva? In Anglia!!!
De asemenea, mai exista o teorie in care se sustine ca atat grecii, cat si Troia...se aflau in Finlanda! Da, da...chiar pe acolo unde se afla Finlanda acum. Grecii ar fi coborat ulterior la Mediterana....pe motiv ca nu le pria clima!
Cum ramanea faza cu Sparta aheilor, ce se facea cu civilizatia miceniana, de ce e mormantul lui Agamemnon in Peloponez, par amanunte neglijabile.
Cred ca mult mai aproape de adevar este Alexandru cel Mare care, conform credintei sale ca e urmas al lui Ahile (si Hercule), in anul 334 i. H a vizitat regiunea si a oferit jertfe in cinstea eroilor Ahile si Patrocle. El nu credea ca distrugerea Troiei este doar un mit. Si va rog sa nu uitam ca la vremea aceea jertfa si onorarea eroilor nu puteau reprezenta un show, aveau o covarsitoare gravitate, cu atat mai mult pentru Alexandru cel Mare care era un mare mistic.
Pentru ca, bineinteles, nu se poate astepta cineva sa si descriu cum a fost cucerita Troia, as vrea sa ma indrept spre incheiere si sa subliniez ceva.
Dupa cum bine stim, Homer e cel despre care noi spunem ca a scris Iliada (si Odissea de altfel). Ei bine, dincolo de om cu talent literar si om de cultura, Homer este persoana care ascultand aceaste mituri care datau de atata timp, din gura menestrelilor, a rapsozilor vremurilor, le-a adunat si le-a consemnat cu superbul sau talent. Asa au supravietuit Iliada si Odissea inainte sa le scrie Homer: pe cale orala, fiecare artist in felul sau, dupa maestria sa, in modul sau subiectiv, din oras in oras, din generatie in generatie. Fie ne place noua, fie nu, aceasta era modalitatea timpurilor acelea si, daca e sa ne gandim bine, ea era foarte apreciata chiar si in Evul Mediu, atat de mult mai tarziu. Pe vremea epocii bronzului si a epocii fierului, oamenii asa isi pastrau traditiile si istoria: pe cale orala. Asadar, mi se pare nedrept, de prost gust si nonsens luarea in deradere a valorii stiintifice a acestor scrieri, dat fiind ca oricum, doar asta avem drept marturie. Mai bine cautam cu realism si rabdare dupa adevaruri prin ele, decat sa consideram cu aroganta si graba, adevarurile din ele drept minciuni.
La fel de prost gust si de lipsite de sens mi se par si teoriile cu grecii si troienii care cand erau in Anglia, cand erau in Finlanda...cand se duceau in nord, cand se duceau in sud pentru ca nu le pria clima ...Este de-a dreptul caraghios.
Poate ca ar fi bine sa fim multumiti si sa speram ca nici pe vremea rapsozilor ce au mentinut vie istoria Troiei, a maretiei si a caderii ei, nu existau unii care sa abereze in asa hal ca altii in ziua de azi. Ne-ar fi indus atat de mult in eroare, incat epopeea nu ar mai fi fost decat o fantezie lipsita de suport istoric si real. Este vorba despre povestea noastra, despre drumul de formare a psihologiei noastre colective, e vorba de noi, oamenii, de cum am evoluat sau involuat in ceea ce acum suntem. Pentru a afla toate acestea merita studiata fiecare virgulita, fiecare mentiune, fiecare nume, fiecare simbol!

Troia (homerica) IV