A 11 porunca: Sa nu iei oamenii asa cum sunt!

Intrebarea ce se naste: "Da' cum sa ii iei?"
Va raspund tot eu:" Ia-i asa cum ar vrea sa fie!".
Niciodata nu am pus prea tare la inima parerile altora. Ma refer la barfe. Le-am "inregistrat" dar nu mi-a pasat. Observatiile ce mi s-au facut intre patru ochi insa, au fost cu totul altceva. Faptul ca cineva isi asuma sa imi spuna ceva personal dovedea curaj, demnitate si interes. Si astea trei sunt lucruri pe care le respect foarte mult.
Eu una, am incercat sa iau mereu oamenii asa cum sunt. Nu am cerut nimanui sa fie altfel. Am cerut insa sa nu mai faca unele lucruri. Cand fac asemenea cereri specifice inseamna ca mi se incalca un interes practic si ca declar razboi, e clar.
In rest, faptul ca unii ma considera proasta, born to be blonde, pitzi, sclifosita, prea "batrana" in atitudine pentru varsta mea, seaca, prea hlizita, nesuferita, prea de gasca sau deloc de gasca, stearsa sau ca acaparez toata atentia, nu ma intereseaza. Inregistrez pentru ca ma amuza dar nu imi pasa. Oricum, tot ce am insirat mai sus s-a zis si consider ca e contradictoriu, asadar e irelevant. Oricum, adevarul este ca si mie imi par alti oameni in diverse feluri. Asa ca de ce nu as parea si eu altora?! Mi se pare cinstit.
Ieri insa, m-a cam pocnit o treaba.
Dupa ce in mod repetat mi s-a zis, intre 4 ochi, ca sunt ciudata iar eu am considerat ca e o aberatie, pentru ca imi par banal de normala...ca nici nu am cum sa imi par eu mie, altfel...! (faza cu ciudata nu mi-a explicat-o nimeni pana in prezent), ieri, mi-a zis cineva ca sunt "ca o soacra" si imediat dupa faza asta, mi-am dat seama ca cicalesc pe altcineva in mod negativ, adica agasam persoana cu blogul asta al meu. Spun in mod negativ, pentru ca exista si mod pozitiv de a cicali. Am prietena pe care daca nu o tot bat la cap sa aiba grija ce face, imi da telefon si ma intreaba daca m-am suparat pe ea si e gata sa planga!!! Ii place sa o cicalesc pentru ca are senzatie ca ma preocupa! (si are dreptate, nu cicalesc decat pe cei de care-mi pasa).
De asemenea, mi s-a mai zis ca sunt "prea permisiva". Nu sunt... Stau doar sa vad cat e dispus celalalt sa dea, din suflet (pentru ca numai asta ma intereseaza cu adevarat) si cum se poarta oamenii cand considera ca sunt ei "deasupra". E uimitor cat de bine intelegi ce simt cu adevarat oamenii pentru tine, atunci cand ii lasi liberi, sa faca ce vor, cat vor, cum simt. Reusesti sa afli asa, ceea ce nici Oracolul din Delfi nu ar fi reusit sa iti spuna. E un mod de a vedea omul gol golut. Si adevarul. Dar pentru asta trebuie sa ii lasi sa fie ei insisi si e nevoie sa fii tu insuti, tare. Fiindca deseori, adevarul e urat. Intotdeauna merita rabdarea. Relatiile stabilite asa, "cernute" in acest mod, nu se mai clatina niciodata. Dureaza vesnic.
Oricum, ieri am decis ca gata, nu mai cicalesc pe nimeni, nu mai bat la cap. Drept pentru care mi-am propus ca in mod constient sa nu o mai fac!
Prima cu care am vorbit, a fost prietena mea, care sta la 5 case de mine si care de fiecare data da o fuga sa imi spuna ca s-a certat a suta oara cu iubitul ei...si pe care, de data aceasta, nu am mai cicalit-o deloc! N-am mai calmat-o, nu i-am mai insirat motive logice pentru care nu are de ce sa dispere...nimic. I-am zis doar ca sa nu mai faca asa si am intrebat-o daca vine diseara la ProtestFest. Tipa a inceput sa ma tatoneze ezitand, intreband daca ma simt bine. La inceput nu m-am prins ca se ingrijoreaza, asa ca i-am zis ca-s fleasca de oboseala si ca ma simt ca un rahat. A sarit ca arsa, spunandu-mi ca sigur am patit ceva si ca de ce nu-i spun ei ce ?! Neavand absolut nimic, nu stiam ce sa zic, asa ca ea s-a ingrijorat si mai mult, si a zis ca "Asa de grav este?" Situatia a devenit ridicola pentru ca a telefonat si prietenului ei, poreclit "Ciaobella", cu care, de altfel, tocmai se certase, sa il anunte ca "e groasa" treaba cu mine si sa vina imediat. Toata " marea adunare" s-ar fi produs acasa la mine, eu aveam de gand sa fac un dus si sa plec, n-aveam timp de tampenii. Mi-am dat seama stupefiata ca nu puteam sa ii fac sa priceapa ca nu am nimic. Pentru ca da, a venit si Ciaobella si da-i intrebari, da-i ancheta...penibil. Nu m-au crezut in ruptul capului ca nu am nimic, ca sunt OK.
Dupa care am plecat la ProtestFest -pt ca de asta voiam sa ii expediez pe cei doi- vesela si proaspata si incercand sa sterg din minte episodul anterior care ma cam bulversase pentru ca nu pricepusem nimic.
Ajunsa, dau cu ochii de "prietenul meu, uriasul" care ma identifica cu usurinta de cand ne stim. La demonstratii, de exemplu, ma vedea imediat pentru ca are capul deasupra tuturor, plus ca si eu sunt blonda intr-o tara de bruneti. Ma vad de departe!
Cand trebuie sa ne intalnim in multime, ii dau intotdeauna telefon cand ajung, ca sa "ne gasim" printre oameni. Ca asa sunt eu...prevazatoare. De data asta nu am mai facut-o pentru ca m-am gandit ca pana la urma tot ne vom gasi pe acolo, plus ca eram decisa "sa nu mai cicalesc!" Cum m-a vazut, uriasul Aris n-a avut sa-mi spuna decat: " Am asteptat telefon! De ce n-ai sunat? Ai patit ceva?"
N-am apucat sa zic decat ca: " Oh, nu incepe si tu acum" gandindu-ma ce se petrecuse mai devreme.
Atat mi-a trebuit, i-am starnit curiozitatea si a trebuit sa spun toata povestea. Voiam sa beau o bere rosie si sa ascult si sa dansez reggae, ca de aia ma dusesem. Dar NU. Am stat pe post de gandac analizat psihologic, banuit ca ascunde stiu eu ce tragedie, fara bere si fara sa pot casca gura la altii.
Culmea este ca ajunsesem eu cicalita de altii pe motiv ca nu mai eram cicalitoare!
Dupa care ne-am strans toata gasca.
Nu a avut unul ce face si m-a intrebat: "Ce faci gagico? Tu nu bei?" Tocmai cand sa deschid gura sa raspund, mi-a luat-o inainte "uriasul" si l-a informat ca sunt cu capsa pusa. Dat fiind ca se starnisera spiritele, m-am ridicat si m-am dus sa-mi iau berea aia. Cand am revenit, toata lumea aflase cat de suparata sunt, nimeni nu stia de ce anume dar fara sa imi dau seama cum si in urma carui rationament, cazuse magareatza pe un anume tip care nu sosise inca si care e mai "nou" intrat in gasca de rebeli si cu care mai ies eu, uneori. Dat fiind ca pe saracul tip, in ultimele 2 saptamani l-am strigat de 3 ori cu numele altuia, ma simteam deja vinovata si am considerat ca trebuie sa il scutesc de interogatoriul la care ar fi fost supus si sa explic astora ca NU AM NIMIC! Am facut-o, dar degeaba. Nu m-a crezut nimeni. Ba chiar incercarile mele au avut un rezultat neasteptat, si de acolo de unde "fostul", evita in mod ostentativ sa pronunte numele tipului asta sau sa vorbeasca despre si cu el (pentru ca stia ca iesim impreuna), in ultimele 5 minute numai de el vorbea ! Aveam de ales intre a pleca de acolo (ceea ce ar fi insemnat sa le confirm ca da, sunt suparata) sau sa tac si sa nu mai scot un cuvant. Am ales ultima varianta. Faptul acesta a fost interpretat ca inca o dovada certa de suparare, dat fiind ca trancan verzi si uscate si nu tac decat rar si uneori cu mana la gura.
Ajunge la fata locului si banuitul si zau de nu incepusem sa transpir de emotii. Noi, cei mai multi membri ai gastii, ne stim de ani buni si el, mai nou intrat, nu prea e menajat. Cei vechi sunt baza... Oricum, cum l-am vazut, am sarit sa il intimpin ca sa-l lase nebunii in pace. Si bine am facut caci l-am scapat de inchizitoriu. Oricum, a fost informat si el, imediat, ca am ceva !!! Norocul meu ca e cool si nu e cicalitor. M-a intrebat daca am ceva, am dat din cap cum ca nu, a intrebat ce naiba zic ceilalti si am ridicat din umeri. Dupa vreo 5 minute mi-a zis si el ca ceva, tot am eu...Zau daca mai aveam curaj sa scot vreun sunet. Oricum, de acolo de unde chiar nu aveam nimic, reusisera altii sa ma faca sa am.
Pana la urma, seara a decurs linistit si am de gand sa ma mai duc si azi.
Mi-a rams insa un gust amar, oamenii astia ma stiu de ani de zile si nu imi pot explica nicicum unele paradoxuri.
Nu pot sa inteleg de ce nu ma pot exprima in asa fel, incat sa ma inteleaga ceilalti?
Sa zicem ca eu chiar eram suparata. Nu puteau sa ma ia asa cum voiam sa fiu? Adica OK? Si dat fiind ca nu eram suparata (!!!), de ce toti au crezut ca sunt?
Oricum, azi va fi vai de capul lor. Il iau pe fiecare la puricat si o sa-i bat la cap pana crapa!

Extras din episodul ce va urma azi