Legiuitorul Spartei - Lykougos

Sparta contemporana - privire dinspre spatiul arheologic

Dintre toate natiile pe care le stiu, pe spartani ii admir cel mai mult.
Deseori, citind despre Sparta, am o senzatie de perplexitate. Pe de o parte le admir integritatea morala, pe de alta parte imi dau seama ca e nevoie si de "zburdalnica"... iesire din calup. Am sa spun simplu de ce admir spartanii: societatea creata de ei a reusit sa fie si sa se mentina ceea ce si-a propus initial. Vorbim de democratie si constatam ca democratia nu e chiar asa de "democrata", asadar isi rateaza scopul. Vorbim de comunism si pare o idee desavarsita (am crezut mult timp ca e "prea buna ideea" pentru a fi aplicabila la mentalitatea oamenilor vremurilor noastre) si vedem ca si comunismul, practic, si-a ratat scopul. Societatea spartana, statul spartan nu si-a ratat propriul scop. Indiferent care a fost acest scop, indiferent daca cineva este sau nu de acord cu acesta, cert este faptul ca nu si-a ratat scopul. A fost societatea care a reusit sa fie ceea ce si-a propus: un stat militar in care sa domneasca legalitatea.
Mai intai de toate - si asa cum voi incerca sa arat intr-un sir de articole - Sparta s-a bazat concomitent pe toate formele de carmuire: oligarhie, aristocratie, democratie, (dictatura militara), si ... comunism. Cu alte cuvinte, le avea pe toate, una fiind controlata de cealalta.
Toata lumea se intreaba cum de erau asa cum erau. Cred ca atunci cand spunem "asa cum erau" si nu putem defini clar cum erau, avem in minte mai ales calitatea individului extinsa la nivel colectiv, de a fi integru. Pentru ca nu numai un spartan provoaca uimire, nu e o admiratie de persoana, e vorba de o admiratie a unui intreg colectiv, de un stat. Eu imi cer scuze daca informatiile cu care voi incepe ceea ce deja cred ca a devenit o serie de articole dedicate Spartei vor fi, la inceput, banale. Nu stiu masura in care cel ce citeste aici le cunoaste sau nu, dar cred ca e frumos si corect sa incep...cu inceputul. Asa se cuvine.
Am sa incep deci, cu ceea ce era cel mai important in Sparta: LEGEA.
Legea era deasupra tuturor circumstantelor si a tuturor oamenilor. Nimeni si nimic nu se afla deasupra sa. Era o stare de fapt. Dupa parerea mea, Sparta este statul in care ideea de legalitate a atins apogeul. Nicaieri si niciodata nu mi-a mai fost dat sa intalnesc vreun caz de stat in care legea sa fie atat de strict respectata.
Vreau sa stabilesc de la bun inceput ca nu exista cod de legi spartane descoperit scris. Nu a fost descoperit asa ceva, adica sa fie mentionate, insirate, consemnate pentru a se face dovada arheologica a existentei lor. Se fac insa deseori mentiuni la legile Spartei in diverse texte ca si cum aceastea erau de la sine intelese (diversii autori vor fi prezentati, in context, pe parcurs).
Mai intai de toate, Sparta nu dadea socoteala nimanui si, mai mult decat atat, avea mania misticului. Modul sau de functionare era tinut secret. Aceasta incriptare (si va rog sa tineti minte acest cuvant, un mare mister si o mare valva facandu-se in jurul obiceiului lor denumit Kryptia) nu era neaparat dovada vreunei arogante, cat credinta ca atata timp cat strainii nu cunosteau prea multe amanunte despre ei, nu ar fi putut sa ii atace, ar fi fost, asadar, mai putin vulnerabili. Oarecum, in cuvinte simple, par a avea o mentalitate de genul "nu e treaba strainilor ce facem noi la noi, in Lakedemonia (adica Sparta), in casa noastra".
Spartanii insisi si toti ceilalti autori greci care fac referiri la legile lor, mentioneaza obsesiv numele lui Lykourgos (sau Lykourgus). El este considerat a fi legiuitorul Spartei.

Lykourgos (Lykourgus) - 800 i.H - legiuitorul Spartei

Istoricii moderni sustin ca Lykourgos nu ar fi fost o figura istorica dar una simbolica, un mit.  Foarte multi istorici antici insa, nu se indoiesc de existenta sa, considera de la sine inteles ca acesta a existat iar spartanii ii venerau memoria, dupa moartea acestuia si sustineau ei insisi ca acesta le-a fost legiuitorul.
Conform mitului deci, pentru ca acestea sunt mijloacele prin care la acele vremuri se transmiteau informatiile, Lykourgos era rege al Spartei cam prin 800 i. H si a calatorit foarte mult: Creta, Egipt, Libia, Iberia, India chiar.
Era fiul regelui Eumen. Dupa moartea acestuia, fratele sau mai mare, Polydektis, a urmat la tron. La scurt timp insa, moare si acesta si rege va fi uns Lykourgos. Cumnata sa, gravida fiind, ii propune sa o ia de nevasta si imediat cum va naste, sa ucida nou nascutul. Cunoscand-o cat de avida de putere si lipsita de etica era, Lykourgos se preface a accepta propunerea dar ii spune ca mai intai de toate trebuie, totusi, sa nasca acel copil. Imediat dupa nastere, ia pruncul si iesind in agora (piata publica, dumuri publice, locuri publice), il arata tuturor si-l numeste Harilaos (Bucuriapoporului). Temandu-se de uneltirile vaduvei infuriate si periculoase, pleaca in Egipt, Iberia, Libia, Creta, India. Peste tot studieaza civilizatiile intalnite si sistemul legislativ al acestor locuri.
Dupa multi ani si dupa ce acumulase destule cunostinte, a intocmit unele legi pe care, inainte de a se reintoarce in Sparta, le-a supus aprecierii Oracolului din Delfi, judecatorul suprem al grecilor. Aici i s-a raspuns ca "esti mai mult zeu decat om" si aceste cuvinte au fost interpretate drept pozitive cu referire la justetea legilor intocmite de Lykourgos.
Odata intors in Sparta si avand confirmarea justetii legilor concepute, il gaseste pe adolescentul Harilaos ca rege al Spartei. Partea grea consta in faptul de a convinge poporul lakedemoniilor (spartanilor) de justetea legilor lui si de faptul ca le voia binele, dat fiind ca legile or fi fost ele juste dar erau si extrem de dure pentru a fi acceptate si adoptate. Se spune ca s-a folosit de doi pui de catei spre exemplificare, pe care i-a crescut de mici, in mod diferit. Pe unul l-a crescut in casa, cu toate conditiile comode, rasfatat si domestic. Pe celalalt l-a crescut in natura, invatandu-l sa vaneze, antrenandu-l. Dupa ce cateii au devenit caini maturi, i-a prezentat pe amandoi si si-a pus concetatenii sa decida singuri cum considerau ca voiau a fi: ca acel caine domestic sau ca acel caine de vanatoare ?! Tot mitul spune ca patura saraca i-a acceptat ideile. Bogatasii insa, aristocratii, nu au fost de acord, ei avand oricum, mult mai multe avantaje de pierdut. Mai mult decat atat, aristocratia i s-a impotrivit pe fata si i-a creat probleme. Se spune ca un tanar aristocrat, numit Alexandros, l-a lovit cu batul pe Lykourgos si ca in timp ce acesta se intorcea pentru a intelege ce se intampla, tanarul i-a scos ochiul, in urma loviturii. Lykourgos a ales sa nu il tarasca pe tanarul acesta la tribunal pentru a fi pedepsit, dar sa il oblige sa ii devina ucenic, dandu-i astfel posibilitatea de a-l cunoaste, de a-i cunoaste caracterul. Si, intr-adevar, Alexandros a devenit unul dintre ucenicii cei mai zelosi ai lui Lykourgos.
Cand, in sfarsit, legile lui Lykourgos au fost acceptate si adoptate, acesta a decis ca trebuie sa paraseasca Sparta. Ο astfel de lege se numeste ritra (Ρήτρα din verbul din greaca veche  είρω care inseamna "a spune")  in greaca. Asadar ritrele erau legi nescrise si reprezentau o forma de lege raspandita pe scara larga nu numai la spartani. In fine, Lykourgos paraseste Sparta dar inainte de a pleca ii pune sa jure pe toti spartanii ca pana la intoarcerea sa, acestia nu vor schimba aceste legi. In Sparta nu s-a mai intors niciodata, asigurandu-se astfel ca legile nu vor fi schimbate. A murit la Delfi si a pus ca trupul sau sa fie incinerat si cenusa sa fie imprastiata, astfel incat nici macar mort sa nu se poata intoarce in Sparta iar spartanii sa fie oarecum contransi astfel, legati fiind prin juramant, sa respecte si sa aplice legile neabatut. In acest fel insa, legea devenea traditie.
Acestea sunt faptele, pe scurt, legate de Lykurgos, legiuitorul Spartei. Nu stiu daca si dvs. observati o asemanare a acestui personaj (Lykourgos) cu Zarathustra (sau Zoroastru) si cu Akhenaten (sau Amenophis IV). Desigur, ultimii doi erau personaje care au instituit niste legi cu caracter religios iar Lykourgos unele cu caracter politic si social DAR toti trei instituiau legi inviolabile prin caracterul lor, adica dogme religioase sau traditii!
Ceea ce este deplin si clar stabilit (atat de antici cat si de oamenii de stiinta contemporani) cu privire la aceste legi spartane sunt urmatoarele caracteristici si fapte:
1. Disciplina de fier a tuturor cetatenilor (echivala cu deplina legalitate), educarea in comun atat a baietilor cat si a fetelor si calirea acestora pentru a trai in conditii dure.
2. Interzicerea folosirii monedelor din argint si aur si folosirea exclusiva a monedelor din fier care fiind atat de grele erau extrem de greu de carat si era descurajata astfel folosirea lor.
3. Obligativitatea supunerii tinerilor in fata batranilor, precum si alte obligatii ce reieseau din activitatile si organizarea sociale ale statului.
Asadar acestea erau orientarile acestor legi.
Ca si continut, istoricii antici sunt de acord cu urmatoarele si mentioneaza in textele lor:
Prima ritra: Un stat nu are nevoie de legi scrise dar isi bazeaza functionabilitatea pe contractul nescris incheiat intre acesta si poporul sau. Tot acest sistem, la randul sau, se bazeaza pe educatia si instruirea cetatenilor care, in acest mod, sunt capabili si sa contribuie dar si sa apere statul.
A doua ritra: Impotriva luxului. Stabilea cum ca pentru a construi o casa nu e nevoie de nimic mai mult decat de un topor si un fierastrau. Orice in plus, era considerat a fi lux.
A treia ritra: Era impotriva campaniilor ofensive (de cucerire adica) in afara granitelor Lakedemoniei. Daca duceau campanii de cucerire si luptau prea mult cu dusmanul, acesta ar fi observat si invatat din tactica lor de lupta si va fi devenit din ce in ce mai bun.
(Aici vor fi multe de spus asupra caracterului secret pe care il pastrau asupra multor lucruri in ceea ce ii priveste). Rog insa a se retine ca cele 3 puncte anterior mentionate sunt doar 3 directii, orientari ale legilor si nicidecum legile ca atare.

Spartani antrenandu-se

In ceea ce priveste dezvoltarea fiecarei idei in parte: oranduirea politica si sociala in Sparta cu satisfacerea tuturor sistemelor: oligarhie, aristocratie, democratie si da, chiar comunism, instructia spartana, conceptia asupra ideii de familie si societate etc., va trebui sa revin cu alte articole pentru a da amanunte. Pana atunci, am zis ca e cel mai bine sa incep cu Legiuitorul si legea, dat fiind ca legea spartana si modul absolut in care spartanii o respectau reprezinta si primele lucruri care uimesc si atrag atunci cand gandul ni se indreapta spre Sparta.