joi, 21 aprilie 2011

Vinerea Mare - Ziua tristetii


Vinerea Mare este cea mai trista zi dintre toate si este dedicata durerii. Crestinii, oamenii din lumea intreaga ar trebui sa se reculeaga, aducandu-si aminte ca durerea nu a fost a unui singur om, nu a fost numai atunci, in ziua aceea, dar ea exista de cand lumea, iar si iar si chiar in fiecare din noi mai devreme sau mai tarziu.
E greu sa scrii un text pe o tema religioasa mai ales cand nu numai ca nu mai ai incredere in institutia bisericii dar aceasta iti repugna.
Ziua aceasta insa, e plina de simboluri pentru ca ne regasim toti in ea: atat  in durere, cat si in paralogism.
Just este sa reamintim ce s-a intamplat in aceasta zi si de ce o comemoram, in fond.
Insusi cuvantul Epitaf inseamna, in limba greaca, "inspre mormant".
Dupa arestarea Lui Iisus Hristos pe Muntele Maslinilor, acesta a fost judecat si condamnat de catre Arhiepiscopi. Judecata in sine a fost o parodie dat fiind ca Arhiepiscopii stabilisera verdictul inainte chiar de a-l aresta. Ceea ce vroiau era sa Il ucida.
Nu erau insa indreptatiti legal sa condamne pe cineva la moarte, aceasta se facea doar de catre guvernatorul roman. In vremea aceea, guvernatorul roman in Ierusalim era Pilat. Arhiepiscopii L-au dus, deci, pe Iisus in fata lui Pilat. In afara cladirii de judecata, gloata dezlantuita si asmutita de Arhiepiscopi urla innebunita, cerand rastignirea Lui Iisus Hristos.
Exista obiceiul ca in ziua Pastelui evreiesc, guvernatorul sa gratieze un osandit evreu.
Pilat, poate avand el insusi indoieli (textele asa mentioneaza, toti stim ca a declarat ca nu-i gaseste acestui om nici o vina, precum si vestitul "Ecce homo") sau poate pentru ca era un desavarsit diplomat (si a dorit sa-si scoata coada sa si a tuturor romanilor, pe afara), s-a spalat pe maini si a facut uz de respectivul obicei al gratierii, cerand multimii sa aleaga pe cine doreste a gratia: pe Iisus sau pe Baraba.
Multimea a ales sa fie eliberat Baraba. Implicit deci, a ales sa fie rastignit Iisus.
Imediat dupa aceasta, din ordinul lui Pilat, Iisus este condus in Pretorium (curtea interioara a cladirii administrative). Aici, soldatii romani ii pun o mantie rosie si o cununa de spini. In batjocura, il numesc "Regele iudeilor" (INRI = Iisus Nazariteanul Regele Iudeilor), dupa care il bat si il scuipa. Ora rastignirii se apropie.
Lui Iisus i se pune in spate propria cruce spre a o cara pana pe dealul Golgota (inseamna dealul Capatanii) unde va avea loc rastignirea.
Pe drum insa, Iisus nu mai rezista si se pravaleste pe jos, impreuna cu crucea. Romanii il obliga pe Simon Kirineu, care trecea intamplator pe acolo, sa ridice si sa care el crucea pana la locul rastignirii.
La ora 9 a.m Iisus este rastignit. Martiriul Lui a durat 6 ore. La ora 3 p.m si-a dat sufletul dupa ce insa, mai intai, i-a iertat pe toti cei ce se faceau vinovati de moartea sa.
Obiceiul era ca trupul sa ramana pana a doua zi pe cruce. Dat fiind insa ca a doua zi era sambata si erau interzise inmormantarile, Iosif din Arimatia, ucenic ascuns al Lui Iisus, cere lui Pilat sa ii permita sa ia trupul neinsufletit in aceeasi zi pentru a reusi sa il ingroape. Pilat isi da consimtamantul si Iisus este coborat de pe cruce si infasurat intr-un cearceaf alb. A fost inmormantat (inmormantarile se faceau intr-un fel de scobituri in piatra si nu in pamant, cum facem noi) iar gura mormantului a fost inchisa cu o uriasa piatra. Acestea sunt, pe scurt, evenimentele petrecute in Vinerea Mare din Saptamana Patimilor.
In aceasta zi, clopotele bat trist, ritmic, ca un scancet, in tot timpul zilei. Seara se obisnuieste sa se scoata Epitaful impodobit de flori pentru a fi plimbat pe drumuri, urmat fiind de multimea de credinciosi care tin o lumanare aprinsa.
Postul acestei zile este mult mai sever, este interzis chiar si uleiul. Multi oameni obisnuiesc sa bea putin otet in amintirea otetului dat lui Iisus, pe cruce, atunci cand acesta, in ultimele sale clipe de viata, a implorat pentru putina apa.
In aceasta zi este interzisa orice munca si in unele regiuni sunt facute papusi, reprezentandu-l pe Iuda. Dupa perindarea Epitafului, acestor papusi li se da foc.
Iisus si-a iertat ucigasii. Noi, dupa mii de ani, inca nu suntem in stare sa il iertam pe Iuda. L-am ucide iar si iar cu o anume placere rautacioasa, de absoluti judecatori si pedepsitori.
In aceste zile de reculegere, toata lumea tine post, alearga dupa miei, isi sterge ferestrele si se gandeste cate oua sa vopseasca. Toate acestea sunt pregatiri de sarbatoare si, da, Pastele este cea mai mare sarbatoare a crestinilor. Cu toate acestea, cei mai multi uita ca inaintea acelei sarbatori, exista Saptamana Patimilor si ca insemnatatea acestei saptamani este covarsitoare. Sa nu mananci carne si sa te duci mai des la biserica nu inseamna mare lucru. Nu asa intelegem ceea ce este de inteles.
Am spus deja parerea mea despre institutia bisericii (catolice, ortodoxe, protestante etc). Ne-au pus atatea reguli, atatea canoane, atatea brizbrizuri au fost adaugate la credinta ca si sa vrei sa fii un bun crestin, nu mai poti. Eu, una, nu pot sa tin minte toate chestiile interzise si permise. Sunt prea multe.
Am sa va zic doar ca in aceasta saptamana, ma gandesc la durere, la uratenie, la nedreptate, la neputinta.
Si cred ca asa doar, voi putea sa sper sa le indepartez pe acestea din viata mea sau din viata altora. Caci odata cu intelegerea durerii si a urateniei ca stare, vine si puterea de a intelege durerea altora si de a-i ajuta sa o depaseasca. Si, de asemenea, tot asa ne-o putem intelege si pe a noastra.
Pentru a putea aprecia fericirea ce ne va veni, poate e bine sa stam in Vinerea Mare si sa constientizam existenta durerii ce a avut loc nu numai o data, acum aproape 2000 de ani, dar a durerii de langa noi, pe care deseori nu o vedem si pe care, si daca o vedem, nu incercam sa o facem mai mica doar pentru ca nu este a noastra. Durerea din ochii altora, indiferent daca ne dam seama sau nu, va deveni tristetea noastra.
Tocmai de aceea, adevarata durere pe care am pricinuit-o cuiva, o vom purta vesnic in suflet. Si ne vom cai.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu