Lumea s-a-ntors cu fundu-n sus?
In ziua de azi, teoretic, valorile sau meritele umane recunoscute sunt aceleasi cu cele ce existau si acum ceva mii de ani: sinceritate, integritate, generozitate, curaj, inteligenta (Sensibilitatea mi-e frica sa o mai pun. S-a devalorizat chiar si teoretic) etc.
Asadar, daca intrebi pe cineva, pe oricine, care sunt acele calitati care definesc un OM, in mare, iti va insira toate cele de mai sus.
De asemenea, mai toti sunt absolut de acord cu teoria frumusetii sufletului, a lumii interioare a fiecarui om. Nimeni nu va recunoaste sau va considera ca un om care arata bine fizic este si un OM in adevaratul sens al cuvantului. Nimeni nu va recunoaste ca miliardarul e un OM daca tot ceea ce acela are sunt puterea si banii. La fel se petrece cu un prim-ministru puternic, cu un cantaret celebru, cu un medic bogat si bun ca medic, cu un tata ce face totul pentru copiii sai, cu un sportiv care bate toate recordurile. Nimeni nu va spune despre acestia ca sunt oameni in adevaratul sens al cuvantului, daca nu indeplinesc acele obligatorii calitati din constiinta noatra: sinceritate, integritate, generozitate, curaj, inteligenta etc.
E admirabil cum la nivel teoretic, oamenii fac diferenta intre persona si persoana desi cei mai multi nu cunosc acesti termeni. Si te lasa cu gura cascata faptul ca fiecare om, la ora actuala a ajuns sa aiba si persona, si persoana. Toti oamenii....o adunatura de artisiti mai talentati sau nu. Persoana stiu toti ce reprezinta, eu precizez ca persona denumeste "masca" pe care ne-o punem pentru a transmite un anume mesaj. Persona suntem tot noi, dar in "rol".
Pana acum m-am referit doar la calitatile ce definesc un OM, adica o persoana.
Teoretic, persona fiind un rol, nimeni nu recunoaste sau identifica calitatea umana in functie de aceasta. Sa fii deci medic de succes, celebru cantaret, tata bun, prim-ministru puternic, mama perfecta sau om de afaceri miliardar, nu inseamna ca esti OM. Inseamna doar ca ai un rol reusit, esti o persona de succes adica !
Daca lasam la o parte teoria si ne introducem in practica, vom vedea ca aici, lucrurile stau tocmai invers fata de teorie. In practica, o persona de succes este tot ceea ce isi doreste cineva. Un rol bun este tot ceea ce respecta si isi doresc oamenii, este tot ceea ce recunosc, tot ceea ce admira, tot ceea pentru care considera ca merita sa se lupte. Un om care nu-si indeplineste rolul....deja se considera pe sine insusi un neOM !! Nimeni nu va spune deci, in plan practic, ca un om sincer, integru, generos, bun, curajos, fie si sensibil, este un exemplu demn de urmat. Nimeni nu-si va asuma responsabilitatea de a dori sa fie sincer, integru, generos, sensibil, bun, curajos. De fapt, practic, nimeni nu vrea sa fie OM. Toti vor sa fie niste persona de succes.
Pierduti intre cele doua notiuni, am ajuns sa ne consideram ca nefiind noi insine, ca fiind slabi, ca fiind rai, ca fiind murdari daca simtim orice altceva ce nu conduce la consolidarea personei, a rolului. Adica tocmai cand suntem noi insine, consideram ca nu suntem noi insine. As afirma (na ca am curajul) ca ne cautam peste tot pe noi insine, alergand in mod constant de noi insine.
Un OM adevarat, in plan practic este un slab (un "loser" mai pe "americaneste"). Si nimeni nu isi doreste sa fie si nu recunoaste ca este un om slab. Implicit, oamenii nu doresc sa fie exact ceea ce admira mai mult, nu vor a fi OAMENI. E ca si cum detesta ceea ce cosidera ei insisi drept ideal. Refuzam sa fim ceea ce admiram.
Omenirea nu poate exista decat in dinamica. Si se naste intrebarea: Cum au de gand sa rezolve conflictul ? Cum au de gand sa se "miste"?
Bazandu-ma pe drumul drept al Zen ului, continui in liniste sa ma invart in cerc.
Stam fiecare, singur, in mijloc de padure, fara alte persoane si persone cu noi si incepem in gura mare sa insiram pentru a ne auzi bine ceea ce simtim cu adevarat, ceea ce gandim cu adevarat, ceea ce facem cu adevarat si ceea ce cu adevarat am vrea sa facem. Ne recunoastem, ne acceptam, ne cutremuram si ne plangem de mila. Iar cei mai sinceri, cei mai integri, cei mai curajosi si cei mai sensibili vor avea sansa de a nu se mai rusina nici de persona, nici de persoana lor. Nu cred ca datoram nimic, nimanui. Fiecare din noi daruie altuia si i se daruieste.
In ziua de azi, teoretic, valorile sau meritele umane recunoscute sunt aceleasi cu cele ce existau si acum ceva mii de ani: sinceritate, integritate, generozitate, curaj, inteligenta (Sensibilitatea mi-e frica sa o mai pun. S-a devalorizat chiar si teoretic) etc.
Asadar, daca intrebi pe cineva, pe oricine, care sunt acele calitati care definesc un OM, in mare, iti va insira toate cele de mai sus.
De asemenea, mai toti sunt absolut de acord cu teoria frumusetii sufletului, a lumii interioare a fiecarui om. Nimeni nu va recunoaste sau va considera ca un om care arata bine fizic este si un OM in adevaratul sens al cuvantului. Nimeni nu va recunoaste ca miliardarul e un OM daca tot ceea ce acela are sunt puterea si banii. La fel se petrece cu un prim-ministru puternic, cu un cantaret celebru, cu un medic bogat si bun ca medic, cu un tata ce face totul pentru copiii sai, cu un sportiv care bate toate recordurile. Nimeni nu va spune despre acestia ca sunt oameni in adevaratul sens al cuvantului, daca nu indeplinesc acele obligatorii calitati din constiinta noatra: sinceritate, integritate, generozitate, curaj, inteligenta etc.
E admirabil cum la nivel teoretic, oamenii fac diferenta intre persona si persoana desi cei mai multi nu cunosc acesti termeni. Si te lasa cu gura cascata faptul ca fiecare om, la ora actuala a ajuns sa aiba si persona, si persoana. Toti oamenii....o adunatura de artisiti mai talentati sau nu. Persoana stiu toti ce reprezinta, eu precizez ca persona denumeste "masca" pe care ne-o punem pentru a transmite un anume mesaj. Persona suntem tot noi, dar in "rol".
Pana acum m-am referit doar la calitatile ce definesc un OM, adica o persoana.
Teoretic, persona fiind un rol, nimeni nu recunoaste sau identifica calitatea umana in functie de aceasta. Sa fii deci medic de succes, celebru cantaret, tata bun, prim-ministru puternic, mama perfecta sau om de afaceri miliardar, nu inseamna ca esti OM. Inseamna doar ca ai un rol reusit, esti o persona de succes adica !
Daca lasam la o parte teoria si ne introducem in practica, vom vedea ca aici, lucrurile stau tocmai invers fata de teorie. In practica, o persona de succes este tot ceea ce isi doreste cineva. Un rol bun este tot ceea ce respecta si isi doresc oamenii, este tot ceea ce recunosc, tot ceea ce admira, tot ceea pentru care considera ca merita sa se lupte. Un om care nu-si indeplineste rolul....deja se considera pe sine insusi un neOM !! Nimeni nu va spune deci, in plan practic, ca un om sincer, integru, generos, bun, curajos, fie si sensibil, este un exemplu demn de urmat. Nimeni nu-si va asuma responsabilitatea de a dori sa fie sincer, integru, generos, sensibil, bun, curajos. De fapt, practic, nimeni nu vrea sa fie OM. Toti vor sa fie niste persona de succes.
Pierduti intre cele doua notiuni, am ajuns sa ne consideram ca nefiind noi insine, ca fiind slabi, ca fiind rai, ca fiind murdari daca simtim orice altceva ce nu conduce la consolidarea personei, a rolului. Adica tocmai cand suntem noi insine, consideram ca nu suntem noi insine. As afirma (na ca am curajul) ca ne cautam peste tot pe noi insine, alergand in mod constant de noi insine.
Un OM adevarat, in plan practic este un slab (un "loser" mai pe "americaneste"). Si nimeni nu isi doreste sa fie si nu recunoaste ca este un om slab. Implicit, oamenii nu doresc sa fie exact ceea ce admira mai mult, nu vor a fi OAMENI. E ca si cum detesta ceea ce cosidera ei insisi drept ideal. Refuzam sa fim ceea ce admiram.
Omenirea nu poate exista decat in dinamica. Si se naste intrebarea: Cum au de gand sa rezolve conflictul ? Cum au de gand sa se "miste"?
Bazandu-ma pe drumul drept al Zen ului, continui in liniste sa ma invart in cerc.
Stam fiecare, singur, in mijloc de padure, fara alte persoane si persone cu noi si incepem in gura mare sa insiram pentru a ne auzi bine ceea ce simtim cu adevarat, ceea ce gandim cu adevarat, ceea ce facem cu adevarat si ceea ce cu adevarat am vrea sa facem. Ne recunoastem, ne acceptam, ne cutremuram si ne plangem de mila. Iar cei mai sinceri, cei mai integri, cei mai curajosi si cei mai sensibili vor avea sansa de a nu se mai rusina nici de persona, nici de persoana lor. Nu cred ca datoram nimic, nimanui. Fiecare din noi daruie altuia si i se daruieste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu