Daca tot a existat momentul de gratie in care m-am introdus in lumea bloggeriana, de vreo trei zile am inceput sa studiez mai atent ce se petrece in jurul meu. Adica am inceput sa citesc postarile altora, indiferent de cine sunt acestia (si nu ma refer la blogul prietenei mele, pe ea o citesc pentru ca e prietena mea si nimic nu e mai important decat asta, nici macar blogul insusi). Eu spun ca am tot inceput sa dau la clickuri sarind de la unul la altul si incercand sa imi fac o idee de suprafata despre aceasta uriasa lume cu care mai venisem in contact dar pe care nu am stat sa o studiez, clasific, observ, vreodata.
Nu stiu de ce dar tot asa cum unii mi se pareau sinceri, indrazneti si originali, pe altii ii percepeam ca fiind mincinosi, fanfaroni, aberanti si insiratori de fumuri. Exista multe bloguri interesante, bine scrise si simti clar siguranta omului constient de sine din spatele textului. Tot ceea ce iti ramane este sa alegi in mod pur subiectiv ceea ce vei citi mai des.
Tare am fost dezamagita insa de mine insami, cand mi-am dat seama ca am ramas indelung, citind, un anume gen de texte.
Este vorba de textele femeilor dive in sufletul lor. Ele constituie un soi aparte de creatori, un gen pe care l-am identificat pentru ca este, poate, si cel mai bine definit si cu cei mai multi adepti.
Aparent, este vorba de femei puternice, carieriste, frumoase, independente si sigure de sine. Au multi bani, o pozitie profesionala bine consolidata, se plimba prin tot felul de tari in fiecare saptamana, nu au nevoie de nimeni si de nimic, iau viata asa cum este, nu regreta si nu dau socoteala. Intr-un caz, de acolo de unde intr-un post citeam cat de dura este respectiva, in imediat urmatorul citeam cat a plans cu sufletul sfasiat, apoi ce inima de gheatza poseda, in continuare cum urla de durere, cum cheltuia sume uriase, cum afirma ca ia un rahat de bani pentru valoroasa si multa munca pe care o depune pentru "proiecte de milioane de Euro". Am mai citit cum o invidiaza toti, dar ca nu ar trebui sa o invidieze. O succesiune ametitoare de situatii si afirmatii contradictorii, de fapt.
Am stat sa verific ce cuvant se repeta frecvent in textele acestea si...bingo!!! Este vorba de cuvantul: BARBAT. De asemenea, toate durerile, framantarile, satisfactiile eroinei, erau inspirate de un barbat. Tot ceea ce scria, tot ceea ce simtea, se reducea la atat: barbatul iubit dar de care, in acelasi timp, sustinea ca nu se atasase.
De asemenea, eroina independenta, carierista si care de-a lungul a nopti intregi punea la punct "proiecte de milioane de Euro", nu povestea decat cum in fiecare noapte si-o trage memorabil, irepetabil si sublim, cu respectivul barbat. Adica ceea ce fac si tanti Veta cu nenea Lache in fiecare noapte, doar ca ei nu stiu sa zica "memorabil" si oricum nu le pasa, si-o pot trage si in noaptea urmatoare, oricum. Desigur, calitatea "tragerilor" depinde de foarte multi factori de natura erotica si nu numai. Dar sa fim seriosi. Cum e posibil ca o femeie care sta noptile cu nenorocitele alea de proiecte de milioane de Euro sa faca sex turbat tot in aceleasi nopti si sa nu-i tremure macar pixul pe hartie? Uite de aia ies lucrarile publice asa cum ies.
Si totusi, nu fac misto aici. Sunt constienta ca unele lucruri or fi chiar adevarate, poate sunt eu aia ciudata. Cu toate acestea, nu accept in ruptul capului unele inadvertente de logica. Nu pot.
In aceste bloguri de natura confesionala, de jurnal, te-ai astepta insa sa gasesti lucruri adevarate, macar realiste. Sa gasesti povestite intamplari nefabuloase la fiecare post in parte. Te-ai astepta, cu atat mai mult, ca o femeie puternica, independenta si buna profesionista sa aiba si alte satisfactii in afara unor orgasme in fiecare noapte. (Desi recunosc ca faza cu orgasmele ar trebui sa fie in lista de prioritati a tuturor.). Eu as fi vrut sa vad si ceva despre ceea ce face respectiva la serviciu, macar mai asa, pe ocolite descris, m-as fi asteptat sa vorbeasca si despre prieteni, despre ce se petrece prin lume, despre copii, as fi vrut sa zambeasca si la altceva decat la replicile taioase pe care in mod eroic reuseste sa le dea tipului cu care si-o trage (si care e cand domn impecabil, cand un porc vanzator de iluzii). M-as fi asteptat sa nu mai aminteasca asa de total despre cum plateste el peste tot, toate calatoriile, toate hotelurile...toate alea ! Numai tampoane nu ii cumpara saracul! O femeie care castiga bani, o femeie puternica, ar accepta asa ceva doar de la un singur barbat, doar de la barbatul cu care-si imparte finantele: barbatul ei, companionul ei! Si nu ma refer aici la o cafea oferita, ma refer la savoarea cu care acest gen de femei relateaza cum porcul ala de domn plateste peste tot. Cu alte cuvinte, cum sunt intretinute. Merci beacoup, asta si o curva de lux o face.
In nici un caz nu scriu toate acestea cu rautate. In spatele acestor povesti, exista o indurerare, un tremur, o singuratate uriasa si o nevoie absoluta de dragoste. Sa rad de asemenea lucruri ar fi o impietate. Partial si pe perioade, am avut si eu parte de cate o bucata din toate acestea. Doar ca in ceea ce am citit, exista un caracter de-a dreptul tragic, o lipsa de vointa de a trai. Si desi am vorbit la singular mai sus, fenomenul eroinei-dive-triste-dure se regaseste foarte des in foarte multe bloguri. Doar ca pot fi reunite, exemplele antecedente sunt ca un numitor comun, nu sunt singulare. Si temele astea atrag, asa cum m-au atras pe mine. Ma intreb de ce? Ce anume m-a facut sa stau asa curioasa sa citesc?
Un raspuns ar fi ca am cazut in capcana caracterului de confesiune. Incepand sa citesc, credeam si speram sa fie adevarat. Ca si cum eroina se barfea pe sine.
Dar nu e normal, cred eu, ca ceva fictiv sa prezinti drept realitate in acelasi timp in care nimic nu te obliga ca ceea ce scrii sa fie real ! Poate ca textul infasurat in poleiala realului "vinde" mai bine. La urma urmei, tocmai alaltaieri scriam despre roluri, despre persona de succes.
Dar nu-mi iese din cap ca totusi, in cazurile astea nu e vorba de expresia artistica intr-un spatiu virtual iesit dintr-o minte cu fantezie debordanta, aici e vorba de lipsa oricaror manifestari de interes in alt cadru, a oricaror emotii, a unei depline singuratati.
Si cu tot respectul, mai e de vina si o nefutere cronica!
E? Care e faza cu barbatii pana la urma?
Cand un barbat vede poza introductiva oare ce gandeste despre doamna care se linge?
1. Are un incisiv cariat.
2. Era prea dulce prajitura cu nuca.
3. Eu pot sa fiu mai misto ca ea daca as avea vagin, sani, alti hormoni si nu m-ar chema Gheorghe.
4. Oare ce pot face pentru ea si oare ce poate face ea pentru mine? Si cat o costa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu