_Tata...tata...Eram putin mai devreme la Damian acasa. Se certa cu tatal lui...
_Si de ce se certa cu tatal lui?
_...pentru ca tatal sau ii zicea ca stie mai multe decat stie Damian...
_Asa este, baiete drag. Normal ca tatal lui stie mai multe !!!
_Si tu de unde stii asta daca nici macar nu-l cunosti pe tatal lui Damian?
_Cum de unde stiu? Pur si simplu sunt si eu tata...si noi, tatii, stim mai multe decat copiii.
_Si de ce stiti voi mai multe decat copiii?
_Pai...pentru ca suntem tati!
_E si ce e cu asta?!
_Pur si simplu suntem mai batrani,avem mai multa experienta,am citit mai multe la viata noastra,suntem patiti, ce e asa greu de imaginat?
_Vrei sa spui ca si tu stii mai multe ca mine?
_Da, desigur!
_Si chestia asta e mereu valabila?
_Da !
_Si mereu asa va fi,da?
_Da, copile,mereu va fi asa!
_Si mama Martei stie mai multe decat Marta?
_Da! Mama Martei stie mai multe lucruri decat Marta !
_Ia spune-mi, tata, cine a inventat telefonul?
_Telefonul a fost inventat de Alexander Graham Bell, dragul meu copil!
E nu, zau? Si atunci de ce nu l-a inventat tac'su ? Ca si asa, tac'su stia mai multe decat el, nu?
Din pacate, multi continua sa plaseze cantitatea vietii pe o treapta superioara calitatii ei. O astfel de atitudine parentala imi pare anti-evolutiva. Limiteaza copiii (multi chiar ajung sa creada ca nu vor stii niciodata mai multe decat parintii/predecesorii lor) si, deci, umanitatea in sine (copiii sunt viitorul, hehe).
RăspundețiȘtergereOricum, frumoasa lectie! :)