marți, 2 august 2011

Obraznicia lui "eu nu judec oamenii"

Ia cititi atent. Acu', dupa ce ati judecat, ce parere aveti ?
Asta cu "eu nu judec oamenii" e alta mare minciuna spusa de toti. Privit din punctul meu de vedere, normal! Dintr-al vostru nu stiu cum se vede treaba.
Dupa parerea mea, fara sa vrem, toti judecam situatii, ne judecam pe noi insine si ii judecam pe ceilalti. Singura chestie ce ne ramane de facut si care, intr-adevar sta in puterile noastre, este cum reactionam dupa judecarea faptelor sau a oamenilor.
Primele mele reactii, instinctive, pe care le am atunci cand ascult ceva sau cunosc pe cineva, sunt foarte violente pentru ca au de-a face mai mult cu senzitivul. Adica am explozii in cap, de genul: "misto!", "ce dobitoaca!", " ha! asta habar n-aveam!", "ce tare e faza asta!", "idiot", "interesant", "da, da si-un cur de barza...", " asta s-o creada mutu'", "ce tare e tipul/tipa". Asadar, o prima experienta are de-a face cu "impresia", o combinatiede senzitiv si cognitiv. Dar, cu siguranta, JUDEC! Cum poate cineva sa ia atitudine, sa reactioneze, sa aiba o opinie, sa stie ce are de facut, daca NU JUDECA? Nu toata lumea sta si analizeaza o situatie si trage concluzii? Nu toata lumea sta si analizeaza un om si trage concluzii? Nu toata lumea stie ca ceva sau cineva ii place sau nu ii place?
Au fost si cazuri in care tipe si tipi ce, judecandu-i, imi pareau desavarsiti, nu mi-au placut! N-aveau nici o "vina" oamenii, nici un cusur, dar nu aveau cu siguranta ceva, vis-a-vis de mine: nu mi se potriveau. Factorul asta nu trebuie luat in considerare? Nu joaca un rol major? Nu ne judecam pe noi, ii judecam pe altii si, apoi, judecam cam cum se potrivesc cele doua judecati? Se "aduna" vreunul cu oameni care nu il atrag doar pe motiv ca-s...fara cusur? Si aia care ne atrag, ne plac, ii apreciem, cum reusesc performanta asta? Nu i-am judecat pentru a-i aprecia? Cand judeci, nu apreciezi? Nu evaluezi? Asadar, ce tampenie e moda asta, amestecul asta de dogma religioasa si perfidie cu :eu nu judec oamenii! Alta treaba este ca, indiferent de cum simti fata de un om, indiferent ce crezi despre un om, trebuie sa pastrezi o conduita politicoasa si sa te asiguri ca nu il deranjezi -pentru ca dreptul de a deranja sau jigni pe cineva, pe motiv ca nu-ti place si din moment ce omul ala nu ti-a facut nimic, nu consider ca il avem- si alta treaba este sa sustii ca tu nu judeci!
Asta cu nejudecatul ma trimite direct, cu gandul, la imbecilitate. Numai imbecilii nu judeca. Ba chiar si aia poate ca judeca, doar ca judeca gresit. Ma duce deci, cu gandul, mai corect, la oamenii idioti, unde idiotenia o amintesc aici drept boala. E vorba de o incapacitate.
Si religios luand-o, stim bine ca toti am inceput sa judecam imediat dupa ce l-a scarmat in fund pe Adam sa muste din nenorocitul ala de mar, oferit de isteata aia de Eva. Faptul ca biserica ne cere sa nu care cumva sa judecam oamenii, imi pare ca si cum ne-ar cere sa ne prefacem ca nu stim ca Adam a muscat din mar. Pai de acolo nu am inceput sa deosebim binele de rau? Ne cere sa ne prefacem adica! Si apoi, care e faza rea in a judeca pe cineva? Noi cum decidem ce ne place si ce vrem? Dar asta e smecheria...altcineva vrea sa decida pentru noi ce vrem, ce ne place, ce sa facem! Si, cu siguranta, asta nu pentru binele nostru dar pentru binele altora! De aia imi placeau mie gnosticii crestini. Nu aveau nevoie de intermediari sa judece si sa simta.
Inteleg sa ne zica biserica sa nu ne purtam urat cu oamenii care desi nu ne plac, nu ne-au vatamat in vreun fel.
Dar sa nu judecam, e prea mult! Cum isi tine cineva gandurile-n frau? Exista vreo metoda? Numai faptele ti le poti controla dar nu si sufletul si mintea. In fond, nici nu trebuie sa ti le controlezi. Daca o faci sau incerci sa o faci, niciodata nu vei sti cine esti sau cine ai devenit. De ce trebuie, asadar, sa fim perfizi cu noi insine si sa pretindem ca suntem mai buni daca declaram ca facem ceea ce e o imposibilitate: sa nu judecam.
In plus, institutia care altceva nu face decat sa judece totul si pe toti:biserica, ne cere "noua", masei nedefinite, sa nu facem ...ceea ce ea face!
Eu judec oamenii si judec situatiile. Nu pot sa fac altfel, mi-o iau gandurile inainte parca. Fara asta, nu cunosc cum sa ma port. O fi bine sau o fi rau, nu stiu. Nu dupa asta ma ... judec. Inainte de a ma judeca, trebuie sa recunosc.  Si recunosc ca judec, in sinea mea, aproape totul. Si recunosc ca-mi vine sa le trag un pumn in nas adeptilor "nujudecaului"! Imi par prefacuti, insinuanti, mincinosi.
Dar mai recunosc ceva: desi poate nu ma port impecabil cu oamenii care nu-mi plac, nu ma port niciodata urat. Mi-ar fi sila de mine daca as face-o. Modul in care reactionez este, deja, un rezultat al judecatii la rece, constient facute, a analizei. Este o alegere. Sa ma port urat cu un om, pe motiv ca am ajuns la concluzia ca nu-mi place, mi se pare o la fel de mare obraznicie ca si a sustine ca "eu nu judec oamenii".

P.S            R&B, va voi manca de vii! Trageti chiulul, gogoneilor!

9 comentarii:

  1. Putini din cei "judecati" isi insusesc critica.Eu fac parte din cei care nu judeca si fac asta pentru ca nu vad utilitatea acestui lucru, preferand sa evit situatiile de acest gen.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu, Alystra. Nu la a critica/judeca in sensul asta ma refer eu. Ci la faptul ca se zice "nu e bine sa judeci" deloc, oamenii. Pentru ce si-ar zice cineva parerea cuiva, asa, aiurea? Asta e alta. E ca si cum te bagi ca musca, esti neavenit.

    RăspundețiȘtergere
  3. Granita e foarte subtire aici.Calci lesne de-o parte sau alta.

    RăspundețiȘtergere
  4. Poate ca acel "Nu judeca pe altul" se refera la a nu judeca de ce a facut "asa" si nu altfel. La a respecta libera alegere a fiecaruia.
    Nu vor face toti asa cum ai fi facut tu... dar asta nu inseamna ca au gresit grav doar pentru ca EI nu sunt TU.
    Asa cum spunea si Alystra e o granita foarte subtire... iar daca ti se cere parerea... si nu e tocmai una pe gustul persoanei ce ti-a cerut-o... risti sa ajungi "nesuferit/a".
    Ramane la latitudinea ta daca risti sa iti spui parerea deschis sau...doar sa aplauzi precum un pinguin...insa asta e alta poveste.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu doar că-s de-acord cu tine, dar și recunosc că eu judec!!! Mai mare judecătoare ca mine nu cred că există. Că judecățile mele nu ies mereu la suprafață e altceva, dar orice intră în contact cu mine ... judec!

    RăspundețiȘtergere
  6. M-ai pus pe ganduri nitel. Nu de alta, dar poate inteleg eu altceva prin ,,nu te judec". Sa cantaresc oamenii si faptele lor, sa analizez si sa stabilesc daca, tinand cont de propriile-mi principii, pareri, valori, preferinte, ei se incadreaza sau nu in diferite categorii ale creierasului meu, sa fac toate astea e la ordinea zilei. Si cum spuneai si tu, cred ca toti oamenii fac asta, mai mult sau mai putin.
    In putinele ocazii in care am folosit sintagma ,,Nu te judec" ma refeream insa la altceva. Ca sinonime contextuale: nu te blamez, nu te condamn, nu te arat cu degetul, incerc sa fiu obiectiva. Asta pentru ca desi ,,judec" la nivel subiectiv, din prisma propriei mele persoane, sunt constienta ca asta nu presupune ca persoana de langa mine trebuie sa functioneze si ea conform acelorasi valori/principii etc.

    Cred ca ,,a judeca" a dobandit un sens peiorativ, ca si cum e un lucru rau (observi si sensurile pe care le aveam eu in minte).
    Sincer, si eu judec oamenii (la nivel mental, si incerc mereu sa imi amintesc ca nu toti functioneaza dupa aceleasi standarde), si, la fel de sincer, nici eu nu judec oamenii - iar asta se intampla cand imi pasa prea putin pentru a sta sa cantaresc la modul serios o situatie, un om, o fapta.
    Inconstient, insa, probabil, toti o facem, toti judecam, fie si pentru o fractiune de secunda..

    RăspundețiȘtergere
  7. Cred eu ca n-am fost prea clara in decursul articolului.
    Ceea ce spun si inteleg prin "e judeca" vizeaza si consider ca nu poate viza decat acea activitate mentala. Restul are de-a face cu comportamentul.
    Si, sa fim seriosi, in urma rezultatului acelei activitati mentale de "a judeca", macar in mica parte, comportamentul nostru este influentat vis-a-vis de respectiva persoana.
    Desigur, in joc intra si alti factori cum ar fi: sensibilitatea, rationalul, politetea, educatia sau interesul.
    Fac deosebire neta intre activitatea mentala de a judeca (care-mi seamana cu a estima) si comportamentul adoptat apoi. Se poate foarte bine sa nu apreciezi sau sa nu-ti placa cineva dar in nici un caz asta nu inseamna ca incepi sa-l bubui pe respectivul. Dreptul acesta nu il ai, ca sa nu zic ca nu ai nici motiv intemeiat, ar fi o chestie ilogica.
    Oricum, reactia ta care poate nu e ostila dar nu e nici cine stie ce prietenoasa, e un bun semnal si pentru celalalt, cum ca nu te dai in vant dupa el, asa ca sa nu se "intersecteze" prea mult cu tine. Un soi de limbaj nonverbal.

    RăspundețiȘtergere
  8. judecam cu torii ...atata timp cat diu doua sau mai multe lucruri sau situatii ...implicit si persoane ...alegem una singura ... la baza alegerii sta judecata ... nu exista "nu judec" ... expresia e folosita atunci cand o persoana face ceva "reprobabil" din punctul de vedere al altora ... desi poate si ei ar savarsi "aceeasi fapta reprobabila" ... deci ...aici intervine " nu judec" cidoar spun fapta :)) >> suntem cam ipocriti la faza asta ....eu recunosc ...:))

    RăspundețiȘtergere
  9. reparati greselile in gand si puneti voi virgula unde trebuie ... acolo inainte de "cidoar spun fapta" ...

    RăspundețiȘtergere