Mitul Potopului

Mitul potopului este un mit regasit in intreaga lume. Mai mult decat atat, este un mit arhetip. Descoperirile istorice, arheologice si geologice confirma faptul ca miturile arhetipale ale Potopului descriu un eveniment real. Potopul a existat. Nu este prima data cand stiinta confirma adevarul continut in nucleul mitului, motivul sau central. Asta, spre deosebire de cazul basmelor. In ceea ce priveste Potopul, asadar, intrebarea nu este daca acesta a avut loc, dar cand a avut loc?
Aici ne vom referi, in principal, asupra fenomenului ce a avut loc in bazinul mediteraneean si in Mesopotamia si vom adauga doar, spre diversificare, ca exista si alte mituri din mai indepartate spatii care fac referire la Potop.
Din ceea ce stiinta ne confirma si ne certifica, intre anii 15.000 i.d.C si 5.000 i.d.C, nivelul marii la nivel mondial, a "urcat" cu aproximativ 80m. Cea mai mare "saltare" a acestui nivel a avut loc pana in anul 9.750 i.d.C (cu aproximatie, evident). In jurul acestui an, Mediterana s-a revarsat in Marea Neagra care, pana atunci, fusese un lac (fapt dovedit prin probe geologice). In Mesopotamia (Mesopotamia inseamna, in greaca, Intre cele doua rauri : meso=intre, in mijlocul si potamia=rauri, asadar "intre rauri"), mai precis in regiunea raurilor Tigru si Eufrat, volumul apei celor doua, crescut, da nastere la inundatii inimaginabile in jurul anilor 3.500 i.d.C - 2.800 i.d.C. In acelasi timp, in jurul anului 3.000 i.d.C se intampla acelasi lucru cu Nilul care se revarsa si provoaca inundatii fara precedent. In exact aceasta perioada sumerienii isi dezvoltau prima mare civilizatie din Mesopotamia iar akkadienii si alte ginti semite, treptat, intre 3.000 i.d.C si 2.500 i.d.C navalesc in aceasta tara. Sargon va cuceri Sumeria si, in jurul anului 2.125 i.d.C va pune stapanire pe orasul Ur -sau Urim, Uru- (in care s-a nascut Avraam).
Asadar, pe baza dovezilor de mai sus, stiintific stabilite, Potopul ar fi putut avea loc fie intr-una din perioadele acestea, fie de-a lungul tuturor acestor perioade:

15.000 i.d.C - 10.000 i.d.C --- ascensiunea nivelului marii la nivel mondial
10.000 i.d.C - 9.000 i.d.C --- revarsarea Marii Mediterane in Marea Neagra
30.000 i.d.C - 2.500 i.d.C --- ploi abundente si de durata si revarsarea raurilor Eufrat si Tigru in Mesopotamia

Asadar, dupa Era Glaciara, nivelul marii a urcat dupa cum urmeaza:

Perioada                      Ascensiunea apei
15.000 i.d.C ------------- de la -80m. pana la -30m.
10.000 i.d.C ------------- de la -30m. pana la -10m.
7.000 i.d.C  ------------- de la -10m. pana la -5m.


Vom incepe cu foarte cunoscuta epopee asiriana, Ghilgames in care este descris Potopul sau, oricum, o masiva revarsare de ape.
Asadar, "potopul asirian" din Ghilgames ne spune ca oamenii se inmulteau foarte mult iar zeii, indemnati de Enlil, au decis sa provoace potopul pentru ca oamenii erau zgomotosi. Zeul Ea insa, l-a avertizat pe omul Udnapistim, fiul lui Ubara - sau Ubara-tutu, Ubartutu -sa construiasca o arca si sa incarce pe acesta semanta (asadar cate o pereche) tuturor fiintelor vii, pe aceasta. Timp de sase zile si sase nopti a batut un vant turbat si au fost furtuni si inundatii, iar in a saptea zi, aceasta furtuna teribila s-a oprit. Liniste deplina domnea si toata omenirea devenise... noroi. Arca, ramasa intacta, s-a oprit in muntele Nisir iar Udnapistim, in cea de-a saptea zi a lasat sa zboare un porumbel. Porumbelul a zburat departe dar pentru ca nu a gasit uscat pentru a putea sta, s-a intors la arca. Mai tarziu a eliberat un corb si acesta nu s-a mai intors. Astfel, Udnapistim a inteles ca Potopul se oprise si a adus jertfa de multumire catre zei.
Legat de Ghilgames, trebuie neaparat mentionata Enuma Elish care, de asemenea, mentioneaza acest potop si in care, de asemenea, unele nume se regasesc pana la identificare.


Mitul egiptean este diferit de cel mesopotamian. Conform acestuia deci, Ra a decis ca oamenii au devenit violenti, iubitori de razboaie si lipsiti de respect. El a constatat ca aveau intentia de a se revolta impotriva zeilor. In acest scop, Ra si-a trimis fratele, pe Athor, pe Pamant, pentru a distruge omenirea. Drumurile s-au transformat in rauri de sange, Nilul s-a revarsat si s-a produs cea mai mare catastrofa pe care a cunoscut-o omenirea. Ra si-a dat insa seama de marimea pedepsei si a regretat, dat fiind faptul ca supararea i se mai domolise si nu mai dorea totala distrugere a omenirii. De aceea, s-a sfatuit cu zeul intelepciunii, Thoth, care l-a imbatat pe Athor astfel incat sa nu distruga tot genul uman.
Dupa cum am aratat mai sus, conform oamenilor de stiinta, revarsarea Nilului si inundatiile catastrofale provocate de aceasta, s-au produs cam in 3.000 i.d.C.


In Potopul descris in Sfanta Scriptura, oamenii se inmulteau pe Pamant. Atunci cand "fii Lui Dumnezeu" au vazut ca fiicele oamenilor erau frumoase, s-au casatorit cu ele si au facut copii. Impreuna cu marirea numarului de indivizi, se marea si rautatea acestora (a oamenilor). Atunci, Dumnezeu a decis sa starpeasca omul de pe suprafata Pamantului. L-a avertizat numai pe Noe sa construiasca o arca din lemn in care sa se urce acesta si sotia sa, fii acestuia cu sotiile acestora, dar si cu cate o pereche din toate animalele Pamantului.
Potopul a durat 40 de zile si 40 de nopti. In a patruzeci si una zi, Noe a eliberat un corb pentru a gasi pamant. Acesta insa, nu a gasit si s-a intors la arca. In continuare, a trimis un porumbel, dar si acesta s-a intors, negasind pamant. In final, peste sapte zile a eliberat iar porumbelul. In dupa amiaza aceleiasi zile, acesta a revenit pe arca purtand in cioc o ramura de maslin. In acest fel, Noe a inteles ca a incetat Potopul si deplina inundare a Pamantului.
Versiunea evreiasca a Potopului prezinta foarte multe asemanari atat cu epopeea Ghilgames, cat si cu cea a Potopului lui Deucalion, asa cum vom vedea in continuare. Intrebarea este cine de la cine a imprumutat. "Tatal" evreilor, Avraam, s-a nascut si a trait in orasul Ur, dupa care, impreuna cu neamurile sale, au inceput sa se deplaseze, in jurul anului 1.900 i.d.C in tara Canaan. (Exodul lui Moise este localizat in jurul anului 1.300 i.d.C, asadar mitul Potopului din Sfanta Scriptura nu are cum, cronologic vorbind, sa fie anterior celui egiptean, lui Ghilgames sau, asa cum voi incerca sa vedem in continuare, cu atat mai mult celui grecesc) Precizez ca toate acestea sunt deductii cronologice, nicidecum constatari stabilite stiintific si de neclintit.


In varianta greaca, mitul potopului devine mai complex, lucrurile incurcandu-se datorita faptului ca se mentioneaza nu numai un singur Potop, dar trei.
1. Al lui Ogygos (Ωγύγου) 
2. Al lui Deucalion (Δευκαλίωνα) 
3. Al lui Dardanos (Δαρδάνου)
Conform lui Aristotelis Stageiritis* se constata ca despre Ogygos se crede -la modul general- ca a fost primul rege autohton in ceea ce, atat in trecut, cat si in prezent, numim Atica (chiar si acum, Atica este judetul in care se afla orasul Atena). Atenienii, deci, considerau ca Ogygos era fiul Pamantului (Geea) si autohton, in timp ce altii considerau ca era fiul lui Poseidon. Oricum, toti sunt de acord ca in timpul domniei lui a avut loc PRIMUL Potopul.   In mod logic, acest prim Potop ar trebui sa priveasca prima perioada de ascendenta mondiala a nivelului marii, care, dupa cum am vazut, s-a produs undeva intre 15.000 i.d.C si 10.000 i.d.C. Cel de al doilea Potop, il priveste pe Deucalion.
Specialistii considera ca acest Potop trebuie sa fi avut loc undeva in jurul anului 1.500 i.d.C, moment cronologic in care a avut loc si eruptia vulcanului Thira (este numele vulcanului din Santorini si este vorba exact de eruptia acestui vulcan). Este dovedita deja nu numai violenta acestei eruptii, dar, cum este si firesc, sunt dovedite si uriasele catastrofe produse de repetatele tsunami ce s-au produs in consecinta.
O urma de nedumerire se isca aici pentru ca un astfel de fenomen nu presupune ploi si furtuni (asa cum spune textul mitului ..care oricum, in aceasta priivinta poate fi si inexact) dar presupune mase uriase de apa ce s-au ridicat in urma vibratiilor, formand valuri colosale si care -deja este dovedit- au condus la ditrugerea civilizatiei monoice. De asemenea, cronologic, se mai ridica o dilema: cum ar fi putut sa fie legat acest Potop de eruptia vulcanului Thira din Santorini, daca Potopul din timpul lui Deucalionas s-a produs inaintea celui din timpul lui Dardanos?
Diodor Sicilianul, mentioneaza ca Dardanos provenea din Samotrache, in care fusesera extraordinare inundatii. In consecinta, Dardanos a migrat in Asia Mica, loc unde a si infiintat orasul cunoscut cu numele de Troia. Numele orasului, conform mitului, a fost dat dupa numele nepotului acestuia, Troas. Dupa descoperirea Troiei, arheologii au constatat ca exista 10 orase, unul peste altul construite, de-a lungul timpului. Cel mai vechi dintre acestea si, deci, primul, cel initial, a fost stabilit ca a fost ridicat in jur de 3.000 de ani i.d.C. Urmand tot datele redate in mit, Potopul lui Dardanos ar fi trebuit sa aiba loc cam atunci, adica in jurul anului 3.000 i.d.C, perioada cronologica in care sunt mentionate si inundatiile Nilului, in Egipt. Ca o concluzie logica, cel mai posibil este ca Potopul lui Deucalion, care era anterior celui lui Dardanos, sa fi avut loc in jurul anului 9.700 i.d.C, moment in care se stabileste revarsarea Marii Mediterane in Marea Neagra (care era lac). O informatie interesanta ne provine de la Herodot, care mentioneaza ca in Epoca lui Deucalion, in regiunea continentala denumita Thessalia, exista mare (acest lucru este confirmat si lingvistic, numele de Thessalia, in greaca veche, insemnand "locul marii" - thessi + thalassa).
In mitul lui Deucalion se mentioneaza ca Potopul s-a produs pentru ca Zeus (care in greaca se numeste Dias) s-a infuriat pe fiul pelasgului Lykaonas. Aceasta suparare a lui Zeus (Dias) a fost provocata pe motiv ca atunci cand zeul i-a vizitat pe fii lui Lykaonas, acestia l-au jertfit in ascuns pe fratele lor, numit Nyktimos, l-au taiat in bucati, l-au facut supa, dupa care, aceasta supa i-au servit-o lui Zeus care era transformat intr-un calator sarman. Zeus (Dias) i-a pedepsit pe acesti fii, transformandu-i in lupi (de altfel, numele Lykaonas, contine cuvantul lup din limba greaca, care este lykos). Pe fratele ucis, pe Nyktimos adica, l-a readus la viata. Scarba si supararea lui Zeus (Dias) a fost atat de mare, cu privire la gradul de decadere in care ajunsesera oamenii, incat odata reintors in Olimp, a decis sa trimita Potopul peste oameni in scopul distrugerii definitive a semintiei lor. Prometeu insa, care a aflat ce planuia Zeus, si-a anuntat fiul, pe Deucalion adica, rege in Fthia, informandu-l asupra ce va sa vina.
Astfel, Deucalion a construit o arca pe care a umplut-o cu provizii si pe care s-a urcat si el, impreuna cu sotia sa (Pyrra) si fiica lor, Epimythea. Conform mitului, atunci cand a izbucnit Potopul, vantul de sud a inceput sa bata cu violenta iar ploile au facut ca apele raurilor si ale marilor, sa se reverse, stergand de pe fata pamantului orasele oamenilor precum si toate fiintele umane. In cateva zile, tot Pamantula  fost inundat, cu exceptia a foarte putine varfuri de munte. Singurii supravietuitori sunt considerati a fi Deucalion, sotia sa, Pyrra si fiica lor, care se aflauprotejati  in arca. Timp de noua zile a plouat neincetat si arca plutea pe ape, pana cand s-a oprit in Parnassos (Munte desigur, existent si astazi si avand acelasi nume: Parnassos). Atunci cand s-a oprit si ploaia, Deucalion a trimis un un porumbel pentru a constata daca exista suficient uscat, astfel incat sa coboare din arca. Atunci cand a fost sigur ca exista, impreuna cu sotia sa, au coborat din Arca si au oferit jertfe lui Zeus in semn de multumire pentru oprirea Potopului si a maniei sale. Zeus a fost multumit de acest gest facut de cei doi si , prin intermediul lui Hermes, le-a vestit ca orice dorinta vor avea, el le va indeplini-o. Deucalion si Pyrra, singuri si disperati pe Pamant, precum erau, i-au cerut lui Zeus sa reformeze genul uman si, astfel, Zeus a trimis-o pe Themis pentru a le spune ce trebuie sa faca pentru aceasta. Asadar, acestia trebuiau sa ia pietre -care reprezentau oasele Mamei Pamant (Geea) si sa le arunce, in timp ce mergeau. Asa au si facut. Pietrele aruncate de Deucalion se prefaceau in barbati, iar pietrele aruncate de Pyrra se prefaceau in femei. In acest fel s-au recreat, conform mitului lui Deucalion, oamenii (de altfel, cuvantul popor,"laos"- λαός-, in limba greaca, provine din cuvantul piatra, adica din "las- laos(- lithos in prezent), care inseamna si inseamna piatra). Din Deucalion si din Pyrra se nasc, desigur, copii, primul fiind Ellin -despre care se spune ca, de fapt...s-a nascut prin interventia lui Zeus (Zeus era un obisnuit suspect de diverse "insamantari"), al doilea a fost Amfiktyon care a domnit impreuna cu Kranaos in Atica si, o fiica, pe Protogenia. Din Zeus (care continua buna traditie dobandita) si Protogenia, se naste Aethlios. Din Ellin si nimfa Orsiida se nasc: Doros, Xouthos si Aiolos (a se citi Eolos). Conform prezentului mit, Ellin, a denumit, dupa numele sau, pe toti cei ce se numeau "grekos", drept ellin(es)!!! Urmasilor sai le-a impartit teritoriul. Din Xouthos, care la randul sau, s-a casatorit cu Peloponniso din Kreousa, fiica lui Erehtheas, s-a nascut Ahaios (a se citi Aheos) si Ionas, fii din care, mai tarziu au descins cei ce se numeau ionieni si ahei! Ultimul fiu, Doros, cel ce a ocupat regiunea de dincolo de ceea ce cunoastem azi drept Peloponez (Peloponissos) si-a numit descendentii drept dorieni. Aiolas (a se citi Eolas), si-a denumit descendentii "aiolis" (a se citi eolis) adica ceea ce in limba romana numim eolieni.

Cu toata retinerea, vreau sa adaug ca Sfantul Iustinian il identifica pe Noe, cu Deucalion. (pe baza de criterii lingvistice)
Tot aici, trebuie spus ca Platon mentiona mitul Atlantidei, vorbind de faptul ca aceasta a fost pedepsita prin inundare, in jur de anul 9.000 i.d.C pentru ca oamenii devenisera lipsiti de respect.
Am prezentat unele mituri ale Potopului pe baza unor date dovedite stiintific (date prezentate asa cum sunt) si, de asemenea, pe baza textelor grecesti antice apartinand lui Apollodorus si Pindar (pentru ca acestia consemneaza respectivul mit). Sper ca este clar ce e dovedit stiintific si ce reprezinta continut al miturilor. De asemenea, am consultat scrierile unui specialist si autor de carti asupra acestor teme, Aristotelis Stageiritis (a se citi Staghiritis), de provenienta macedoneeana -sau vlaha, cum isi spun ei insisi in Grecia- .
Desigur, in toate aceste mituri, pentru descoperirea adevarului ce a stat la baza, trebuie identificat "miezul" mitului, nucleul sau, eventual, date care se confirma prin incrucisare si in alte mituri si care, desigur, trebuiesc dovedite.

Aristotel spunea:
Iubitorul de mituri este, intr-un fel, filozof, pentru ca mitul tinde spre minuni"
"Ο εραστής του μύθου είναι κατά μία έννοια φιλόσοφος, γιατί ο μύθος συντίθεται από θαύματα"

Bibliografie:

Aristotelis Stageiritis,  Ωγυγία ή Αρχαιολογία
Apollodorus, Βιβλιοθήκη
Pindar, Ολυμπία
Sfantul Iustinian Απολογία

Extrase din textele originale pe baza carora am constituit prezentul articol, sunt: 

"Ο Δευκαλίων αφού ταξίδεψε εννέα ολόκληρα μερόνυχτα μέσα εις την θάλασσα, προσέκρουσε εις τον Παρνασσόν. Έκει, αφού σταμάτησαν οι βροχές, βγαίνοντας έξω θυσιάζει εις τον Φίξιον Δία. Ο Ζευς έστειλε τον Ερμή σ' αυτόν και τον παρακίνησε να διαλέξει ότι θέλει. Αυτός διάλεξε να δημιουργηθούν σ' αυτόν τον τόπο άνθρωποι. Και αφού διέταξε ο Ζευς να σηκώσει λίθους και να τους ρίξει πάνω από το κεφάλι του, αυτούς που έρριπτε ο Δευκαλίων γίνονταν άνδρες και αυτούς που έρριπτε η Πυρρά γίνονταν γυναίκες. Απ' όπου ονομάστηκαν μεταφορικά και λαοί από το Λάος που σημαίνει λίθος." 

(Apollodorus - Απολλόδωρος, Βιβλιοθήκη, 1, 48, 10)

"Φέρνεις εις την πόλιν την γλώσσα της Πρωτογένειας, δία να κατέβουν η Πυρρα και ο Δευκαλίων εις τον Παρνασσόν, όπου με την βούλησιν τον υψηλοβρόντου Διός έκτισαν πρώτα ιερόν, και χωρίς λίθους έκτισαν λίθινον γόνον από το ίδιο έθνος· και οι γόνοι ονομάστηκαν λαοί." 

(Pindar - Πίνδαρος, Ολυμπία, 9, 42)

"Από τον Δευκαλίωνα και την Πυρρά γεννιούνται παιδιά, πρώτον εκ των οποίων ήταν ο Έλλην, δια τον οποίον λένε ότι γεννήθηκε από τον Δία, δεύτερος ο Αμφικτύων ο οποίος βασίλευσε μαζί με τον Κραναό εις την Αττική και είχε κόρη την Πρωτογένεια. 

Απ' αυτήν και τον Δία γεννήθηκε ο Αέθλιος. Από τον Έλληνα και την νύμφη Ορσηίδα γεννήθηκε ο Δούρος, ο Ξούθος και ο Αίολος. Αυτός λοιπόν ο Έλλην, από τον εαυτόν του ονόμασε Έλληνες αυτούς που ονομάζονται γραικοί και εις τα παιδιά του διαμοίρασε την χωράν και ο Ξούθος παίρνοντας την Πελοπόννησο, από την Κρέουσα την κόρη τον Ερεχθέα, γέννησε τον Αχαιό και τον Ίωνα, από τους οποίους ονομάζονται οι Αχαιοί και οι Ίωνες, ο Δώρος δε παίρνοντας την χωράν πέραν από την Πελοπόννησο, από τον εαυτόν τον ονόμασε τους κατοίκους Δωριείς, ο δε Αίολος βασιλεύοντας εις τους τόπους γύρω από την Θεσσαλία, τους κατοίκους ονόμασε Αιολείς. "

(Apollodorus - Απολλόδωρος, Βιβλιοθήκη, 1, 49, 1    

"... αλλά το πυρ το της κρίσεως κατελθόν ανέδην πάντα διέκρινεν, ως και πρότερον ο κατακλυσμός μηδένα λιπών άλλ' η τον μόνον σύν τοίς ιδίοις παρ' ήμίν καλουμενον Νώε, παρ' ύμίν δέ Δευκαλίωνα. 

...αλλά το πυρ της κρίσεως ερχόμενο από ψηλά αφθόνως θα διέλυε τα πάντα, όπως και παλαιότερα ο κατακλυσμός, ο οποίος δεν άφησε κανέναν παρά μόνον αυτόν που από εμάς τους ίδιους ονομάζεται Νώε, ενώ από εσάς Δευκαλίων. "

(Sfantul Iustinian - Apologia - Απολογία Β', Ί, 2)