marți, 7 iunie 2011

Cum vad eu romanii

Asa e Romania, in mintea mea, ca prima imagine

Acum vreo trei saptamani am rugat pe cineva sa imi scrie un articol pe care as fi vrut sa il postez aici, cu numele sau nick name ul sau. Articolul ar fi avut titlul: "Nu esti roman adevarat daca nu...". Puncte-punctele ar fi fost completate cu diverse chestii tipice romanilor (bune sau rele). Am fost nevoita sa rog pe altcineva sa scrie articolul pentru ca eu, oarecum, vad "din afara" romanii si nu stiu cat de corecta e imaginea mea.
Desigur, articolul a fost inceput cu entuziasm, imediat, si nu a fost terminat niciodata. M-a lasat balta adica.
Am zis sa fac ce pot eu, asadar si sa scriu un articol despre cum vad eu romanii.
Am observat doua chestii la romani, ambele duse la extreme: ori se simt inferiori si se vaita de toate cele, ori se cred buricul Pamantului si braveaza si se lauda de te apuca rasul. Cred ca aceste doua tendinte se datoreaza si faptului ca din punct de vedere educational, parca populatia Romaniei e impartita si ea in doua.
Totusi, mai intai de toate, romanii sunt niste oameni frumosi. Nu vad romanii ca fiind doar populatia Bucurestiului sau a oraselor foarte mari. Romani exista si in orasele mai mici, de provincie si, mai ales, la sate.
Sunt oameni veseli, inimosi, deschisi, poate prea deschisi. Si ce e ciudat -din punctul meu de vedere- este faptul ca sunt mai deschisi cu strainii decat intre ei, romanii.

Poate ca de aceea mi se pare, de fiecare data cand merg in Romania, ca ma iubesc. Eu zambesc tot timpul si cred ca le place lucrul acesta, simt ca am inima deschisa si chiar asa o am. Aceasta este o alta caracteristica a romanilor. Dat fiind ca sunt ei insisi smecheri dar sensibili, simt imediat omul ce hram poarta.
Se veselesc din de miri ce, pot face haz de necaz, sunt plini de entuziasm si ingeniozitate. De altfel, toata aceasta capacitate si putere de a rade in cele mai cumplite situatii, este o dovada de ingeniozitate sentimentala, de genialitate estetica, de o incredibila capacitate pe care o au doar mintile deschise de a observa si frumusetea, profunzimea, maretia si sensul "caderii", "prabusirii", "durerii".
Romanii sunt frumosi dar foarte multi nu sunt constienti de lucrul acesta. Daca l-ar sti, ar putea pastra masura atunci cand incep cu laudele si cu falirea de sine.
In mod categoric pot afirma ca situatia economica a populatiei este departe de a fi buna. Tocmai de aceea, atunci cand cineva se lauda cu masina, cu telefonul mobil pe care il are, cu locurile unde se distreaza sau cu hainele pe care le poarta, unul "din afara" zambeste si, putin, in sinea sa, isi bate joc, se simte penibil pentru ca realizeaza ridicolul situatiei si nu are decat sa taca. Ca sa zic asa, acestia sunt priviti cu ingaduinta si un usor dispret pentru ca e uimitor cat de naiva este aceasta categorie de oameni mai ales ca sunt maturi. Romanii care se lauda astfel (pentru ca in nici un caz nu o fac toti) apartin, invariabil, numai unei categorii dintre cele educationale: cea cu educatie lipsa. Desi in minoritate, sunt destui astfel incat sa bata la ochi.
Am sa incerc sa prezint cele doua categorii educationale de care amintesc.

Una este constituita din oameni educati, instruiti, constienti de ei insisi si absolut fermecatori. Cunostintele, cultura, educatia sferica a acestora sunt impresionante si -dupa parerea mea- fac parte din elita europeana intelectuala. Pe langa acestia si la aceeasi categorie mai sunt si oamenii care nu au absolvit scoli inalte si, poate, unii, nici macar scoli medii. Afirm asta pentru ca am observat ca nu stiu a scrie corect in limba romana si lucrul acesta ma mira. Limba romana nu este tocmai cea mai grea limba, mai ales la ortografie. Poate ca este de vina calitatea invatamantului din Romania si cu siguranta este asa, altfel nu imi explic logic cum este posibil ca niste oameni inteligenti sa nu poata ca in decurs de 12 ani sa invete unde se pun cratimele, de exemplu. Cu toate acestea, acestor romani le recunosc bunul simt, masura, serenitatea, blandetea, gentiletea, harnicia. Am observat impotriva lor "un dinte". Li se reproseaza faptul ca nu scriu corect cu mai multa severitate decat ar trebui, cred eu. Este foarte bine si este ideal ca cineva sa isi cunoasca limba dar NU este o obligativitate...desi poate, zic POATE ca ar trebui sa fie. Aici voiam sa marchez insa severitatea dusa pana la aroganta si lipsa crasa de politete din partea unora, atunci cand se reproseaza acest lucru. Poate nu stiti, dar in unele tari, pentru a obtine cetatenia, este nevoie de sustinerea unor probe in limba oficiala a tarii respective. De aceea consider eu ca si romanii ar trebui sa aiba datoria de a-si cunoaste limba dar NU si obligativitatea. Oamenii se nasc romani si e bine sa nu uite nici un alt roman asta, indiferent daca ii place sau nu. Toate popoarele au si oameni agramati, nu se poate altfel. Totusi, povestea cu gramatica mai contine si o parte intima, a fiecarui individ.
Exista si o alta categorie, a doua categorie de romani care mie, personal, imi displace in sensul ca nu ma pot acomoda cu niciun membru al sau, niciodata. De asemenea, simt ca nici acestia nu fac vreun efort pentru a se acomoda ei insisi, multimii din care fac parte.
Sa nu lasati sa dispara acest stil de viata. Atata timp cat el inca exista, exista si calitate
Mai intai de toate, sunt extrem de agresivi. Sunt agresivi in comportament (tupeisti) si agresivi in limbaj si dispozitie. Acestia sunt laudarosii, fanfaronii si grotesc lipsitii de educatie. Vorbesc extraordinar de urat, fara motiv si se simt puternici si deosebiti prin asta. Desigur, ii remarci (atat pe un chat virtual cat si intr-un supermarket in alta tara). Sunt enervanti nu pentru ca te afecteaza in vreun fel, in mod direct, dar e enervanta inconstienta lor despre cat de jalnici sunt, de fapt. Imi dau seama ca acesti oameni nu realizeaza ca ceilalti ii vad cu condescendenta si mila. Nu imi pot explica fenomenul decat prin faptul ca au fost agresati de societate in timp ce se maturizau si asta a condus la a nu se maturiza vreodata. Astfel s-ar explica si stupefianta lor naivitate, seamana cu niste copii de 3 ani care, lipsiti fiind de experienta, sustin tot felul de aberatii si mint pentru a iesi din incurcatura, convinsi ca "cei mari" nu se prind de faptul ca mint si parand foarte multumiti cu modul lor de a se impune. Aceasta naivitate atinge, undeva, inocenta. Tocmai de aceea vorbeam de condescendenta, pentru ca imi par induiosator de naivi acesti fanfaroni. Lipsa educatiei si a intructiei scolare le constituie un dezavantaj urias. Ei nu sunt constienti ca traiesc intr-un microcosmos, izolati si fara a face parte din "lume". Tocmai de aceea au ajuns sa aiba agresivitatea caracteristica minoritatilor dezavantajate care, pentru a supravietui, trebuie sa faca uz de forta si exagerare pentru a atrage atentia ca exista, in fond. Din punctul meu de vedere, acestia sunt asa numitii cocalari.
Diferenta dintre cele doua categorii amintite este uriasa, este mult mai mare decat am observat in alte tari.
Sunt doua extreme iesite din tipar.

Stiu ca modul in care am scris despre acesti cocalari pare cam dur. As vrea sa ma explic si sa adaug ca acest gen de oameni imi displace indiferent de natie, varsta sau culoare si asta pentru ca de la o varsta incolo, oamenii maturi au si datoria, si obligatia sa inceapa sa isi asume raspunderi si, intr-un fel, sa fie ei insisi, din ce in ce mai eliberati de influente sociale sau psihologice.
Si pentru a pune punctul pe "i" si a face clar faptul ca acest fenomen cocalar nu este exclusiv romanesc, va rog sa va aduceti aminte de marea majoritate a negrilor americani. Acestia sunt, de asemenea, cocalari. Asadar, fenomenul este global si nu national.
Sunt romanca. Ca femeie, e flatant faptul. Fac parte dintr-o categorie de femei despre care, cu mana pe inima, consider ca sunt foarte dragute. Poate ca ca nu sunt eu insami una draguta dar e foarte placut si reconfortant sa fii femeie si sa fii romanca. Am auzit comentarii -culmea, de la barbati romani si nu straini!- foarte urate despre romance, mai ales despre moralitatea acestora. Probabil ca au fost unele cazuri in care romancele, finute fiind ca femei, au fost preferate din randul prostituatelor. Dar este un mare neadevar ca romancele sunt privite, in afara, ca femei de moravuri usoare. Nu stiu de ce barbatii romani afirma aceasta. Nu de alta dar ... eu stiu ca despre ei se spune ca beau cam mult. Desigur, asa se spune in afara si in nici un caz despre toti.
In lipsa articolului "Nu esti un roman adevarat daca nu ...", am incercat un substitut.
As vrea sa nu se supere nimeni pentru ce am scris aici. Nu am avut intentia de a jigni pe cineva. Este posibil ca eu sa vad deformat lucrurile si, in acest caz, cel mult sa gresesc. Totusi nu as dori sa jignesc romanii.
Nu as vrea sa ii jignesc pentru ca ii iubesc. Ii iubesc asa cum sunt pentru ca numai astfel se poate iubi.



Un comentariu:

  1. Sincer, eu insami ma simt mai deschisa fata de straini decat fata de romani. Asta pentru ca noi suntem plini de critici si de prejudecati legate de oameni - in alte tari poti sa-ti pui 5 pierce-uri in frunte si sa-ti sufli nasul tare in public ca nu-ti are nimeni treaba.. si asta am vazut-o cu ochii mei. Asa ca e mult mai simplu sa ma imprietenesc cu strainii.
    Intr-adevar radem in cele mai cumplie situatii, stim sa facem haz de necaz, dar, din pacate, asta duce la resemnarea noastra si asta nu e bine.
    "niste oameni inteligenti sa nu poata ca in decurs de 12 ani sa invete unde se pun cratimele" - nu pot intelege lucrul asta! Mie sincer mi se pare ca ar trebui sa fie obligatoriu. Cum sa faci atatia ani de scoala si sa nu termini tot analfabet? Una e sa mai incurci formele de plural, care sunt niste chestii de finete (vise/visuri), dar sa nu stii sa pui cratima.. ei, na. Sa fim seriosi, nu cred ca se gasesc germani sau englezi care sa faca greseli colosale in limba lor.
    Da, si eu am auzit ca romancele sunt considerate frumoase - si din gura romanilor, si din gura strainilor :D

    RăspundețiȘtergere