Sarpele ca simbol III

Sarpele ca simbol I (Prima parte a articolului)
Sarpele ca simbol II (A doua parte a articolului)


Partea a treia a articolului
Prezenta simbolului sarpelui in religii
 Atat dragonii, cat si serpii, erau reprezentati, in antichitate, ca avand sapte capete si sapte fire de par pe fiecare cap. Acest sarpe cu sapte capete va fi taiat in patru bucati a cate 7, fiecare. Asadar, un total de 28. Aceasta "taiere" a sarpelui nu este altceva decat simbolismul Anului lunar cu saptamanile si lunile a cate 28 de zile.
La egipteni, faptul ca aveau crocodili peste tot a facut ca un crocodil sa ia locul sarpelui. Ca toti serpii in simbol, si acesta avea un dublu sens: Cer si Pamant, Soare si Luna si era dedicat, in consecinta, lui Isis si lui Osiris. Dupa marturiile lui Eusebius, egiptenii obisnuiau sa reprezinte soarele ca pe carmaciul unui vas tras de acest crocodil pentru ca voiau sa indice miscarea soarelui in Universul...lichid.
In general, ca simbol, sarpele este deci si solar, si selenar. Reprezinta viata si moartea, intelepciunea si pasiunea oarba, leacul si otrava, hranitorul si distrugatorul. Insoteste toate zeitele, precum si pe Mama Universala si, deseori este prezentat infasurat in jurul acestora sau tinut in maini de ele.

Traind in subteran, vine in contact cu "lumea de jos" si, de aceea el are acces la cunoasterea deplina si la magia cunoscuta doar de morti. Acest sarpe simbolizeaza puterile agresive ale zeilor din aceasta Lume de jos,din lumea intunericului, este dusmanul soarelui si reprezinta puterile rele ale omenirii. Astfel, pozitivul si negativul se ciocnesc si nu se mai completeaza, Lumina se opune Intunericului. Motivul a fost reluat si transmis deseori, Zeus si Typhonas, Apollo si Python, Osiris si Seth, Vulturul si Sarpele etc.   Sarpele poate reprezenta razele soarelui, traiectoria descrisa pe cerul pamantesc, fulgerul, puterea nestavilita a apelor si el reprezinta cunoasterea tuturor zeilor raurilor. Este cunoastere, putere, amagire, inteligenta, smecherie, rautate, coruptie si ispita. Este insusi destinul, fulgerator ca o catastrofa, intentionat ca o razbunare, de neinteles ca o fatalitate.
Cosmogonic reprezinta oceanul arhetipal, cel din care totul se naste si in care totul se intoarce. El poate sustine si intretine lumea sau o poate incercui (sarpele care-si musca propria coada), simbol al circularitatii actiunilor.

Reprezentare a sarpelui care isi musca singur coada

Serpii (sau dragonii) sunt paznicii Portilor, ai Templelor, pazitorii cunoasterii esoterice si ai tuturor zeitatilor selenare. Si pentru ca se poate deplasa fara picioare sau aripi, reprezinta spiritul care depaseste totul, pentru ca se poate strecura peste tot, in orice inlauntru, tine de natura esoterica a omului, este constiinta lui.
La chinezi, Cerescul dragon reprezinta curcubeul, este puntea care conduce din aceasta lume, in urmatoarea.
Infasurat in jurul Arborelui sau in jurul oricarui ax central, sarpele reprezinta permanenta dinamicii, este Anima Mundi,e sufletul lumii.
Infasurat pe Arborele Vietii, sarpele e benefic, in timp ce daca il gasim infasurat in jurul Arborelui Cunoasterii, el este malefic, declara veninul raului in dinamica lumii.
Infasurat in jurul unei femei, a Mamei universale, zeita selenara, sarpele este simbol solar si, impreuna, reprezinta relatia feminin-masculin.
Sarpele de foc este simbolul purificarii, denaturarii si depasirii conditiei umane, terestre.
Doi serpi impreunati reprezinta contrastele, dualitatila care, in final, se unesc.
In caduceu el reprezinta terapia si veninul, sanatatea si boala, arata cum, in fapt, natura poate invinge natura.
Ouale sarpelui reprezinta renasterea iar ochii sai fara gene, vigilenta fara odihna.
In ceea ce priveste fertilitatea, simbolismul sau e aproape suprem, doar uneori, rareori, taurul si berbecul, in calitate de simboluri falice isi mai impart simbolsmul fertilitatii.

Crestinism : Hristos este exponent al intelepciunii si invataturii crestine si este inaltat in Arborele Vietii. Sarpele este Satana, este Ispita, este dusmanul Lui Dumnezeu si cel ce a initiat "caderea". Dar exista si sarpele bun, cel ce sta langa Sf. Ioan sau Sfantul Potir (Graal). Conform traducerii in greaca a textelor, Sfantul Ioan Botezatorul l-a numit Lucifer si,ca sa zic asa, in cea mai apropiata de traducerea in greaca expresie, el l-a caracterizat, de fapt, "conductorul -de la conductibilitate- luminii". Tertullianus spunea clar ca, crestinii il numeau pe insusi Hristos drept "sarpele bun". Asadar, Arborele Vietii, sarpele ascendent (bun - Hristos) si sarpele descendent (rau-Satana). Aceeasi simbolica, aceeasi reprezentare, aceeasi unitate existentiala a aceluiasi dualism.
De asemenea, aparitia Sfantului Gheorghe este legata de sarpe si, e bine de mentionat aici ca Sfantul Gheorghe ca imagine si evolutie, nu este o prezenta noua, crestina, dar si-a facut aparitia inca de demult, din epoca adorarii idolilor.

Orfeici: Conform lui Orfeu, din apa s-au nascut toate. Din apa s-a format noroi si din acesta s-a nascut un animal, un sarpe cu doua capete: un cap de leu si un cap de taur. Intre aceste capete se observa fata unui zeu. Numele acestui zeu era Hercule si Chronos. Hercule a facut un ou urias care, prin puterea nascatorului sau s-a marit si mai mult, pana cand, din cauza frecarii s-a spart in doua. Partea de sus a devenit Uranus (Cerul) si partea de jos Gaia -sau Geea- (Pamantul). A mai aparut, de asemenea, inca un zeu dimorf, Phanis stralucitorul. (prezenta legenda este interferenta celei mai des intalnita in care Hercule, copil in leagan fiind, a ucis cu mainile goale cei doi serpi trimisi spre a-l ucide mai ales pe acesta dar si pe fratele sau. Simbolul serpilor aici, insa, nu este unul cosmogonic. Desigur, ei sunt totusi uneltele speciale, subtile, considerate capabile de a se strecura si a ucide copilul unui zeu.)

Budism: Asezat in centrul Cercului Existentei, sarpele reprezinta furia (porcul este calicenia si ignoranta, cocosul reprezinta pasiunea carnala si toate trei simbolurile, reunite, reprezinta pacatele ce inlantuie omul in lumea inselatoare si in roata reincarnarilor.) Insusi Buda s-a transformat in Noga (Noga=om care a fost initiat de sarpe, a primit invataura, a atins cunoasterea) pentru a vindeca oamenii intr-o perioada de rastriste si epidemii.

Reprezentare budista tibetana a celor 3 animale

Jung a facut observatia ca gnosticii comparau sarpele cu ramificatiile creierului si cu maduva spinarii, ceea ce reprezinta un uimitor simbol al inconstientei si care exprima o aparitie brusca, neasteptata, a acestuia, adica o interventie extraordinara a sa (constientizarea sau nu). De asemenea, el adauga ca din punct de vedere psihologic acestea sunt fenomene de agitatie anomala a inconstientului, cu alte cuvinte, o reactivare a puterii destructive a acestuia. Mai noteaza ca obisnuinta reprezentarii metamorfozelor si reinnoirii sarpelui, reprezinta un arhetip bine argumentat.

Nu pentru a o pune pe aceeasi treapta cu Jung, dar pentru ca pe undeva gasesc ca fiind interesant si valabil punctul sau de vedere si de dragul varietatii informatiei puse la dispozitie pentru a lua nota si a face comparatii -si, de ce nu, ca simplu fapt divers-, as vrea sa amintesc aici si controversatele teorii ale Elenei Blavatsky (de unii e considerata o impostoare si sarita de pe fix, de altii e considerata drept una dintre cele mai marcante figuri ale gandirii esoterice).
Aasadar, Elena Blavatsky spunea cum ca, in mod fiziologic, sarpele inseamna seducerea puterii de catre materie (Iason de catre Medeea, Hercule de catre Omfali, Adam de catre Eva),intruchipand obsesia, tendinta inferiorului catre superior, a primarului catre definitiv.
Amintesc in mod specific de acest aspect pentru ca el este confirmat si de P. Diel (psihoterapeutul lui Einstein, deosebit de apreciat de acesta si recunoscut de lumea stiintifica), in viziunea caruia sarpele reprezinta un simbol nu al pacatului individual dar al inceputului nasterii raului primordial la toate lucrurile pamantesti.
Blavatsky, in "Adorarea Mistica" introduce elemente care privesc existenta si localizarea Edenului intr-o regiune scaldata de apele Eufratului si de afluentii acestuia, din Asia si Armenia si pana in Marea Rosie.

In tablitele asiriene, acelasi spatiu este denumit drept Gan -  Dunias, ceea ce reprezinta un alt nume al Babiloniei (conform lui A. Walter). In acest spatiu deci, se gaseau temple cu preoti ce slujeau, asa numitii Alim (Cunoscatorul). -Chiar si azi, in contextul religiei islamice, "alim" este numit cel ce ajunge la un nivel superior de cunoastere a acestei religii- In aceste temple asadar, Mare preot era Java-Alim. Aici, neoluminatul Adam a fost introdus in misterele cunoasterii esoterice, folosindu-se de abilitatile sale intuitive, stimulat fiind de Ofi - Femeia - Materia. Preotii acestui zeu al Edemului erau imbracati in pelerine de piele. In respectivul spatiu se desfasurau: initieri, activitati mistice, activitati astrologice si -ce stranie denumire la vremea aceea!!!- magia stiintelor. Numele acestui spatiu, Edem adica, din punct de vedere etimologic inseamna senzualitate dar corespunde perfect cu acel special, senzual  sens al cuvantului "placere". E ceva de genul Olimpului la greci, Apei pentru Indra, este Paradisul crestinilor (seamana atat de bine, nu?, cu Eden), este ceea ce Mohamed a promis credinciosilor lui. Este Gradina despre care chinezii spuneau ca se afla -unde altundeva?- in centrul Asiei, locuita de Serpii (Dragonii) Intelepciunii sau Initiatii. Este foarte important insa sa nu uitam si sa luam seama la faptul ca trebuie sa facem o delimitare clara si precisa intre aceasta "gradina pamanteana" de Edenul Genezei sau Kaballei (care, in original se numea Yla-ah si care inseamna Intelepciune) si care este de natura cereasca, tot asa cum si Nirvana budismului este. Asadar forma aceasta a spatiului superior apartine initatilor, nu este pamanteana si are de-a face exclusiv cu spiritualul si defineste o stare de suprema fericire.

Toate simbolurile si simbolistica prezentata, din toate locurile, religiile si indiferent de timp, par a fi izvorat din Enuma Elish. Arpoape toate se regasesc, se intrunesc acolo.

Ar mai ramane de adaugat faptul ca se presupune ca dragonii mitici si serpii zburatori isi trag prezenta simbolica, si-au inspirat-o -ca sa zic asa-, din Pterodaktylus si Plesiosaurus care se presupune -fara dovezi stiintifice- ca au trait concomitent cu oamenii si, asadar, au fost vazuti, cunoscuti si introdusi in miturile lor de acestia. Desigur, lumea stiintifica din ziua de azi nu accepta  ideea posibilitatii contemporaneitatii dintre oameni si aceste animale. Sa nu uitam insa ca exista marturii scrise in care se consemneaza in mod repetat prezenta unor astfel de fiinte chiar spre epoca moderna. Desigur, si acestea sunt puse sub semnul indoielii -si pe buna dreptate-, ele putand sa fie doar incercari de manipulare si impresionare ieftina a unor pionieri ai navigatiei si expeditiilor in general. Insa, de asemenea, nici absoluta imposibilitate a coexistentei oamenilor cu aceste animale nu poate fi dovedita. Intentia mea initiala nu a fost de a explica neaparat, dar de a analiza, informa si, pe alocuri, de a prezenta -uneori intrand in mici detalii pentru excitarea curiozitatii dumneavoastra- simbolismul sarpelui, atat de atractivului sarpe. Punctele de vedere si unghiurile din care Unicul Adevar poate fi privit sunt nenumarate. Adevarul doar, este unul singur. Pe alocuri, eu am sugerat unele puncte de vedere, pe ale mele si pe ale altora, spre diversificare.

Adam si Eva, Mahirates

Nu pot sa sa nu fiu de acord cu faptul ca "lucrurile pe care le cunosc oamenii nu pot, in nici un fel, din punct de vedere numeric, sa se compare cu lucrurile pe care nu le cunosc oamenii" (Zhuang- Che)

Care dualism?

Sarpele ca simbol II

Sarpele ca simbol I (Prima parte a articolului acesta)

Cateva exemple succinte si nu, din diverse culturi si civilizatii pentru a sublinia raspandirea simbolului sarpelui:

Azteci: Sarpele cu Pene este o combinatie intre Sarpe si pasarea Keychain, este soarele, este spiritul. Este Zeul Alb care din nepatrunsurile intunericului trimite ploaia, cunoasterea kaychain si a zeului ceresc al zodiacului.

Ca simbol selenar, reprezinta Femeia Sarpe, Koatlikue, imbracata intr-o fusta impletita din serpi. Intr-un alt mit aztec, o alta reptila insfaca Zeul sarpe si, din sangele scurs din ranile acestuia se naste omul.

Egipteni: Cobra este divinul si intelepciunea regala. Atunci cand iese din fruntea faraonului (si e imposibil sa nu fi vazut vreo astfel de reprezentare), simbolizeaza activarea Ajna Chakra (Constiinta, cel de-al treilea ochi), cel pe care crestinii il numesc "revarsarea Duhului Sfant", budistii il numesc Samadhi, japonezii ii spun Satori. In fond, toate acestea inseamna revelatie, iluminare, "trezire", re/venirea la constienta sinelui.
La Butoh (Dansul intunericului - pentru ca atinge profund sufletul, trezind constiinta), zeita Sarpe este tot o cobra. Apophis (in greaca) sau Apap (la egipteni), dragonul, ca, de altfel, si Seth in forma sa de Typhon, este simbolul cetii, demonul intunericului, al dezbinarii si dezolanta imagine a soarelui ars, mort. Trebuie notat aici ca Apap, adica Sarpele (egiptean, corespondentul grecescului Apophis) ce simbolizeaza raul, va fi ucis de Aker (binele, sarpele luminii, focului), sarpele lui Seth. A se nota dualismul lui insusi Seth.
Atunci cand serpii sunt reprezentati in jurul discului solar, ei reprezinta zeitele ce alunga dusmanii lui Ra, zeul solar.

Aker, sarpele bun al lui Seth

De asemenea, coafura cu coditele impletite ale egiptenilor, atat de bine cunoscuta, nu era o moda pur si simplu dar, ca si cobra care iesea din fruntea faraonului, ele sunt o forma de reproducere simbolica si care "scotea ochii" de vizibila ce era, a unei puteri pe care si acestia o recunosteau si o identificau cu un sarpe, echivalenta a Kundalini la Yogini dar inaltata la un nivel superior. (vezi Jung)

Australieni: Sarpele reprezinta puterea masculina, fulgerul. Exista o legatura intre prezenta acestui sarpe si graviditatea. Aborigenii isi pastreaza inca si acum adorarea apocrifa denumita Kunapipi, o adorare care se bazeaza pe ciclul mitic care vorbeste despre surorile Uaulilak care primisera cunostinte apocrife de la Marele Sarpe Falic. Pe de alta parte, Uanabi, sarpele apei, cel ce locuieste in deserturile estice, este aducatorul de moarte, el este partea intunecata, raul.

Africani: Exista o emblema regala ce se repeta si care reprezinta nemurirea. Sarpele  poate fi un erou al culturii sau un strabun mitic ce a oferit omului prelucrarea fierului si cultivarea cerealelor. De asemenea, tot in Africa mai intalnim si adorarea Sfantului Piton (nu este vorba de Python aici).

(Gnostici: Cel ce a scris Sfanta Cunoastere. Sarpele inaripat este Phanis si are o aura de lumina in jur, el reprezinta Lumina Lumii.)

Evrei: Sarpele este raul, ispita, pacatul, patosul sexual, sufletele condamnatilor. Sarpele din bronz al lui Moise este vindecator. Leviathan este sarpele abisului (unul dintre cei sapte printi ai iadului). Dumnezeu arunca "sarpele rasucitor", adica fulgerul. Cabala il arata pe Adam (Kadmo) ca pe un barbat in picioare care tine in mana un sarpe atarnand.

Japonia: Sarpele este intruchiparea lui Susanao-O (sau Tatehaya Susanoo-no-Mikoto, zeu Shinto), zeul fulgerului si al furtunilor.

India: Regasim pe Shakti, Natura, puterea cosmica. Sarpele intunecat pune in lumina puterea focului, simbolul vedicului Agni, alt sarpe al luminii "reptila focului". Zeita Kalika, reprezentata de un sarpe, este distrusa de Krishna care, apoi, a dansat pe capul sau. Cobra este un piedestal al lui Vishnu pentru ca asa sunt si cunoasterea, intelepciunea si eternitatea: un piedestal. Ca intr-un Ocean cosmic, Vishnu doarme peste sarpele incolacit ca in apele nascatoare.  Ananda (Krishnan) este domnul serpilor, este cel cu mii de capete, este "nesfarsitul", este eternitatea, timpul infinit ale carui spirale se infasoara la baza axei infinitului precum numai serpii o fac. Un sarpe se infasoara in jurul falusului lui Shiva (ligam, lingam Shiva), acest Shiva care, in general se relationeaza cu serpii. In India exista si serpii apelor, cum ar fi Ahi, cel ce-l ucide pe Indra si pe Vritra...

Amero-indieni: Spiritul fulgerului, tunetului, cel ce aduce ploaia, dusmanul Pasarii traznetelor. Putere magica si selenara, este lancea zeilor razboiului, este simbol al eternitatii si mesager al mortii. Marele Manitou se intruchipeaza in sarpe cu coarne cu ajutorul carora il strapunge pe Frinou, acel manitou intunecat al rautatii.

Iran (persi): O infatisare a lui Ariman sau a lui Angra Mainiou, sarpele intunericului si al minciunii. Sarpele persan Azi-dahak este "sugrumatorul" regelui Soare. In Zed Avesta, Ormuz, spre deosebire de Ariman este aducatorul luminii.

Celti : Kernunos, purtator de coarne si uneori are cap de berbec. In reprezentarile celte si galate, sarpele reprezinta zeul Virilitatii si al fertilitatii. De asemenea, este emblema maretii Brigid.

China : La chinezi, sarpele se diferentiaza rareori de dragon dar atunci cand aceasta diferenta se face, sarpele devine partea rea, negativa, distructiva si smechera. Fratii Fu-Xi si Nu-Gua (sau Nu-Kua) sunt reprezentati uneori drept serpi cu capete omenesti, un simbolism extrem de rar la chinezi. Ei reprezinta perechea Yin Yang si caduceul. Sarpele este cel de-al saptelea simbol dintre animalele simbolice ale celor Doasprezece Ramuri Pamantene.

Fratii Fu-Xi si Nu-Gua

Maori : Intelepciunea pamanteana, muncitorul mlastinilor, simbolul  insamantarii si al dezvoltarii.

 Scandinavia : Sarpele lui Midgard (Lumea oamenilor) incercuie lumea cu nesfarsitele spirale ale abisului oceanului. Numele sau este Nidhogg (Nidhoggr),(Teribilul aratator), traieste in radacina Arborelui cosmic, Yggdrasil si tot timpul roade din acesta. Reprezinta puterile rele ale Universului.

Nidhogg  rozand din radacinile Arborelui Cosmic

Sumer : Tiamat (cea fara de picioare) a Babilonului, infatisata de un dragon, reprezinta chaosul, amalgamul, ingramadeala. Aceasta a fost distrusa de Marduk. Ea cel asiro-babilonian, ca si Lahmoun si Lahamou - serpi de apa atat de sex feminin, cat si masculin-, este cel ce naste inceputurile cerului si pamantului. Ishtar apare cu un sarpe. Frigianul Savazios are si el tot un sarpe drept semn distinctiv. Zeita cerealelor, Nidaba figureaza si ea cu serpi iesindu-i din umeri.

Reprezentare babilioniana a zeitei Tiamat

Tolteka : Zeul Soare, care priveste prin gura deschisa a unui sarpe, reprezentand cerul.

Greci:

Creta Minoica : Simbolismul sarpelui domina si exista dovezi certe despre o adorare proteica a Sarpelui.

Greci in general: Sarpele este intelepciune, reinnoirea vietii, renastere, vindecare, cunoasterea lui Asklipios,(Iisus, cel ce vindeca) a lui Hipocrate, a lui Hermes si a Ygiei (Sanatate). In cazul zeitei Atena el este mereu prezent pe scutul acesteia, reprezentand intelepciunea. La Apollo din Delfi, sarpele, corespondent al luminii incatuseaza pitonul intunericului si "incuierii" mintii. 

Rhea, o alta Mama Universala, tine si ea serpi in maini.  Baccantele au serpi, Hestia are drept simbol un sarpe. Furiile, Medusa si Graia sunt legate direct de serpi, nu numai ca le caracterizeaza fizic dar ei reprezinta puterile magiei si ale imblanzitorilor de animale si, implicit, spirite. Peste tot, sarpele inseamna intelepciune si inselaciune. 

Medusa

Cel mai cunoscut noua sarpe este, fara indoiala, Python. Python era un sarpe teribil (semn al puterii sale). De asemenea, Python era zeu in mitologia greaca, prezent in permanenta in aceasta, in toate versiunile sale. Era -inca o data- paznicul Oracolului din Delfi. Mama sa era Gaia (Geea - Pamant) si l-a creat din noroiul (vezi si motivul orfeic, identic) rezultat in urma Potopului lui Deucalion, prin care Zeus a pus capat secolului de aur.

Python traia intr-o pestera si proteja templul care, pe vremea aceea ii era dedicat Gaiei (Geea). El a fost ucis de Apollo care, pe vremea aceea era doar un embrion. Apollo l-a ucis pentru ca acesta, Python adica, impreuna cu vesnic razbunatoarea Hera o urmareau pe mama acestuia, gravida cu Apollo insusi in pantec, pentru a o ucide si a nu lasa astfel sa se nasca pruncul. Apollo embrionar a fost ajutat de Hefaistos care i-a creat cosciugul si sagetile de aur necesare uciderii lui Python. De atunci, templul de la Delfi a fost dedicat lui Apollo si, tocmai de aceea, in amintirea lui Python, marea preoteasa de la Delfi se numea Pithia.

Detaliu din tabloul lui Delacroix - "Apollo (sau Phoebus) ucigandu-l  pe Python"

Alti serpi celebri din mitologia elena mai sunt cei doi ce l-au ucis pe Laocoon si pe fii acestuia. Laocoon i-a avertizat pe troieni, cu mult inainte de caderea Troiei: "sa nu aveti incredere in cai si sa va temeti de greci chiar si cand va aduc daruri". Pentru pedepsirea lui Laocoon -care devenise cam deranjant si amenintator datorita adevarului grait de el-, grecii, care isi aveau campul militar -pe vremea aceea- in insula Tenedos, au trimis acesti doi serpi constrinctori, asadar, pentru a-l ucide pe cel ce i-a avertizat pe troieni.

Laocoon si fii sai, ucisi de serpi - Grup statuar al Vaticanului, inspirat de cel creat pentru prima oara de Phidias

-Va urma-

Sarpele ca simbol I

Atragator si inspirand teama, sarpele, semnificatia acestuia, atrage la fel de puternic pe cat de multa teama produce. Mai mult decat teama si atractia, sarpele provoaca fiori. Sarpele provoaca...
Romantismul pur care se incadreaza perfect in lumea virtuala, preferinta obsesiva pentru cuvantul "snake" la nume, m-a facut sa decid sa tratez acest urias simbolism al sarpelui. Articolul va fi postat pe bucati pentru ca el nu numai ca e mai greu de citit, dar e si mai greu de scris.



Poate ca e de vina forma sa sau poate miscarile facute in timp ce se deplaseaza, unice in felul lor. Poate ca a fost de vina capacitatea acestuia ca din moale, sa devina tare,din lenes, sa devina agil, poate ca la baza a stat prezenta acestuia in toate locurile de pe Pamant, prezenta sa mondiala. Poate ca toate acestea au facut din sarpe cel mai viu, printre cele mai puternice si, cu siguranta cel mai rezistent dintre toate simbolurile. Nici un alt animal nu a mai constituit obiectul unui atat de coplesitor simbolism cu privire la intelepciunea ancestrala ale carei radacini se pierd in negura timpurilor, catre inceputurile umanitatii. O intelepciune veche care parca dateaza dintotdeauna, atat de indepartata ca ne pare straina, batandu-si joc de vechile iratiuni si razand in hohote de puerilitatea ratiunilor contemporane. Fie ca ironia si aroganta sa nu atinga niciodata gloria cunoasterii.

Mai intai de toate, trebuie sa stabilim din start ca simbolurile sunt cu totul altceva decat idolii. Este motivul pentru care ar cam trebui sa incetam o data pentru totdeauna sa-i consideram pe vechii intelepti drept naivi si "adoratori de idoli". Artele, stiintele ( matematica, astronomia, codificarea limbii in simboluri) toate acestea au fost create de acesti -asa considerati- naivi: sumerieni,hetiti, egipteni, chinezi. Si dat fiind ca astazi este greu a manevra aceste stiinte, ganditi-va doar cat de greu a fost a le inventa, a le naste. Si mai ganditi-va ca si ele inseamna simbolism. Asadar de ce un simbolism este considerat la adevarata sa valoare si un alt simbolism, al aceleiasi surse, este luat in ras, defaimat, desconsiderat? Pe baza carei logici? In fond, simbolismul (ceva complet diferit fata de adorarea unor idoli) nu reprezinta decat acelasi fel de simbolism, acelasi fel de a coda informatii valabile. Este poate mai bine sa lasam aerul superior pe care-l adoptam la citirea unor texte ce ne par basme si sa incepem sa decodificam aceste texte.
In fond, fiecare om poate sa recunoasca in el insusi un sarpe cu mai multe capete care, fiecare in parte, isi improasca veninul orgoliului.
Si, intr-un echilibru perfect, poate recunoaste si un sarpe plin de putere si intelepciune.
Acesta este, simplist descris, simbolismul sarpelui, dualist. Este dualismul din noi.

Candva, inteleptii erau numiti drept "sarpe" sau "dragon". Si, desigur, ei erau denumiti asa pentru ca "mancasera ficatul si inima sarpelui". Asa se exprimau pe vremea aceea, asa le facea placere, acesta era codul. In fond, si Ovidiu lauda ochii iubitei spunand ca avea "ochi umezi de vitica". Un mod simbolic, asadar, de a spune ca si-au insusit cunostinte. Mai mult decat atat, in vremuri de demult, ficatul era cel ce reprezenta cunoasterea sentimentelor iar actiunea de a-l manca reprezenta insusirea unei invataturi asupra laturei onirice a vietii, cea plina de eroism, de ideal, de sensibilitate. Pe de alta parte, inima, tot in vremuri stravechi, reprezenta centrul vointei, exprima invatatura conforma cu Legea Unica, acea lege ce guverneaza viata si legitimitatea acesteia.
In mitologia scandinava, Sigurd a fript inima dragonului Fafnir pe care-l ucisese si i-a mancat-o. Astfel a devenit cel mai intelept dintre oameni.

Sigurd ucicandu-l pe Fafnir

Gnosticii venerau sarpele pentru ca le aratase acestora "misterele".
Naga, la indieni si la tibetani erau oamenii initiati, erau oamenii "naga" (serpi) si nu orice fel de reptile.

Om Naga

Mai mult, sarpele intotdeauna a reprezentat simbolul reinnoirilor, al nemuririi si al timpului. Avea atat de multe fatete si semnificatii apocrife, cat Arborele...cat "Arborele Vietii" cu care, de altfel este legat in mod inseparabil ca notiune.

Arborele Vietii

Partea anume din trupul omului, care reprezinta simbolismul interdependentei sarpelui si al Arborelui Vietii, este coloana vertebrala cu maduva sa. Incepe din creierul rotund, prin ramurile nervoase si ajunge pana in organele genitale femeiesti, cu periodica reinnoire, nascatoare de viata si, respectiv, pana la falus ca generator de viata.
Yoga considera ca in spatele organelor genitale, in "roata energetica" denumita Mulandra, se regaseste Kundalini, cea mai importanta energie, sub forma unui sarpe incolacit.

Kundalini

Si dat fiind ca Adevarul este indivizibil, este unul si doar unul si el strabate toate nivelele, tot asa si simbolul sau il urmeaza:sarpele. Simbolismul acestor nivele poate fi decodificat incepand de la cel "Sacru" al creierului si pana la cel asa zis "Profan" al falusului. Foarte multe cercetari au constatat impletirea energiilor complementare,Yin si Yang, ale sarpelui descendent si sarpelui ascendent si, toate vor conduce la recunoasterea Arborelui Cunoasterii binelui si raului. Sa nu uitam ca din acest Arbore am descins spiritual si sa ne gandim ca tot prin acesta va trebui sa reurcam. Este posibil, asadar, ca in viata lumeasca, pamanteana, animalica, farmecul schimbarii pieii sa simbolizeze reinnoire dar in marile mistere, ea reprezinta reascendenta si renasterea omului "luminat", scos definitiv din intunericul instinctului.
La inceputurile coexistentei lor, Arborele si Sarpele reprezentau o uniune divina. Textele considerate sacre au fost inspirate de minti neintinate asa cum sunt ale noastre, cei ce le citim. Aceasta uniune divina de care am amintit anterior, reprezinta, ca imagine, Arborele Vietii rasturnat, cu radacinile infipte in cer, cu trunchiul strabatand nivelele, cu ramurile sale stufoase trecand, mai intai, prin primul nivel unde materia doar ce s-a diferentiat si, apoi, mai jos, pana ce ajung si ating nivelul nostru, cel pamantean, cel intinat.
Radacinile Arborelui Vietii simbolizeaza Fiinta Suprema, Cuvantul, Logos ul. Ramurile sale reprezinta ceea ce in teologia sanscrita se numeau Djani-co-han, spiritele splendide, Puterile creatoare. Frunzele Arborelui Vietii reprezinta invataturile. Atunci cand ramurile sale pure au atins Pamantul, Arborele Vietii si-a pierdut puritatea initiala. Acel Adevar Unic, Plasma Eternitatii, Logosul ceresc, au fost decazute iar sarpele, tasnit ca o raza de lumina din abisul Misterului Divin a dobandit umbra. Tocmai aceasta umbra trebuie ca noi sa invingem si sa ne regasim iara, la izvoarele Luminii.

-Va urma. E doar inceputul-