 |
| Fetita cu ochii ca marea |
Cu cumparaturile, normal. Nepoata-mea e negustoreasa mare. Si mare smecheroaica. Se tocmea cu vanzatorii mai ceva ca mine si, in plus, ma cam jumulea. La tocmit, are un stil foarte original. Slabuta si diafana cum este, are un portofel ca un cap de pisica. E doldora de bani dar aia numai eu si cu ea stim, pentru ca atunci cand vrea sa ia ceva si nu ii convine pretul, scoate tremurand portofelul ala de copil naiv, se face ca se uita in el si apoi spune senina vanzatorului: "Oh, is too much for me." Toti raman uitandu-se la ea si ii coboara imediat pretul! A cumparat asa o groaza de chestii. Cred ca-mi fac si eu cozi impletite si-mi iau portofel cu cap de pisica.
Oricum, printre zeci de chestiute cumparate azi, se detaseaza 3 caftane. Unul este pentru prietena mea, Grazia, care ne gazduieste. Ei i-am luat unul negru si lung ca e obsedata cu grasimea. Al meu e mai turcoaz decat turcoazul iar nepoata-mea a luat unul fuxia de iti vine sa il bagi la frigider, sa nu se topeasca. Parca-i inghetzata de capsuni. In continuare, am mers la mare, normal. Faza de la mare o sa o zic separat pentru ca e uimitoare in sine. Aveam doua italience langa noi care si-au barfit tot satul. Cred ca stiu toata familia primarului, a profesoarei de matematica si problema cu canalizarea de pe strada uneia dintre ele. Mai aveam putin si-mi venea sa le dau sfaturi.
Oricum, odata intoarse cu nepoata-mea de la mare, ne-am spalat, ne-am facut ca mancam si ne-a pus Claudia, mama Graziei (prietena mea italianca si care ne gazduieste pentru vacanta) la treaba. Mai precis, trebuia sa mutam niste busuioc dintr-un ghiveci in altul. Sa zic drept, busuiocul nu se schimba in motul verii dar mi-a fost rusine sa zic asta, ca sa nu creada femeia ca fac pe desteapta. Pentru aceasta treaba de scurmat pamantul, eram imbracate toate trei in caftanele cele noi. Dupa cum ziceam, al Graziei e negru si lung, al meu e pana la genunchi si al nepoata-mii mai scurt. Frumusetea este in maneci, fiind foarte largi, materialul greu si crapate pana la cot. Sunt foarte chic. Imbracamintea potrivita sa stai cu lopetica in mana. Oricum, noi ne-am pus pe treaba, eu mai mult decat ele pentru ca la gradinarit ma pricep si eu -in sfarsit, la ceva!!!- si voiam sa-mi dau aere de cunoascatoare oleaca. Ii eram datoare Graziei de cand a ras de-a facut pe ea cand m-a vazut acasa, in Atena, cum sapam o gaura sa plantez un cires. Toate bune si frumoase pana cand am dat de-o rama. Nepoata-mea a luat-o frumos de un capat, aia se zbatea, noi, desteptele mai mari am inceput sa urlam si sa fugim ca iepurii. S-a dus naiba busuiocul, pamantul si ghivecele. In final a trebuit sa spalam toata veranda de mizeria facuta, inclusiv superbele caftane care se facusera ca naiba dupa spalatul verandei. Acum stau toate trei la uscat, in vantuletul calabrez.
...si da, aseara ne-am luat rogojinile si ne-am uitat la stele. Am sa fac asta in fiecare seara. In tot Universul acesta in care sunt un nimic si un nimeni, exista ceva, cineva, undeva, ce-l face frumos, luminos, ii da sens si face cosmosul tot, demn de iubit.
Nepoata mea are 14 ani...priveam impreuna si mi-a recitat din Shelley: "I love all that thou lovest/Spirit of delight!/The fresh Earth in new leaves dressed/And the starry night..."
Dupa o ora, cand ne-am ridicat de pe unde eram noi, romantice si pline de stele-n priviri, a calcat, pe intuneric, intr-o piatra. Am auzit-o: "fuck!" (da' un fuck din ala care se aude f o c) ca ea injura bine, injura britanic. I-am zis si eu in romana : "Ce FACI fa, taranco?". Nu s-a prins. E mai mult londreza decat romanca. Ea injura in limbaj de Shelley. Dar daca mai..."face" multe, pana la urma invata si ce ii zic eu. Mi-o si inchipui pe sor'mea, sa se intoarca nepoata-mea acasa si sa ii zica: "Ce faci fa, mama?".
Oricum, sa stiti ca apartenenta administrativa la acelasi univers cu oamenii pe care ii iubesti, are farmec. Te tine intr-o dulce tensiune, da avant la shopping. Stiu ca nu ati inteles nimic, de aia simt nevoia sa va luminez: italienii chiar sunt scunzi!
