Femeile - Barbatii

Uneori, baietii nu vor nici macar asta... ahahaha!

Ce urmeaza a va povesti a fost prea misto pentru a fi adevarat.
Se intampla ca la serviciu sa am un coleg cu care ma inteleg excelent si cu a carei iubita am fost colege de facultate si, de asemenea, ne intelegeam si inca ne intelegem foarte bine. Oamenii sunt minunati amandoi, cu picioarele pe pamant si nu mai au 15 ani.
Intamplator,am avut parte sa imi povesteasca, ambii, acelasi eveniment, fiecare din punctul lui de vedere. Si mirarea mea nu a mai avut margini. Asta pentru ca tot imi spunea un anonim la comentarii ca ii plac fazele Femei vs. Barbati.

Ea imi telefoneaza joi dimineata sa imi reaminteasca o chestie, asa cum ne intelesesem. In final, foarte entuziasmata, imi povesteste ce s-a petrecut cu o seara inainte: "Ieri m-am intors tarziu de la serviciu si, din cauza furtunii de afara, nu aveam curent. Fara curent, nu puteam nici sa gatesc, iti dai seama (n.b: aici, masinile de gatit functioneaza cu curent electric). Neavand ce sa fac, am aprins si eu cate lumanari aveam prin casa...si-l asteptam pe Harry sa se intoarca si el. Imediat cum a venit de la serviciu, fara alte discutii, m-a luat sa mancam undeva afara, in apropiere de casa. Ne-am dus la un restaurant foarte chic, am mancat excelent, am vorbit, am platit si am plecat. Afara ploua marunt, dar ne-am intors pe jos, a fost tare romantic. Cand am ajuns acasa, ne-am bagat in pat si am facut dragoste pana dimineata. Doar atunci am adormit!!! A fost cea mai frumoasa chestie din viata mea."

El, la serviciu, in aceeasi zi dar dupa-amiaza, cu totul intamplator, imi povesteste aceeasi faza, din punctul lui de vedere, cred ca si ca o scuza, pentru ca il rugasem sa faca ceva in ziua aia si nu o facuse...: "Ieri seara m-am intors rupt de oboseala de la serviciu si bineinteles ca Lida nu gatise nimic. N-aveam nici curent, asa ca de voie, de nevoie, am luat-o sa mancam undeva afara. Fastfood ul din apropiere era inchis, asa ca am fost nevoit sa mergem la un restaurant al naibii de scump pentru ca doar asta era langa noi. Dupa ce am mancat niste rahaturi ce habar nu am ce erau, am platit de m-a luat durerea de cap. Mama lor de hoti. Era un frig afara, mai si ploua, a naibii masina nu pornea. Imi venea sa urlu. Ne-am intors pe jos si pana acasa ne facusem ciuciulete. Eram mort de oboseala dar Lida avea chef de siropele. La cum eram de frant si cu niste draci cat casa, nici sa ma misc nu mai puteam, asa ca toata noaptea ma straduiam! Pana la urma am dormit putin spre dimineata. Cea mai oribila zi din viata mea!"

Unde isi au femeile coloana vertebrala

Tocmai am trecut pe la prietena mea.
Asadar, ne-am facut cate o cafea decofeinata amandoua, ne-am asezat turceste pe covor si am inceput sporovaiala.
Din vorba in vorba si barfind-o pe una din cercul nostru care si-a batut barbatul pentru ca el nu vrea sa ii dea divortul, ne-am fixat atentia pe tema mereu in nebuloasa: barbatii.
Eram intr-o stare de slabiciune totala amandoua, spunand ca naiba ii intelege, ca atunci cand ai nevoie de ei nu sunt, ca de fapt nu sunt in stare sa iubeasca, ca noaptea stau si se uita la meciuri si cine mai stie la ce (si-am bulbucat ochii amandoua, cu inteles). Dupa care le-am aratat putina clementa, recunoscand ca lor, ca soti, li se cere sa duca tot greul,ca trebuie sa fie tari desi sunt si ei oameni, ca in vremurile de azi sunt foarte presati la serviciu, cu familia, cu problemele economice.

In treacat, barbatul prietenei mele m-a intrebat: "_Tu despre al cui sot vorbesti?"

Am inghitit galusca si am replicat ca vorbesc de barbati in general. Nu am putut sa nu oberv, insa, despre cat de al naibii a fost. Dar nu-i nimic, ii vine si lui randul!

In final, dupa multe exemple ilustrative de cupluri, cu refren cu faza cu tipa care i-a dat cateva scatoalce sotului ce nu vroia sa-i dea divortul, am ajuns, totusi, uimitor, paradoxal si complet pe neasteptate, la o concluzie: totusi, barbatii sunt pentru noi, femeile, niste stalpi de sustinere.
Din spatele nostru, s-a auzit o voce: "_De sustinere si de ratiune."
Am ignorat interventia si am continuat in acelasi spirit admirativ la adresa barbatilor: ca sunt sprijinul nostru, puterea noastra, aripa ocrotitoare -alte tampenii de genul astora- si, in final, ca sunt coloana noastra vertebrala.
Brusc, sotul prietenei mele vine repede, se aseaza pe canapea (noi stand turceste pe covor), ne priveste special de sus in jos si zice: "_Cu alte cuvinte, fara noi, barbatii, voi nici vertebrate n-ati fi. Voi, femeile, sunteti in stare si in desert daca va aflati, desculte si insetate, in loc sa plangeti dupa apa, sa plangeti dupa coloane vertebrale, sprijin, aripi si ... stalpi."

Pe de o parte, ii dau dreptate. Pe de alta parte, i-as da vreo doua.