Asta inseamna sa fii spartana

Foarte multe femei se viseaza in diverse posturi, roluri si situatii. Mult tam tam se face in jurul ideii de femeie independenta (este cea mai la moda discutie printre reprezentantele sexului frumos) si am observat ca mai toate femeile se prezinta pe ele insele a fi tari si dure.
Este tocmai motivul pentru care am decis ca e timpul ca pe baza unor date verificate, verificabile si istorice, sa observam putin absolutul femeii puternice si independente: FEMEIA SPARTANA.
Inainte de a incepe, specific ca am introdus pe alocuri unele comparatii cu femeile ateniene. Am considerat ca punand in relief diferentele, imaginea va deveni mai clara.
In continuare pornesc tocmai cu aceasta, si anume cu remarca: "Dom'le, spartanele traiau cu totul alftel fata de ateniene! Alta viata!"
Data fiind vesnica problema a spartanilor, oliganthropia (prea putini oameni), Sparta era direct interesata de dobandirea copiilor. Mai multi copii insemna mai multi spartani, adica o Sparta puternica.
Este consacrat deja obiceiul acestora de a verifica nou nascutii pentru a constata daca sunt deplin sanatosi. Acest proces de verificare era aplicat si in cazul fetitelor. Spre deosebire de atenieni, unde copilul era verificat in mod particular si subiectiv doar de tata, la spartani, aceasta atributie revenea statului. Sfatul Batranilor (Gherusia) reprezenta comisia de evaluare a copiilor. In cazul in care copilul, indiferent de sex, nu era sanatos din orice punct de vedere, era lasat in asa numitii Apothetes pentru a muri. Sparta nu avea nevoie decat de copii capabili sa devina luptatori.
In aceste conditii, nou nascutele erau redate familiei unde ramaneau pana ajungeau la stadiul de fetite. In continuare, ca si in cazul baietilor,  grija lor revenea statului. Oricum, statul spartan considera ca toti copiii ii apartin lui, si nu parintilor acestora. Asadar inca de la varsta frageda, fetitele sunt crescute, educate si instruite de Sparta mama. Instruirea acestora nu se deosebea cu nimic fata de cea a baietilor. Cresteau in grupuri (denumite "haite") in scopul de a se adapta si invata cu viata dura, exact ca baietii. Cot la cot cu acestia luau parte la aceleasi intreceri sportive si erau supuse fara exceptie tuturor intemperiilor vremii, cu haine usoare, pentru a se cali si a invata cum sa supravietuiasca. Participau la ceremoniile religioase de initiere, cea mai renumita fiind Yakinthia, unde veneau si baietii.
Varsta potrivita pentru casatorie era considerata a fi in jur de 20 de ani. Stabilirea acestei varste minime arata ca spartanii, desi considerati ca fiind mai putin civilizati, aveau inteligenta si omenia sa lase fetele sa se dezvolte complet din punct de vedere biologic inainte de a se casatori. Spre deosebire de spartane, atenienele erau obligate sa se marite inca din adolescenta, de la varste foarte mici.
Odata ajunsa la varsta maritisului, tatal isi asuma responsabilitatea de a-i cauta sot. Aceasta se petrecea mai ales in randul aristocratilor.
In mod frecvent se aplica metoda "furarii miresei", a rapirii acesteia ca-n povesti. Fata ajungea in casa barbatului si aici, era preluata spre ingrijire de o femeie de-a casei sau de catre o asa zisa "nasa". Obiceiul impunea sa i se taie fetei parul si sa fie imbracata in haine barbatesti. In cursul noptii, barbatul o vizita pentru a face dragoste. Si probabil ca este vorba de dragoste din moment ce la spartani, modalitatea casatoriei nu era impusa, ceea ce era impus insa era faptul de a fi amandoi de acord. Singurii care aveau de spus ceva asupra casatoriei erau insisi mirele si mireasa. Casatoriile facute prin rapire ramaneau ani de zile ascunse, tainice. Sotii faceau dragoste doar in intuneric si rareori sau deloc se vedeau la lumina zilei. Totul era in asa maniera facut astfel incat sa se intretina pasiunea, atractia si, de asemenea, sa se evite pe cat posibil o atasare emotionala puternica. Un astfel de atasament ar fi daunat unor oameni nascuti si educati pentru a lupta. Aceste casatorii erau considerate "de testare". Si daca in urma lor nu rezultau urmasi, ele erau desfacute.
Astfel de casatorii erau tinute secrete insa din alt motiv. Barbatii spartani nu aveau dreptul sa traiasca impreuna cu sotia lor pana la implinirea varstei de 30 de ani. Varsta era stabilita prin lege iar legea spartana nu putea fi incalca. Puteau asadar sa se casatoreasca, dar era interzis sa traiasca impreuna.
Este demn de consemnat (si uimitor, si amuzant...) dar femeile spartane nu se ocupau de treburi casnice, de gospodarie.
Mai mult decat atat, ca si in cazul barbatilor, spartanelor le era interzis prin lege sa munceasca. Pentru munca aveau mai multi sclavi decat aveau nevoie. Toate aceste atributii le reveneau lor.
De altfel, nici o femeie spartana nu fusese educata de stat pentru a deveni o buna gospodina. Indiferent de sex, ei erau invatati doar sa lupte.
Aici subliniez diferenta dintre spartane si ateniene. In timp ce prin mana atenienei treceau toate treburile gospodariei, spartanele habar nu aveau ce inseamna asta.
De altfel, insasi statul avea ca primordiala grija sa intretina relatii sanatoase in societate intre femeile si barbatii liberi (oricum, doar acestia erau numiti spartani). Viata privata si viata de familie veneau pe locul doi. Sparta era o mare familie in care fiecare individ si familie de cativa indivizi se inscriau in grupul social general, primind aceleasi drepturi, aceeasi educatie, avand aceleasi obligatii si fiind priviti in acelasi fel.
Data fiind aceasta egalitate absoluta aproape, intre indivizi si intre sexe, fetele se puteau expune goale sau sumar imbracate, privirii baietilor sau a barbatilor. Infatisarea lor reprezenta oricum singurul criteriu pe baza caruia puteau fi alese de neveste. Averea personala nu juca un rol prea important in constiinta generala (existau insa si exceptii, mai ales la cei mai aristocrati).
Spartanele aveau un comportament si o atitudine destul de "barbateasca" in societate. Ele insele, constiente fiind de statutul lor social se purtau ca atare si oricum, erau sustinute pe deplin de statul insusi.
In timp ce in alte orase-state, un barbat se putea bucura de mai multe femei, in Sparta era tocmai invers. Aici, unul, doi, trei, patru sau cinci barbati puteau avea o singura femeie. De obicei erau frati. (Vreau sa ma aplec putin asupra acestui punct si sa marturisesc ca oricat am citit, in nici un text nu am vazut scris ca "o femeie putea avea mai multi barbati", peste tot se mentioneaza ca "mai multi barbati puteau imparti aceeasi femeie". Stiu ca are un rasunet feminist dar mi-a facut o impresie deosebita grija cu care se rasucesc textele doar pentru a apare scris "barbatii avea....puteau..." dar nu si femeile). Respectivul fenomen se numeste poliandrie (mai multi barbati) -dar nu si soti!- .
Un caz in care un astfel de fenomen putea apare este acela in care sotia era tanara iar sotul era batran si impotent dar isi dorea copii. Sotia putea ramane insarcinata cu un barbat mai tanar si viril.
De asemenea, orice barbat spartan, din motive proprii, nu dorea sa se casatoreasca dar dorea sa aiba urmasi, putea cere unei femei casatorite sa intretina relatii cu el pentru a ramane insarcinata si a dobandi copii. Daca atat sotia cat si sotul acesteia erau de acord, faptul se putea petrece fara vreun impediment. Si, de obicei, erau de acord. Singurul gen de barbat spartan care nu avea vreme de insurat era acel barbat ocupat tot timpul cu lupta: eroul. A primi o astfel de cerere din partea unui erou era o onoare suprema.
Dincolo de dimensiunea etica in care mintea noastra moderna poate pune problema, e usor de constatat ca scopul era dobandirea copiilor, dobandirea de noi spartani, consolidarea Spartei, deci si a puterii ei. O majorare a numarului cetatenilor spartani venea sa echilibreze sau, macar, sa faca fata celeilalte probleme pe care o aveau : numarul mult prea mare de sclavi (ilotzi).
Desi femeile spartane nu jucau vreun rol in politica, ele se bucurau de o libertate de miscare, de decizie si de rol de care nici o alta femeie din alt stat sau tara nu se mai bucura. Era dincolo chiar si de puterea de visare a vreunei alte femei.
Spartanele puteau sa mosteneasca averi de la parinti chiar daca nu erau casatorite. De asemenea, puteau alege sa nu se casatoreasca (si chiar necasatorite, aveau dreptul sa nasca copii unor barbati). Asadar puterea sociala a femeii spartane era consolidata si de independenta sa economica.
Desigur ca toate acestea, toata aceasta independenta si putere de decizie a femeilor Spartei avea o importanta vitala. In absenta barbatilor plecati la lupte, femeile aparau si reprezentau Sparta.